ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 88 din 7 iulie 2008 Curtea de Apel Suceava

a respins ca nefondată cererea reclamantului Z.N., formulată în contradictoriu

cu M.I.R.A., prin care solicita acordarea drepturilor cuvenite în baza Legii nr.

44/1994, respectiv recalcularea rentei lunare ce i se cuvine în calitate de veteran

de război, potrivit art. 14

1

din lege.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul primește

potrivit cuponului de pensie suma de 146 lei, care, conform adresei Casei de Pensii

a M.I.R.A., reprezintă 50% din solda de grad în vigoare în M.A.N., fiind deci

calculată cu respectarea art. 14

1

din Legea nr. 44/1994.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul Z.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de fond a ignorat

faptul că art. 14 din Legea nr. 44/1994 a fost completat cu art. 14

1

,

care îi conferă drepturi suplimentare.

Recurentul mai arată că M.A.I. în mod nejustificat, de

la intrarea

în

vigoare O.U.G. nr. 12/2004 și a Legii nr. 210/2004 nu a recalculat renta pentru

veteranii de război, pe baza soldei de grad și de funcție așa cum se precizează

în legislația menționată, încălcând aceste dispoziții în mod nejustificat.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Recurentul - reclamant este veteran de război

decorat

cu Medalia

„Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945”.

Potrivit

art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele

drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, în forma în vigoare la data

formulării acțiunii, veteranii de război cărora le-a fost

conferită medalia arătată „beneficiază

de rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent”.

Demersul judiciar al recurentului

– reclamant a fost generat de interpretarea greșită pe care a dat-o

dispozițiilor cuprinse în art. 14

1

din Legea nr. 44/1999, text

introdus prin articolul unic al O.U.G. nr. 12/2004 aprobată prin Legea nr. 210/2004,

care are următorul cuprins:

„Începând cu luna martie

2000, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în

funcție de nivelul soldei de

grad și al

soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului

Apărării,

stabilite conform legii".

Teza recurentului privind

recalcularea rentei prin adiționarea soldei de grad cu solda de funcție la

minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării nu are suport.

Din textul de lege citat rezultă cu evidență intenția legiuitorului de a

institui o bază de calcul unică și anume solda - după caz, de grad și/sau de

funcție – a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, în condițiile

păstrării modului de calcul instituit prin dispozițiile art. 13 și art. 14 din

aceeași lege.

Calculul rentei lunare cuvenite

veteranilor de război prin raportare la solda de grad și solda de funcție,

cumulate, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării se realizează numai în

ipoteza reglementată de art. 13 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 44/1994, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și anume numai în cazul veteranilor

de război decorați cu ordinul M.V. pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul

de luptă.

Că intenția legiuitorului a

fost aceea de a aplica un tratament egal tuturor veteranilor de război,

indiferent de sistemul militar din care provin, prin introducerea unui element

de referință unic pentru determinarea rentelor la care se referă art. 13 și art.

14 din lege, rezultă nu numai din expunerea de motive a O.U.G. nr. 12/2004

(care a introdus art. 14

1

, precitat) dar și din evoluția ulterioară

a reglementării examinate.

Astfel,

prin Legea nr.

303/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.

44/1994, publicată în M. Of., Partea I nr. 785 din 20 noiembrie 2007 deși s-a

modificat procentul de care beneficia recurentul – reclamant prevăzut de art. 14

din Legea nr. 44/1994, de

25%, majorându-l la 50%, s-a menținut aceeași

bază de raportare, adică „solda de grad a unui sublocotenent”.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că soluția adoptată de

curtea de apel este legală, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Z.N., împotriva sentinței civile nr. 88 din 7 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2009.