ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie

2005, la Judecătoria Chișineu Criș, reclamanții N.H. și H.Ș.P. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții C.L.S., SC C. SRL Arad, SC I. SRL Arad, SC R. SA Arad

și SC I.B. SA Arad, să se constate nelegala preluare de către Statul Român a

imobilului situat în C.F. din Comlăuș intravilan cu casă și moară sistematică;

să anuleze încheierile de C.F. Comlăuș și restabilirea situației anterioare de

C.F. pe numele H.A. și N.J. ai căror moștenitori sunt reclamanții; să dispună

anularea încheierilor de C.F. Comlăuș, ca nelegale și restabilirea situației anterioare

de C.F. pe numele H.A. și N.J.; să dispună O.C.P.I. Chișineu Criș, după

rămânerea definitivă a hotărârii, să facă cuvenitele mențiuni în C.F. menționate;

cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanții au

completat și precizat acțiunea în sensul că, față de petitul inițial, solicită

și constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra ternului din 28 octombrie 1998 eliberat de M.I.C. pe numele pârâtei SC I.

SRL ulterior absorbției pârâta SC B. SA.

Judecătoria Chișineu Criș,

prin sentința civilă nr. 355 din 27 iunie 206, s-a admis excepția lipsei de

competență materială a judecătoriei și, pe cale de consecință, s-a declinat în

favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că cererea privind constatarea nulității absolute a Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 28 octombrie 1998, formulată prin

precizare de acțiune, atrage competența materială a Curții de Apel, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel investită, Curtea de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 318 din 22 noiembrie 2006, a respins acțiunea precizată a reclamanților

pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a

încheierii de C.F.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii,

invocate de pârâtul M.E.C., sunt întemeiate, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile art. 7 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

La data de 4 ianuarie 2007,

reclamantul N.N. a formulat cerere de completare a sus - menționatei sentințe

arătând că Instanța a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind

constatarea nelegalei preluări a imobilului în litigiu, anularea încheierilor

de C.F. și restabilirea situației anterioare în C.F. Comlăuș, anularea

încheierilor de C.F. și restabilirea situației anterioare în C.F. Comlăuș.

Prin încheierea nr. 318 din

6 februarie 2007, Curtea de Apel Timișoara a completat sentința civilă nr. 318/2006

și a respins cererea reclamantului pentru constatarea nelegalei preluări de

către Statul Român a imobilului în litigiu, precum și anularea încheierilor de

C.F. și restabilirea situației anterioare în C.F., având în vedere că a respins

și cererea principală privind anularea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate.

Reclamantul N.N. a formulat

recurs atât împotriva sentinței civile nr. 318 din 22 noiembrie 2006, cât și

împotriva încheierii cu același număr din 6 februarie 2007.

Cu privire la sentința

civilă nr. 318 din 22 noiembrie 2006, recurentul - reclamant a susținut că Instanța

a omis să se pronunțe asupra excepției pe care o reiterează și în recurs,

arătând că, în speță, competentă să soluționeze acțiunea introductivă de Instanță,

inclusiv capătul de cerere accesoriu referitor la constatarea nulității certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, este Judecătoria Chișineu Criș.

Referitor la respingerea

cererii de constatare a nulității certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, recurentul a susținut că Instanța i-a încălcat dreptul la apărare,

pronunțându-se în lipsa sa, fără a analiza cererea de probațiune și fără a

acorda termen pentru depunere de concluzii scrise.

S-a mai susținut că Legea nr.

7/1996 a C.P.I. nu distinge între acte subsecvente de natură civilă sau

administrativă și excedând de la regula prevăzută de Legea nr. 554/2004,

anularea certificatului în discuție opera ca urmare a aplicării principiului

„quod nullum est, nullut producit efectum”.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

În cazul cererilor prin care

se solicită anularea în tot sau în parte a unui act administrativ Legea nr. 554/2004

instituie obligativitatea plângerii prealabile.

Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa Instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia,

iar potrivit art. 8 alin. (1) persoana vătămată poate sesiza Instanța de

contencios administrativ competentă dacă este nemulțumită de răspunsul primit

la plângerea prealabilă sau nu a primit răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin.

(4).

În speță, însă, reclamantul

s-a adresat direct Instanței de judecată, fără respectarea procedurii

administrative prealabile, motiv pentru care acțiunea este inadmisibilă.

În plus, acțiunea în

contencios administrativ este și tardivă, având în vedere că a fost formulată

cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

În cauza de față actul

administrativ a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la 28 octombrie 1998,

cererea reclamantului fiind formulată la 14 februarie 2006.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

Referitor la încheierea nr. 318

din 6 februarie 2007, recurentul - reclamant a reiterat susținerile privind

necompetența materială a Curții de Apel Timișoara de a judeca acțiunea,

solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Chișineu Criș.

Recursul este întemeiat în

limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu art. 1 pct.

1 C. proc. civ., judecătoriile judecă „în primă Instanță, toate procesele și

cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor Instanțe”, acest

text instituind competența materială generală a judecătoriilor pentru judecarea

cauzelor.

Potrivit art. 13 alin. (1)

din același cod, cererile privitoare la bunuri imobile se face numai la Instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

Prin acțiunea introductivă,

reclamanții au solicitat să se constate nelegala preluare de către Statul Român

a imobilului înscris în C.F. Comlăuș, să se anuleze încheierile de C.F. și să

se restabilească situația anterioară de C.F.

Se constată astfel că, în

mod greșit Curtea de Apel Timișoara a procedat prin încheierea atacată, la

soluționarea acestor capete de cerere care potrivit textelor sus - menționate

atrag competența materială a judecătoriei, în speță Judecătoria Chișineu Criș.

Față de cele ce preced,

recursul declarat împotriva încheierii nr. 318 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara este întemeiat și urmează să fie admis, iar cauza va fi trimisă

Judecătoriei Chișineu Criș pentru soluționarea capetelor de cerere care sunt de

competența acesteia în primă Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul N.H. împotriva sentinței civile nr. 318 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

reclamantul N.H. împotriva încheierii nr. 318 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în

sensul că trimite cauza la Judecătoria Chișineu Criș pentru soluționarea capetelor de cerere din acțiune referitoare la constatarea nelegalei preluări de

către Statul Român a imobilului, anularea încheierilor de C.F. și restabilirea

situației anterioare de C.F.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2008.