ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 864 din 22 martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu C.P.M. București și pe cale de consecință a anulat Hotărârea nr. 15827/98 din 24 martie 2006 emisă de pârâtă, obligând pe acesta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i achite totodată suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărâri astfel Instanța a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la 29 octombrie 1941, în localitatea Călărași, unde familia ei se refugiase ca efect al schimbului de populație dintre România și Bulgaria, dispus prin tratatul de la Craiova din septembrie 1940. În acest context s-a apreciat că, date fiind circumstanțele nașterii sale, în timpul refugiului pârâților, reclamanta a suferit alături de familie, în mod direct, consecințele persecuției etnice și prin urmare, a dobândit calitatea de persoană persecutată, în sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.P.M. București.

Recurenta a susținut că soluția Instanței de Fond este greșită întrucât intimata nu îndeplinește cerințele impuse beneficiarilor Legii nr. 189/2000 constând în persecuția din motive etnice cu consecința strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul României. S-a mai susținut că în acest sens pledează și textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia schimbul de populație dintre cele două țări, urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare și, pe cale de consecință, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuia în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerințele Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie român, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte, sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Rezultă așadar că textul Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat de recurentă, nu prezintă relevanță din punct de vedere al recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 întrucât, inclusiv copii născuți în intervalul reglementat de lege și în perioada refugiului familiei sunt victime nemijlocite ale consecințelor acestei situații.

Referitor la cheltuielile de judecată Instanța constată că în cauză se aplică dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Pentru toate aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de Instanța de Fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M. București împotriva sentinței civile nr. 864 din 22 martie 2007, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2007.