ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1463/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta O.C.F. a chemat în judecată

C.J.P. Cluj pentru ca Instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. l

89/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că

împreună cu părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Prin sentința civilă nr. 534 din 31 octombrie 2007 a

Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a

reținut faptul că reclamanta nu a tăcut dovada faptului că beneficiază de prevederile

actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta

O.C.F., criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul

că beneficiază de prevederile actului normativ invocat, întrucât a fost nevoită

să-și schimbe domiciliul, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite și, ca

atare, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege, depunând la

dosarul cauzei înscrisuri care fac această dovadă pentru a fi avute în vedere

de Instanța de control judiciar.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație si

Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va admite recursul formulat și rejudecând cauza, pe

fond,

va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice și prin persoană

persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și

aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care împreună cu părinții

lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din

motive

etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs

din aceasta situație.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o

dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice… Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator, depus de recurenta-reclamantă la

dosarul de recurs, rezultă faptul că recurenta - reclamantă s-a refugiat din

localitatea de domiciliu împreună cu părinții săi, datorită persecuțiilor de

natură etnică suferite, ceea ce o îndreptățește să

beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

De asemenea, este de reținut și aspectul că martorul

audiat la Instanța de Fond este el însuși beneficiar al dispozițiilor Legii nr.

189/2000, situație care nu duce la acordarea dreptului automat și pentru

reclamantă, dar este în măsură să releve că situația prezentată în calitate de

martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit și a suferit

direct evenimentele respective.

Pronunțarea unei

soluții diferite pentru persoane aflate în situații

identice

ar duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea

egalității în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția României.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența

Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar

unor subiecte de drept aflate în situații

juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.C.F. împotriva sentinței

civile nr. 534 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite

acțiunea reclamantei O.C.F.

Anulează Hotărârea nr. 20896 din 14 februarie 2007 emisă

de C.J.P. Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

Obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de

refugiat în perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.