ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2734/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea din data de 28 august 2006, O.I.N., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat C.S.M. ca perioada în care a îndeplinit o funcție de specialitate juridică în cadrul unor structuri ale M.A.I. să-i fie recunoscută ca vechime în magistratură. În cererea respectivă el a arătat că a fost numit în funcția de procuror la Procuratura locală a sectorului 3 București prin Ordinul nr. 200 din 1 martie 1993 al procurorului general al României, iar de la data de 1 octombrie 1995 își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală.

Anterior a desfășurat activități de specialitate juridică în cadrul I.G.P.R., prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului și conform specializărilor obținute pe baza studiilor absolvite, astfel: - din anul 1969 până în anul 1974 a fost inspector, expert criminalist; - de la 1 decembrie 1974 până la 18 februarie 1986, și respectiv, ofițer specialist cercetări penale în I.G.P. și în continuare, în funcții de conducere în cadrul aceleiași unități până la 5 ianuarie 1991. Petiționarul a precizat că în calitate de expert criminalist și de ofițer specialist a efectuat activități de cercetare penală în cauze complexe și cu un grad ridicat de dificultate. În drept el a invocat dispozițiile art. 200, 201, 202 și 207 C. proc.

pen., cele conținute în O.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 420/2003 și în H.G. nr. 498/2004. Prin Hotărârea nr. 133 din 7 martie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de O.I.N. și de alți procurori aflați în aceeași situație reținând, în esență, că noțiunea de autorități ale administrației publice, utilizată în art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, trebuie interpretată ca vizând sensul formal, configurat de legea fundamentală, iar dispozițiile cu caracter special (care instituie sfera persoanelor ce beneficiază de vechime în magistratură) reclamă o interpretare restrictivă. În caz contrar, s-ar încălca principiul potrivit căruia excepțiile sunt de strictă interpretare.

S-a concluzionat că în prezent la stabilirea vechimii în magistratură se ia în calcul, conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justiție, judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate prevăzut la art. 87 alin. (1) din lege, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ.

Împotriva acestei hotărâri, petiționarul O.I.N. a declarat recurs. Recurentul a susținut că în mod greșit Plenul C.S.M. a respins cererea sa, deși s-a făcut dovada cu înscrisurile oficiale prezentate că în cadrul unor structuri ale M.A.I. a îndeplinit funcții de specialitate juridică și la data de 1 martie 1993, a numit în funcția de procuror gradul I, după susținerea examenului de admitere în magistratură. Hotărârea nr. 133 din 7 martie 2007 este nelegală deoarece a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 16 pct. 1 din Constituția României, care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

De asemenea a fost adoptată și motivată cu referire la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deși cererile procurorilor fac trimitere la prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr. 179/1999. În opinia recurentului efectele dispoziției conținută în vechea reglementare legală, eliminată ulterior prin Legea nr. 303/2004 rămân actuale prin aplicarea art. 104 alin. (1) din același act normativ, astfel cum se menționează și în hotărârea atacată. Recursul este fondat. Potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, modificată prin O.U.G.

nr. 179/1999, timpul cât o persoană, licențiată în drept, sau în drept economic - administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Președinției României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Direcției juridice și consulare din M.A.E. sau în cadrul altor organe ale administrației publice se consideră vechime în magistratură.

Deși această ultimă dispoziție, referitoare la persoanele care au îndeplinit funcții de execuție sau de conducere de specialitate juridică în cadrul unor autorități ale administrației publice a fost eliminată ulterior prin prevederile Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) al acestei legi, judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime. În speță, se constată că la data de 28 august 2006, când s-a adresat cu cerere către C.S.M., petiționarul O.I.N.

exercita funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală. El este absolvent al Facultății de drept și al unor cursuri post universitare în domeniul de specializare Științe penale și înainte de numirea în funcția de procuror a îndeplinit în structuri ale M.A.I. următoarele funcții: - din anul 1969 până la 1 decembrie 1974, inspector (ofițer criminalist), expert criminalist, criminalist principal (criminalistică); - de la 1 decembrie 1974 – până la 18 februarie 1986, ofițer specialist (cercetări penale); - de la 18 februarie 1986 până la 5 septembrie 1988, șef serviciu (cercetări penale); - de la 5 septembrie 1988 până la 1 iulie 1989, locțiitor șef direcție (cercetări penale); - de la 1 iulie 1989 până la 22 ianuarie 1990, șef miliție județ; - de la 1 martie 1990 până la 5 ianuarie 1991, șef serviciu (cercetări penale).

Din comunicarea făcută cu adresa din 29 mai 2006 emisă de către I.G.P.R. rezultă că în activitatea desfășurată ca ofițer specialist, șef serviciu, respectiv locțiitor al șefului direcției rezultă că O.I.N. avea ca principale atribuții de serviciu, organizarea și desfășurarea unor activități de cercetare penală în cauzele penale privind infracțiuni de natură judiciară, aplicarea metodelor științifice și a mijloacelor criminalistice, în scopul îmbunătățirii activităților de prevenire, descoperire și identificare a infracțiunilor, executarea unor activități de cercetare penală în dosarele complexe și cu grad sporit de dificultate.

Există așadar,elemente suficiente pentru a se aprecia că activitatea de cercetare penală desfășurată de petiționar în cadrul unor organe ale administrației publice ca ofițer desemnat, cu studii juridice absolvite cu diplomă încă din anul 1970, constituie o activitate de specialitate juridică care poate fi recunoscută ca vechime în magistratură, conform dispozițiilor legale mai sus enunțate. În sprijinul acestei concluzii mai trebuie invocate însă unele înscrisuri concludente depuse de O.I.N. în dosar și anume: - hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007 a C.N.C.D. care a constatat tratamentul diferențiat aplicat de M.J.

în cazul petentului și a recomandat aplicarea unui tratament asemănător categoriilor profesionale ce presupun condiții de studii asemănătoare și atribuții specifice domeniului juridic, prin includerea ofițerilor de cercetare penală în prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004; - nota de studiu întocmită de Ministerul Public, secția de analiză, studii, probleme ale minorilor, evidență, perfecționare profesională și informatică, însușită de Consiliul Științific din 30 noiembrie 2006, care a opinat pentru includerea în conținutul art. 86 din Legea nr. 303/2004, a perioadei în care o persoană a îndeplinit funcții de specialitate juridică (ofițer specialist de cercetare penală, cu studii superioare juridice) în cadrul M.A.I.; - adresa din 25 mai 2005 emisă de către D.L.C.D.R.P., în care s-a opinat, că în sensul art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G.

nr. 179/2004, „perioada în care magistratul a fost personal de conducere sau execuție în cadrul organelor administrației publice constituie vechime în magistratură”; - adresa din 2006, prin care secretarul general al C.S.M. a formulat o concluzie similară; - reglementările instituite prin O.G. nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituțiile militare de învățământ ale M.I. cu studiile din instituțiile civile de învățământ și a stagiului efectuat în funcții militare M.I. cu stagiul specific funcțiilor civile, precum și în H.G. nr. 498/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, în cadrul structurilor M.A.I., cu stagiul în funcții civile.

În anexele acestor acte normative s-a prevăzut că stagiul efectuat în funcții specifice poliției, ca ofițer specialist, absolvent al unor studii superioare se echivalează cu stagiul efectuat ca expert, consilier, inspector, consilier juridic și auditor. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și apreciind că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, precum și cele prevăzute în art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte de Casației și Justiție va dispune admiterea recursului. Pe cale de consecință, urmează a fi anulată în parte hotărârea atacată, în ceea ce-l privește pe petiționarul O.I.N.

Totodată, va fi obligat intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului vechimea în magistratură pentru perioadele în care a funcționat ca ofițer specialist în cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor al șefului Direcției cercetări penale, șef serviciu cercetări penale și inspector (ofițer criminalist), expert criminalist și criminalist principal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.I.N. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 133 din 7 martie 2007. Anulează în parte hotărârea atacată referitor la O.N. Obligă intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului vechimea în magistratură pentru perioadele în care a funcționat ca ofițer specialist cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor Șef Direcție cercetări penale, șef serviciu cercetări penale și inspector (ofițer criminalist), expert criminalist și criminalist specialist. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.