ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 martie 2007, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16333/57 din 13 decembrie 2006 prin care s-a respins cererea sa de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Reclamanta a susținut, în motivarea cererii, că s-a născut la 12 octombrie 1943, în județul Tulcea, părinții săi fiind strămutați din județul Durostor în anul 1940. Curtea de Apel București.

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1311 din 21 mai 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12 octombrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, că efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra reclamantei, întrucât aceasta a suferit aceleași privațiuni ca și părinții săi, de la data nașterii care se situează în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că intimata - reclamantă s-a născut după 3 ani de la strămutarea părinților, urmare încheierii Tratatului de la Craiova din anul 1940. A mai susținut recurenta că, intimata reclamantă s-a născut pe teritoriul României pe care nu l-a părăsit niciodată, astfel încât nu poate invoca persecuția etnică. S-a mai susținut, de asemenea, că Legea nr. 189/2000 nu prevede că și copiii născuți după strămutarea părinților sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii ca și aceștia. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. În speță, în mod corect Instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt și asupra sa. Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declarația de avere imobiliară a locuitorului I.H., bunicul reclamantei, eliberată de D.A.N.I.C., declarațiile martorilor S.S., B.C., acte de stare civilă.

În consecință, soluția Instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M. București împotriva sentinței civile nr. 1311 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.