ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 335 din 5 decembrie 2006,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamantul N.N., a dispus anularea Deciziei din data de

29 iunie 2006 emisă de Ministerul Justiției – Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă în Dosarul nr. 5977/2001 și a

obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să acorde calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă străbunicii reclamantului D.R. fiica lui I.

și M., născută în anul 1885, decedată la 29 decembrie 1954.

Pentru a pronunța această

sentință Instanța a reținut că reclamantul împreună cu familia sa compusă din

străbunici, bunici, părinți și soră a fost strămutat în Bărăgan în perioada anilor

1951 – 1955.

A mai reținut instanța că

deciziile emise în baza O.U.G. nr. 214/1999, depuse ca probe la dosar prin care

unora din membrii familiei reclamantului li s-au recunoscut drepturile legale,

coroborate cu alte probe, conduc la concluzia temeiniciei și legalității

acțiunii, lipsa actelor prezentate comisiei fiind acoperită prin depunerea acestora

în Instanță.

Împotriva sentinței Instanței

de Fond a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat că cererea reclamantului, în calitate de strănepot al numitei D.R., întemeiată

pe dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 a fost înaintată Comisiei de A.F.D.P.,

Filiala Caraș Severin, nefiind indicată nici o adresă unde poate fi contactat

solicitantul pentru a da anumite explicații și eventual a depune acte

suplimentare.

Recurentul a mai arătat că

până la pronunțarea deciziei Comisiei, atitudinea reclamantului a fost total

dezinteresată, în plus nu s-au depus actele de stare civilă care să dovedească

gradul de rudenie al acestuia cu defuncta D.R., astfel că în mod corect și

legal Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 214/1999 referitor la calitatea persoanei care poate

introduce cererea pentru acordarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele și probele

dosarului în raport de prevederile legale incidente ca și prin prisma

criticilor recurentului pârât, Înalta Curte reține că Instanța de Fond a

pronunțat o hotărâre corectă și legală ce urmează a fi menținută pentru

următoarele considerațiuni.

Prin Decizia din 29 iunie 2006,

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a

respins cererea formulată pentru doamna D.R., întemeiat numai pe lipsa

dovezilor, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, referitoare la

calitatea persoanei care poate introduce cererea de acordare a calității de

luptător în rezistența anticomunistă. Textul art. 5 alin. (1) din ordonanță

precizează că o astfel de cerere de acordare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă poate fi introdusă și de rudele până la al patrulea

grad inclusiv, după decesul persoanei condamnate sau supuse unei măsuri

administrative abuzive.

Față de actele de stare

civilă prezentate de reclamantul - intimat, corect a apreciat Instanța de Fond

că reclamantul este în adevăr strănepotul defunctei D.R., decedată în anul 1954

în localitatea Salcâmi, județul Ialomița, având așadar calitatea și capacitatea

de a introduce cererea pentru acordarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, motivele și lipsa comunicării invocate de recurent fiind fără

relevanță din această perspectivă. De altfel din chiar cuprinsul deciziei

comisiei din 29 iunie 2006 rezultă că, inițial, în dovedirea cererii s-a depus

un înscris certificat ce atestă că D.R. apare în evidențele speciale ca fiind

strămutată în localitatea Jegălia, în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955,

împreună cu numiții N.I., N.I., D.N., B.M. și B.N.

Cea mai mare parte a acestor

persoane respectiv reclamantul însuși și rudele sale, părinți și bunici, au

primit deja recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin

decizii anterioare, emise în anii 2003 și 2004 de aceeași autoritate, conform

înscrisurilor depuse la dosar, ceea ce demonstrează odată în plus că situația

acestei familii nu era cu totul necunoscută Comisiei.

Independent însă de aceasta,

cu deplină relevanță din punct de vedere legal, este dovedirea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, atât în ceea ce privește persoana

solicitantului, cât și persoana în favoarea căreia se solicită acordarea

calității la acest moment, cu titlu de reparație morală, ceea ce demonstrează

că în mod temeinic a fost admisă acțiunea reclamantului – intimat.

Cu deplina respectare a

principiului contradictorialității ca și a dreptului la apărare, au fost

administrate dovezile propuse de reclamant în fața Instanței de Fond astfel că

nici sub acest aspect criticile recurentului - pârât nu sunt întemeiate.

În raport de toate cele mai

sus arătate conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției

împotriva sentinței civile nr. 335 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.