ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7265/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1619/121/2006, reclamanta A.C.A. a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați repunerea în termenul de depunere a notificării potrivit Legii 10/2001. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defuncților H. și E.S., C.R. și O.S., foști proprietari ai imobilelor situate în Galați. Aceasta a arătat că este cetățean german, cu domiciliul în Germania și cu ocazia unei vizite în România a aflat că este în vigoare Legea 10/2001. Analizând conținutul acesteia, a constatat că îi este aplicabil art. 1 dar, având domiciliul în Germania, nu a avut cunoștință de termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 103 C. proc. civ. și a susținut că în perioada derulării procedurii reglementate de Legea 10/2001 a fost în incapacitate de a se deplasa pe teritoriul României. Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 2068 din 27 noiembrie 2006, a respins cererea reclamantei ca nefondată. Prima instanță a reținut că reclamanta nu a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru a solicita măsuri reparatorii pentru imobilele ce au aparținut autorilor săi și în legătură cu care susține că au fost preluate în mod abuziv de stat. Instanța a mai reținut că nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și, chiar dacă Legea nr. 247/2005 a adus unele modificări Legii 10/2001, acestea nu se referă și la termenul de depunere a notificărilor, iar în cauză nu își are aplicabilitatea art. 103 C. proc.

civ. Reclamanta, prin mandatar a declarat apel împotriva sentinței. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 73/A din 13 martie 2007 a respins apelul ca nefondat, reținând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 103 C. proc. civ., împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea obiectivă de a formula notificarea în termen și de natură să justifice repunerea în termen. Reclamanta, prin mandatar a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. și art. 1 din protocolul nr. 1 din Convenția Europeană.

Aceasta a criticat hotărârea instanței de apel, în esență, pentru că nu a făcut aplicarea art. 103 C. proc. civ., deoarece consideră că a dovedit cu acte medicale împrejurarea mai presus de voința sa care a împiedicat-o să formuleze notificarea în termenul prevăzut de lege. Reclamanta a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului și a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Critica recurentei privind faptul că prima instanță nu ar fi intrat în cercetarea fondului este neîntemeiată. Instanța de apel a reținut în mod corect, ca și prima instanță, că reclamanta nu a formulat notificare în termenul prevăzut de lege, iar prevederile art. 103 C. proc.

civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță întrucât decăderea, în sensul avut în vedere de legiuitor în textul invocat, este o sancțiune care determină stingerea unui drept procedural ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, cum ar fi neexercitarea unei căi de atac sau neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal, în timp ce în dreptul substanțial, conceptul de decădere evocă intervalul înlăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat să îl exercite într-un anumit mod sub sancțiunea stingerii. În mod corect a reținut instanța de apel că susținerile reclamantei în sensul că, având domiciliul în străinătate și fiind bolnavă, nu a putut lua cunoștință de existența Legii 10/2001 și din acest motiv nu a putut formula notificarea în termen, nu pot fi considerate ca împrejurări mai presus de voința acesteia, care, potrivit art. 103 C. proc.

civ., să justifice repunerea reclamantei în termenul de formulare a notificării. O persoană nu poate invoca necunoașterea legii pentru a justifica neexercitarea unui drept în termenul expres prevăzut de un act normativ, chiar dacă acest lucru se datorează faptului că acea persoană nu își are domiciliul pe teritoriul statului în care este în vigoare acea lege. De altfel, nici starea de boală invocată de reclamantă nu poate justifica repunerea în termen solicitată de ea, deoarece, așa cum rezultă din conținutul actului medical depus la dosar, se atestă doar faptul că reclamanta a fost pacienta unui anume medic specialist de medicină generală în anii 2001 și 2002. Așa încât, hotărârea instanței de apel, care a constatat temeinică și legală hotărârea instanței de fond, este legală și va fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.C.A. împotriva deciziei nr. 73/A din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.