ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6603/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 583 din 9

mai 2006 Tribunalul Galați, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantele D.D. și D.M., decedată, continuată de moștenitoarele D.O.I. și

T.A. împotriva pârâtei Primăria municipiului Galați, a anulat dispoziția nr.

1162 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâtă și a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent către reclamante pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, situat în Galați, a cărui valoare echivalentă este de 799

891 183 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Imobilul în litigiu a aparținut

autorilor comuni al reclamantelor, P.N. și P.M., și a fost preluat abuziv în

proprietatea statului, astfel încât reclamantele sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția atacată s-a stabilit

că imobilul nu poate fi restituit în natură și că valoarea acestuia, din care

s-a dedus despăgubirea inițială actualizată, este de 799 891 183 lei, dar că

beneficiara măsurilor reparatorii este numai reclamanta D.M. și numai pentru

cota de 1/3 din imobil.

Din conținutul notificării

tribunalul a reținut însă că ambele reclamante, ca moștenitoare ale

defuncților, au formulat notificare și că art. 4 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 modificată prevede că de cotele moștenitorilor care nu au formulat

notificare beneficiază cei care au depus în termen cererea.

În atare situație, chiar dacă copiii

celei de-a treia fiice a defuncților, T.A., nu au formulat notificare, cele

două moștenitoare reclamante beneficiază de măsuri reparatorii pentru întregul

imobil.

Prin decizia civilă nr. 382/A din 1

noiembrie 2006 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că, deși în preambulul notificării nu apare și numele

reclamantei D.D., în cuprinsul acesteia este menționat, ca și în actele care

însoțesc notificarea.

Pe de altă parte, chiar reclamanta

D.M., căreia dispoziția emisă îi era favorabilă, a înțeles să o atace, arătând

că notificarea a fost făcută și de cealaltă moștenitoare.

Soluția tribunalului corespunde și

dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește lipsa din

dispozitiv a mențiunii referitoare la natura despăgubirilor, curtea de apel a

stabilit că nu poate fi imputată tribunalului, deoarece acesta s-a pronunțat în

limitele învestirii sale.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, formulând următoarele critici:

Notificarea a fost formulată doar de

reclamanta D.M., în nume propriu, așa încât în mod greșit s-a recunoscut

dreptul la măsuri reparatorii și reclamantei D.D., iar potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, într-o atare situație dreptul de proprietate se

stabilește pe cote părți ideale, potrivit dreptului comun.

Tribunalul nu avea dreptul să

stabilească cuantumul despăgubirilor, câtă vreme intrase în vigoare Legea nr.

247/2005, iar aceasta este de imediată aplicare.

Potrivit noii reglementări Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are această atribuție.

De asemenea, Primăria nu poate fi

obligată la plata de despăgubiri, ci doar la emiterea de dispoziții referitoare

la acordarea de titluri de valoare nominală prin intermediul altor instituții.

Intimata T.A. a depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este, într-adevăr, nefondat

și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Curtea de apel, confirmând soluția

tribunalului, a reținut, ca situație de fapt, care nu poate fi reapreciată în

recurs, că atât D.M., cât și D.D. au formulat notificare pentru imobilul în

litigiu.

Cu respectarea dispozițiilor art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată instanțele au reținut că cele două

moștenitoare au dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.

Aceasta soluție este legală, pentru că reclamantele au dovedit calitatea

de moștenitoare ale foștilor proprietari ai imobilului, și nu de moștenitoare

ale unui coproprietar, astfel încât întinderea dreptului lor la măsuri

reparatorii să fie aceea corespunzătoare cote indivize din dreptul de

proprietate asupra imobilului preluat de stat.

În ceea ce privește aplicabilitatea

dispozițiilor Legii nr. 247/2005 referitoare la entitatea abilitată să

stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, nici această critică de

nelegalitate nu poate fi primită, deoarece dispozițiile legale invocate nu se

aplică litigiilor în curs de judecată.

La data sesizării tribunalului, 1

martie 2005, Legea nr. 247/2005 nu fusese adoptată, iar tribunalul a fost legal

învestit a se pronunța asupra dispoziției emise de pârâtă, inclusiv cu privire

la valoarea măsurilor reparatorii.

Contrar celor susținute de

recurentă, prin decizia atacată ea nu a fost obligată la plata de despăgubiri,

așa încât această critică nu are legătură cu soluția și nu poate fi analizată.

Nefiind incidente dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc.

civ., să mențină decizia și să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului Galați prin primar împotriva deciziei nr. 382 A

din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie

2007.