ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3575/2008

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la 15 octombrie 2007, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație

în Anglia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului N.C.S.

În motivarea cererii, s-a arătat că la 1 martie 2006, pârâtul a fost

returnată din Anglia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară, ratificat prin Legea nr. 369/2003.

Prin sentința civilă nr. 241 din 6

septembrie 2007 Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins cererea ca

nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că din dispozițiile art. 52

din Legea nr. 248/2005 rezultă că aplicarea măsurii de restrângere a excitării

dreptului la libera circulație a pârâtului, în temeiul art. 38 lit. a), putea

fi dispusă până la data aderării României la Uniunea Europeană. Întrucât de la

1 ianuarie 2007 România a aderat la Uniunea Europeană, a restrânge dreptul

pârâtului la liberă circulație ar însemna restrângerea dreptului la circulație

chiar pe teritoriul României.

S-a mai

reținut că potrivit art. 27 din Directiva Parlamentului European și a

Consiliului nr. 2004/38/CE conduita pârâtului trebuie să reprezinte o

amenințare reală, suficientă și serioasă la adresa unui interes fundamental al

societății, ceea ce nu a fost reținut în sarcina pârâtului.

Apelul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 408/A din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă.

În considerentele hotărârii sale

instanța de apel a arătat că în mod corect s-a dat incidență normelor

comunitare în cauză, pentru că în raport de acestea, dispozițiile Legii nr.

248/2005 sunt contrare, ceea ce face normele comunitare să fie obligatorii față

de cele interne.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative critica, motivată în drept, pe

dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. vizând următoarele aspecte

Chiar și în condițiile existenței

principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a

acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului la liberă circulație în

străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005 este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat

în baza unuia cord de readmisie.

Obligațiile prevăzute în Legea nr.

248/2005, trebuie respectată de toți cetățenii români, indiferent în ce scop

călătoresc în străinătate, lege care îndeplinește calitățile necesare reținute

de Curtea Europeană pentru aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la

libera circulație.

Potrivit art. 25 din Constituție,

condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege,

astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea anumitor cerințe specifice

în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Analizând criticile formulate, Înalta

Curte a apreciat că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii, și a reținut

că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat restrângerea

exercitării dreptului intimatei la libera circulație în Anglia în temeiul art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate.

Conform art. 39 alin. (1) din lege,

în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea

Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia

a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se

află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în

străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, luarea acestei măsuri este

de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa unei prevederi care să

dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere și analizare a

dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea circulației

cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu

respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin.

(1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla

returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună

restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca

simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea

exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea

restrângere operează de drept.

În legislația primară, art. 18.1 TCE

prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor

prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară, Directiva

Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29

aprilie 2004 privind libera circulație și rezistență a cetățenilor Uniunii

Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de

modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a directivelor

64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE,

90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor

statelor membre la libera circulație poate fi dispusă numai pentru motive de

ordine publică securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind

libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale

Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr.

260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea

Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele de

reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de

drept intern.

Întrucât reclamanta nu a probat, în

condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, date

cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins

cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

408/A din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2008.