ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.05.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2734/2007

HOTĂRÂRE
28.05.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2734/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea din data de 28 august 2006, O.I.N.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat

C.S.M. ca perioada în care a îndeplinit o funcție de specialitate juridică în

cadrul unor structuri ale M.A.I. să-i fie recunoscută ca vechime în

magistratură.

În cererea respectivă el a

arătat că a fost numit în funcția de procuror la Procuratura locală a sectorului 3 București prin Ordinul nr. 200 din 1 martie 1993 al

procurorului general al României, iar de la data de 1 octombrie 1995 își desfășoară

activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția

de urmărire penală.

Anterior a desfășurat

activități de specialitate juridică în cadrul I.G.P.R., prin natura

atribuțiilor prevăzute în fișa postului și conform specializărilor obținute pe

baza studiilor absolvite, astfel:

- din anul 1969 până în anul

1974 a fost inspector, expert criminalist;

- de la 1 decembrie 1974

până la 18 februarie 1986, și respectiv, ofițer specialist cercetări penale în

I.G.P. și în continuare, în funcții de conducere în cadrul aceleiași unități

până la 5 ianuarie 1991.

Petiționarul a precizat că

în calitate de expert criminalist și de ofițer specialist a efectuat activități

de cercetare penală în cauze complexe și cu un grad ridicat de dificultate.

În drept el a invocat

dispozițiile art. 200, 201, 202 și 207 C. proc. pen., cele conținute în O.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 420/2003 și în H.G. nr. 498/2004.

Prin Hotărârea nr. 133 din 7

martie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de O.I.N. și de alți

procurori aflați în aceeași situație reținând, în esență, că noțiunea de autorități

ale administrației publice, utilizată în art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992,

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, trebuie interpretată ca

vizând sensul formal, configurat de legea fundamentală, iar dispozițiile cu

caracter special (care instituie sfera persoanelor ce beneficiază de vechime în

magistratură) reclamă o interpretare restrictivă.

În caz contrar, s-ar încălca

principiul potrivit căruia excepțiile sunt de strictă interpretare.

S-a concluzionat că în

prezent la stabilirea vechimii în magistratură se ia în calcul, conform art. 86

din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare,

perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică

asimilat judecătorilor și procurorilor sau magistratul asistent a îndeplinit

funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele

arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justiție, judecător financiar

inspector, procuror financiar și consilier la secția jurisdicțională a Curții

de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate

prevăzut la art. 87 alin. (1) din lege, precum și perioada în care a fost

avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a

îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului

Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului

Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarul O.I.N. a declarat recurs.

Recurentul a susținut că în

mod greșit Plenul C.S.M. a respins cererea sa, deși s-a făcut dovada cu

înscrisurile oficiale prezentate că în cadrul unor structuri ale M.A.I. a

îndeplinit funcții de specialitate juridică și la data de 1 martie 1993, a numit în funcția de procuror gradul I, după susținerea examenului de admitere în

magistratură.

Hotărârea nr. 133 din 7

martie 2007 este nelegală deoarece a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art.

16 pct. 1 din Constituția României, care consacră egalitatea cetățenilor în

fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

De asemenea a fost adoptată

și motivată cu referire la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, deși cererile procurorilor fac trimitere la

prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr.

179/1999.

În opinia recurentului

efectele dispoziției conținută în vechea reglementare legală, eliminată

ulterior prin Legea nr. 303/2004 rămân actuale prin aplicarea art. 104 alin.

(1) din același act normativ, astfel cum se menționează și în hotărârea

atacată.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, modificată prin O.U.G.

nr. 179/1999, timpul cât o persoană, licențiată în drept, sau în drept economic

- administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al

Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate

juridică, în aparatul Parlamentului, Președinției României, Guvernului,

Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții

Constituționale, Direcției juridice și consulare din M.A.E. sau în cadrul altor

organe ale administrației publice se consideră vechime în magistratură.

Deși această ultimă

dispoziție, referitoare la persoanele care au îndeplinit funcții de execuție

sau de conducere de specialitate juridică în cadrul unor autorități ale

administrației publice a fost eliminată ulterior prin prevederile Legii nr. 303/2004,

privind statutul judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu dispozițiile

art. 104 alin. (1) al acestei legi, judecătorii și procurorii în funcție,

precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1)

care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această

vechime.

În speță, se constată că la

data de 28 august 2006, când s-a adresat cu cerere către C.S.M., petiționarul O.I.N.

exercita funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

secția de urmărire penală.

El este absolvent al

Facultății de drept și al unor cursuri post universitare în domeniul de

specializare Științe penale și înainte de numirea în funcția de procuror a

îndeplinit în structuri ale M.A.I. următoarele funcții:

- din anul 1969 până la 1

decembrie 1974, inspector (ofițer criminalist), expert criminalist, criminalist

principal (criminalistică);

- de la 1 decembrie 1974 –

până la 18 februarie 1986, ofițer specialist (cercetări penale);

- de la 18 februarie 1986

până la 5 septembrie 1988, șef serviciu (cercetări penale);

- de la 5 septembrie 1988

până la 1 iulie 1989, locțiitor șef direcție (cercetări penale);

- de la 1 iulie 1989 până la

22 ianuarie 1990, șef miliție județ;

- de la 1 martie 1990 până

la 5 ianuarie 1991, șef serviciu (cercetări penale).

Din comunicarea făcută cu

adresa din 29 mai 2006 emisă de către I.G.P.R. rezultă că în activitatea

desfășurată ca ofițer specialist, șef serviciu, respectiv locțiitor al șefului

direcției rezultă că O.I.N. avea ca principale atribuții de serviciu,

organizarea și desfășurarea unor activități de cercetare penală în cauzele

penale privind infracțiuni de natură judiciară, aplicarea metodelor științifice

și a mijloacelor criminalistice, în scopul îmbunătățirii activităților de

prevenire, descoperire și identificare a infracțiunilor, executarea unor

activități de cercetare penală în dosarele complexe și cu grad sporit de

dificultate.

Există așadar,elemente

suficiente pentru a se aprecia că activitatea de cercetare penală desfășurată

de petiționar în cadrul unor organe ale administrației publice ca ofițer

desemnat, cu studii juridice absolvite cu diplomă încă din anul 1970,

constituie o activitate de specialitate juridică care poate fi recunoscută ca

vechime în magistratură, conform dispozițiilor legale mai sus enunțate.

În sprijinul acestei

concluzii mai trebuie invocate însă unele înscrisuri concludente depuse de O.I.N.

în dosar și anume:

- hotărârea nr. 59 din 13

martie 2007 a C.N.C.D. care a constatat tratamentul diferențiat aplicat de M.J.

în cazul petentului și a recomandat aplicarea unui tratament asemănător

categoriilor profesionale ce presupun condiții de studii asemănătoare și atribuții

specifice domeniului juridic, prin includerea ofițerilor de cercetare penală în

prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004;

- nota de studiu întocmită

de Ministerul Public, secția de analiză, studii, probleme ale minorilor,

evidență, perfecționare profesională și informatică, însușită de Consiliul

Științific din 30 noiembrie 2006, care a opinat pentru includerea în conținutul

art. 86 din Legea nr. 303/2004, a perioadei în care o persoană a îndeplinit

funcții de specialitate juridică (ofițer specialist de cercetare penală, cu

studii superioare juridice) în cadrul M.A.I.;

- adresa din 25 mai 2005

emisă de către D.L.C.D.R.P., în care s-a opinat, că în sensul art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr. 179/2004, „perioada în care

magistratul a fost personal de conducere sau execuție în cadrul organelor

administrației publice constituie vechime în magistratură”;

- adresa din 2006, prin care

secretarul general al C.S.M. a formulat o concluzie similară;

- reglementările instituite

prin O.G. nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituțiile

militare de învățământ ale M.I. cu studiile din instituțiile civile de

învățământ și a stagiului efectuat în funcții militare M.I. cu stagiul specific

funcțiilor civile, precum și în H.G. nr. 498/2004 pentru aprobarea normelor

metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și

funcții specifice poliției, în cadrul structurilor M.A.I., cu stagiul în

funcții civile.

În anexele acestor acte

normative s-a prevăzut că stagiul efectuat în funcții specifice poliției, ca

ofițer specialist, absolvent al unor studii superioare se echivalează cu

stagiul efectuat ca expert, consilier, inspector, consilier juridic și auditor.

Ținând seama de

considerentele expuse în cele ce preced și apreciind că în cazul de față sunt

îndeplinite condițiile cerute de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992,

modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, precum și cele prevăzute în art. 104 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte de Casației și Justiție

va dispune admiterea recursului.

Pe cale de consecință,

urmează a fi anulată în parte hotărârea atacată, în ceea ce-l privește pe

petiționarul O.I.N.

Totodată, va fi obligat

intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului

vechimea în magistratură pentru perioadele în care a funcționat ca ofițer specialist

în cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor al șefului

Direcției cercetări penale, șef serviciu cercetări penale și inspector (ofițer

criminalist), expert criminalist și criminalist principal.

Admite recursul declarat de O.I.N. împotriva Hotărârii Plenului

C.S.M. nr. 133 din 7 martie 2007.

Anulează în parte hotărârea

atacată referitor la O.N.

Obligă intimatul C.S.M. să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului vechimea în

magistratură pentru perioadele în care a funcționat ca ofițer specialist

cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor Șef Direcție cercetări

penale, șef serviciu cercetări penale și inspector (ofițer criminalist), expert

criminalist și criminalist specialist.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3182/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 aprilie 2007, recurentul G.S. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 133 din 7 martie 2007 a Plenului Consiliului Superior
ÎCCJ 2010-12-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2010
sale, exprimat prin adresele nr. 7/20254/1154/DRUO din 29 aprilie 2009 și nr. 20254/1154/2009. Prima instanță a apreciat că, într-adevăr, este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului având ca obiect recunoa
ÎCCJ 2007-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 5777/ CSM din 17 aprilie 2006, petentul C.C.Ș. a solicitat constatarea faptului c
ÎCCJ 2008-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4700/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 iulie 2008, M.M. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29
ÎCCJ 2008-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4230/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la data de 11 iulie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, recurentu
Sursă