ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5606/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 548 din 30

martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Galați,

secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de

contestatorul P.G.

împotriva dispoziției nr. 3255/SR din

18

noiembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Galați, ca fiind tardiv

formulată,

iar contestațiile formulate împotriva dispozițiilor nr. 3248/SR

din 12 ianuarie 2007, și nr. 3332/SR din 5 aprilie 2007 ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, a reținut în esență următoarele:

La data de 07 septembrie 2001 P.E.Z.A.

a

notificat Primăria municipiului Galați

solicitând măsuri reparatorii pentru

imobilele situate în Galați.

Prin notificările înregistrate sub nr. 324,

nr. 325 și nr. 326 din

17 septembrie 2001,

emise de Primarul municipiului Galați și respectiv notificarea

nr. 3255/SR

din 18 ianuarie 2007, cererile de restituire a imobilelor au fost

respinse cu motivarea că notificatoarea nu a

făcut dovada preluării abuzive

a imobilelor.

A mai reținut

prima instanță că la data de 29 martie 2003 P.E.Z. a decedat, iar de pe urma

acesteia a rămas ca unic moștenitor

acceptant, reclamantul P.G., în calitate de soț.

Referitor la notificarea înregistrată

la nr. 3255/SR/2007, prima

instanță a

reținut că a fost comunicată reclamantului la data de 5 februarie 2007,

fapt

confirmat și prin memoriul înregistrat sub nr. 8635 din 22 februarie 2007

(f. 189 dosar fond), iar contestația a fost

formulată la 25 aprilie 2007, astfel încât s-a apreciat că a fost tardiv

formulată în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Cu privire la

restituirea imobilelor ce au format obiectul notificărilor

înregistrate sub nr. 324, nr. 325

și nr. 326 din 17 septembrie 2001, instanța de fond a

constatat că reclamantul nu a

făcut dovada preluării abuzive a imobilelor

din litigiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul P.G.

, criticând-o pe motiv

de nelegalitate și netemeinicie.

In esență, a susținut, că nu deține

alte acte care să dovedească

dreptul de

proprietate asupra imobilelor revendicate și de preluare abuzivă

a acestora de către stat și că, oricum,

împrejurarea că imobilele se regăsește

în

patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării, constituie

o

prezumție relativă de preluare abuzivă, a acestora.

Prin decizia nr. 281/A

din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, s

ecția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul P.G.

Pentru a decide astfel, curtea de apel,

a reținut că apelantul nu a

făcut nicio

dovadă din care să rezulte că imobilele în litigiu ar fi fost preluat

abuziv

după data de 6 martie 1945.

Cu privire la

imobilul situat în Galați, s-a făcute

dovada, cu copia actului de vânzare-cumpărare nr. 995/1913,

că A.V.

, mama soției reclamantului P.Z.A.,

a cumpărat

imobilul dar nu a fost depusă

nicio dovadă că acesta ar fi fost preluat de

Statul Român după 6 martie

1945.

În ceea ce privește imobilul situat în

Galați, a fost depusă copia actului de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 2856 din 13 august 1927 (f. 76 -

vol. II

dosar) sub nr. 631 din

21 februarie 1931 (f.146-147

dosar

fond), din care rezultă că A.A. și G.A. au dobândit în proprietate imobilul

pentru care s-a făcut dovada plății impozitului până în anul 1936.

Ulterior acestui

moment, nu a fost depus nici un alt act care să ateste faptul că imobilul s-a

aflat în continuare în proprietatea cumpărătorilor.

Din copia cărții imobilului aflat în

str. Sf. nr. 1, ce poartă

data de 7

decembrie 1945 rezultă doar că un singur apartament din acest imobil (era

deținut de G.P.A., în calitate de proprietar, însă

la rubrica

„observații" se

menționează că acesta este decedat, fapt confirmat de actul

de

notorietate autentificat sub nr. 394 din 27 martie 1944.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri reclamantul P.G. a

declarat

recurs fără a arăta și motivele pe care își întemeiază criticile

susținând însă că operațiunile de preluare a

celor trei imobile de demolare

cât și

de edificare de noi clădiri au trecut prin evidența contabilă a primăriei.

A mai arătat recurentul-reclamant că,

nu au fost respectate

reglementările

referitoare la dreptul de proprietate stipulate în Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și a

protocoalelor adiționale la această convenție

ratificată.

Că, respingerea

celor trei notificări vizează dreptul de proprietate,

drept ce nu a fost respectate

iar Primăria municipiului Galați avea obligația

de a contribui la rezolvarea acestei probleme

întrucât dispune de personal

specializat.

Față de cele

expuse, reclamantul a solicitat admiterea recursului și

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Analizând recursul

în raport de criticile formulate care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este

nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.

Potrivit art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură sau, după caz, prin

echivalent,

persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării

abuzive a acestora, iar potrivit art. 4 din

aceeași lege, de prevederile legii

beneficiază

și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

In consecință,

solicitantul trebuie să facă dovada că el era titularul

dreptului de proprietate la data preluării abuzive.

Potrivit art. 23

din Legea nr. 10/2001, republicată actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate vor fi

depuse ca anexă la notificare.

Dreptul de proprietate, și calitatea de

moștenitor a persoanelor

îndreptățite se

dovedesc cu înscrisuri, adică orice înscris constatator al unui

act juridic civil, jurisdicțional sau

administrativ, cu efect translativ sau

declarativ de proprietate.

Or, așa cum

rezultă din actele dosarului, recurentul nu a făcut dovada faptului că

imobilele în litigiu se aflau în proprietatea antecesorilor soției acestuia în

data de 6 martie 1945 și nici că acestea ar fi fost preluate abuziv

de Statul Român, după această dată.

Este adevărat că

în absența unor acte doveditoare ale dreptului de

proprietate, întinderea

dreptului se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus sau

executat măsura preluării abuzive de către stat, însă recurentul-reclamant nu a

făcut nicio dovadă în acest sens.

Nefondată este și critica referitoare

la încălcarea dreptului de proprietate drept ocrotit și prin Convenția

Europeană a Drepturilor Omului a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor

adiționale,

recurentul-reclamant având

posibilitatea de a-și susține și a dovedi dreptul

de proprietate prin

probe certe.

Or, în cauză, așa

cum s-a arătat, acest drept nu a fost încălcat.

Pentru aceste

motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.G. împotriva

deciziei civile nr. 281/A din 13 octombrie 2009 a Curții

de Apel Galați, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.