ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 864 din 22 martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu C.P.M. București și pe cale

de consecință a anulat Hotărârea nr. 15827/98 din 24 martie 2006 emisă de

pârâtă, obligând pe acesta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 și să-i achite totodată suma de 500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărâri astfel Instanța

a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la 29 octombrie 1941, în

localitatea Călărași, unde familia ei se refugiase ca efect al schimbului de

populație dintre România și Bulgaria, dispus prin tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

În acest context s-a

apreciat că, date fiind circumstanțele nașterii sale, în timpul refugiului

pârâților, reclamanta a suferit alături de familie, în mod direct, consecințele

persecuției etnice și prin urmare, a dobândit calitatea de persoană

persecutată, în sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.P.M. București.

Recurenta a susținut că

soluția Instanței de Fond este greșită întrucât intimata nu îndeplinește

cerințele impuse beneficiarilor Legii nr. 189/2000 constând în persecuția din

motive etnice cu consecința strămutării în altă localitate decât cea de

domiciliu, deoarece s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul României.

S-a mai susținut că în acest

sens pledează și textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia schimbul de populație dintre cele două țări, urma să se facă într-un interval de 3 luni,

calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare și, pe cale de

consecință, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuia în

teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerințele Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie român, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte,

sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale

acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii

este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Rezultă așadar că textul

Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat de recurentă, nu prezintă

relevanță din punct de vedere al recunoașterii calității de beneficiar al Legii

nr. 189/2000 întrucât, inclusiv copii născuți în intervalul reglementat de lege

și în perioada refugiului familiei sunt victime nemijlocite ale consecințelor

acestei situații.

Referitor la cheltuielile de

judecată Instanța constată că în cauză se aplică dispozițiile art. 274 alin. (1)

C. proc. civ. potrivit căreia „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de Instanța

de Fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M. București împotriva sentinței civile nr. 864 din 22 martie 2007, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2007.