ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6603/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 583 din 9 mai 2006 Tribunalul Galați, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantele D.D. și D.M., decedată, continuată de moștenitoarele D.O.I. și T.A. împotriva pârâtei Primăria municipiului Galați, a anulat dispoziția nr. 1162 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâtă și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamante pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Galați, a cărui valoare echivalentă este de 799 891 183 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Imobilul în litigiu a aparținut autorilor comuni al reclamantelor, P.N.

și P.M., și a fost preluat abuziv în proprietatea statului, astfel încât reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția atacată s-a stabilit că imobilul nu poate fi restituit în natură și că valoarea acestuia, din care s-a dedus despăgubirea inițială actualizată, este de 799 891 183 lei, dar că beneficiara măsurilor reparatorii este numai reclamanta D.M. și numai pentru cota de 1/3 din imobil. Din conținutul notificării tribunalul a reținut însă că ambele reclamante, ca moștenitoare ale defuncților, au formulat notificare și că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată prevede că de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare beneficiază cei care au depus în termen cererea.

În atare situație, chiar dacă copiii celei de-a treia fiice a defuncților, T.A., nu au formulat notificare, cele două moștenitoare reclamante beneficiază de măsuri reparatorii pentru întregul imobil. Prin decizia civilă nr. 382/A din 1 noiembrie 2006 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, deși în preambulul notificării nu apare și numele reclamantei D.D., în cuprinsul acesteia este menționat, ca și în actele care însoțesc notificarea. Pe de altă parte, chiar reclamanta D.M., căreia dispoziția emisă îi era favorabilă, a înțeles să o atace, arătând că notificarea a fost făcută și de cealaltă moștenitoare.

Soluția tribunalului corespunde și dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește lipsa din dispozitiv a mențiunii referitoare la natura despăgubirilor, curtea de apel a stabilit că nu poate fi imputată tribunalului, deoarece acesta s-a pronunțat în limitele învestirii sale. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, formulând următoarele critici: Notificarea a fost formulată doar de reclamanta D.M., în nume propriu, așa încât în mod greșit s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii și reclamantei D.D., iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, într-o atare situație dreptul de proprietate se stabilește pe cote părți ideale, potrivit dreptului comun. Tribunalul nu avea dreptul să stabilească cuantumul despăgubirilor, câtă vreme intrase în vigoare Legea nr. 247/2005, iar aceasta este de imediată aplicare.

Potrivit noii reglementări Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are această atribuție. De asemenea, Primăria nu poate fi obligată la plata de despăgubiri, ci doar la emiterea de dispoziții referitoare la acordarea de titluri de valoare nominală prin intermediul altor instituții. Intimata T.A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente: Curtea de apel, confirmând soluția tribunalului, a reținut, ca situație de fapt, care nu poate fi reapreciată în recurs, că atât D.M., cât și D.D. au formulat notificare pentru imobilul în litigiu. Cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată instanțele au reținut că cele două moștenitoare au dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.

Aceasta soluție este legală, pentru că reclamantele au dovedit calitatea de moștenitoare ale foștilor proprietari ai imobilului, și nu de moștenitoare ale unui coproprietar, astfel încât întinderea dreptului lor la măsuri reparatorii să fie aceea corespunzătoare cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului preluat de stat. În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 247/2005 referitoare la entitatea abilitată să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, nici această critică de nelegalitate nu poate fi primită, deoarece dispozițiile legale invocate nu se aplică litigiilor în curs de judecată. La data sesizării tribunalului, 1 martie 2005, Legea nr. 247/2005 nu fusese adoptată, iar tribunalul a fost legal învestit a se pronunța asupra dispoziției emise de pârâtă, inclusiv cu privire la valoarea măsurilor reparatorii.

Contrar celor susținute de recurentă, prin decizia atacată ea nu a fost obligată la plata de despăgubiri, așa încât această critică nu are legătură cu soluția și nu poate fi analizată. Nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să mențină decizia și să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați prin primar împotriva deciziei nr. 382 A din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.