ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1891/2008

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 134 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. și 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.; atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 254 alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea unui televizor color cu telecomandă și a sumei de 547,28 lei de la inculpat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 18 aprilie 2005 P.M.A., administrator al SC D.M.S. SRL Craiova, a depus o plângere la Postul de Poliție Măceșu de Sus împotriva angajaților SC D.C. SRL, care i-ar fi distrus cablul TV instalat pe stâlpii de joasă tensiune ai SC E. SA pe o distanță de 750 m. Șeful Postului de Poliție Măceșu de Sus l-a încunoștințat pe inculpatul B.G. în calitate de ofițer coordonator pentru Centrul Zonal B., cu privire la fapta sesizată. Inculpatul a format o echipă operativă, sub conducerea sa și s-a deplasat la Măceșu de Sus, procedând la efectuarea unor cercetări.

Conform procesului verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că pe o distanță de cca. 800 m, cablul coaxial instalat de angajații SC D.M.S. SRL Craiova a fost desprins de pe stâlp, făcut colac și lăsat jos, fiind recuperat și restituit persoanei vătămate. Au fost identificați autorii faptei, iar dosarul a fost preluat spre instrumentare de formațiunea poliției rurale, din cadrul Poliției Segarcea, formațiune condusă de inculpat. La data de 28 iulie 2005 o echipă de polițiști sub comanda inculpatului, s-a deplasat la Postul de Poliție Dăbuleni și a procedat la audierea a două din persoanele cercetate, respectiv martorii S.V., director la SC D.C. SRL și C.V., muncitor la aceeași firmă.

Pe baza declarațiilor martorului S.V., organul de urmărire penală a reținut că modul în care s-a derulat audierea i-a produs acestuia temerea că vor fi trași la răspundere penală pentru distrugerea cablului, iar această stare de temere i-a determinat să angajeze în cauză și avocat, onorariile avocaților fiind achitate de O.V., administratorul firmei. După ce a fost audiat, martorul S.V. a susținut că inculpatul i-a cerut să devină voluntar al Poliției Segarcea, invitându-l la sediul poliției, pentru a semna un contract de confidențialitate, iar cu acest prilej i-a cerut un televizor color, un telefon mobil și să-i împrumute un autoturism, cu motivarea că urmează să fie folosite la sediul poliției.

În împrejurările date, S.V. a comunicat această solicitare lui O.V. spunându-i că inculpatul pretinde „sponsorizarea Poliției Segarcea cu bunurile menționate”, martorul O.V. fiind de acord, dar cu respectarea condițiilor legale pentru sponsorizare. S-a reținut că la sfârșitul lunii iulie 2005, O.V. a achiziționat de la magazinul aparținând C.C. DĂBULENI un televizor cu suma de 480 lei. Televizorul a fost luat de la magazin de C.V., care l-a adus la sediul din Dăbuleni al SC D.C. SRL și de aici a fost dus de către S.V. la Poliția Segarcea, fiind instalat în biroul inculpatului. Televizorul a rămas la sediul poliției timp de cca. o lună, după care, conform declarațiilor martorilor S.N., C.C., M.M.

și G.O., colegi de birou cu inculpatul, a fost luat și dus de acesta la locuința sa din Segarcea, cu motivarea că televizorul propriu nu mai funcționează și cu promisiunea de a-l readuce la birou când și-l va repara pe al său. Televizorul a fost găsit în domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare, efectuată la 24 octombrie 2006. După cca. o săptămână față de momentul în care pretinsese bunurile, în cauză s-au mai luat unele declarații angajaților SC D.C. SRL cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere. În acest interval de timp, învinuitul a reamintit martorului S.V. că ceruse un autoturism cu care intenționa să se deplaseze în concediu și a reiterat cererea privind telefonul mobil.

S.V. a cerut bunurile pretinse de învinuit martorului O.V., care la data de 12 august 2006 a achiziționat de la SC I.C. SRL Craiova un telefon mobil marca Nokia 3220 pentru care a plătit suma de 547,28 RON. Telefonul a fost dat învinuitului de către S.V. o dată cu un autoturism Matiz aparținând SC D.C. SRL, autoturismul fiind împrumutat spre folosire pentru o perioadă de timp de o lună, după care a fost restituit și solicitat din nou spre folosință, timp de încă aproximativ o lună, în perioada noiembrie – decembrie 2005. Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală inculpatul a negat că ar fi primit de la S.V. telefonul mobil marca Nokia 3220. A recunoscut că a primit folosința gratuită a unui autoturism MATIZ aparținând SC D.C.

SRL, dar a susținut că inițiativa a aparținut martorului S.V. și că de multe ori a folosit autoturismul în interes de serviciu. Conform declarațiilor martorilor C.C., S.N., G.O. și M.M., s-a reținut că în cursul anului 2005, inculpatul a folosit un autoturism MATIZ de culoare albă, despre care a afirmat că aparține fratelui prietenei sale; autoturismul a fost folosit și în interes de serviciu, carburantul fiind achiziționat cu banii polițiștilor. Din adresa nr. 30324 din 13 decembrie 2006 a I.P.J. Dolj a rezultat că în cursul anului 2005, I.P.J. Dolj sau Poliția Segarcea nu au beneficiat de vreo sponsorizare din partea SC D.C. SRL. La data de 08 septembrie 2005 inculpatul B.G. a întocmit referatul de neîncepere a urmăririi penale față de numiții S.V., V.D., C.V., I.I.

și B.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217 C. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, propunerea fiind însușită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, care prin rezoluția nr. 365/P/2005 din 03 octombrie 2005 a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.G. Parchetul a invocat următoarele motive: 1. Greșita încadrare juridică a faptei, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 254 alin. (2) C. pen., deși acesta avea atribuții de control (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen.); 2. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, motiv de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., omițând în consecință, să dispună și confiscarea contravalorii folosinței autoturismului; 3. Pedeapsa este greșit individualizată, impunându-se aplicarea unei pedepse mai aspre ca întindere și modalitate de executare, cu aplicarea și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în condițiile art. 18 1 C. pen. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul declarat de parchet și ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat. În ceea ce privește prima critică invocată de parchet, referitoare la încadrarea juridică dată faptei inculpatului, aceasta este fondată. Se constată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., deși acesta avea și atribuții de control. Conform fișei postului, aflată la dosar urmărire penală, inculpatul, în calitate de ofițer specialist III, avea, între alte atribuții, și „executarea activităților de evaluare și control asupra posturilor de poliție comunale din subordine”. Din actele dosarului rezultă că inculpatul avea calitatea de „ofițer coordonator centru zonal B.”, în această calitate fiind încunoștiințat despre fapta pentru care era cercetat și S.V.

Mai mult, la data de 28 iulie 2005, o echipă de polițiști din cadrul Poliției Rurale, sub comanda lui B.G., s-a deplasat la Postul de Poliție Dăbuleni, procedând la audierea a două dintre persoanele cercetate, respectiv S.V. și C.V. Prin urmare, fapta inculpatului, care în calitate de ofițer de poliție judiciară, cu atribuții de control, a pretins și primit de la S.V. un televizor, un telefon mobil și folosința gratuită a unui autoturism Matiz, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. și nu cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cum greșit s-a reținut de prima instanță. Cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului este, de asemenea, fondat.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, au fost administrate probe din care a rezultat că inculpatul a primit, cu titlu de mită și folosința unui autoturism Matiz, pe o perioadă de aproximativ două luni. Cu toate acestea, instanța, deși reține fapta, nu a dispus confiscarea decât a televizorului și a contravalorii telefonului mobil, pentru contravaloarea folosinței Matizului arătând că este în imposibilitate de a cuantifica. Instanța de fond ar fi trebuit să facă demersuri pentru evaluarea acestei folosințe, câtă vreme reține fapta de folosință a autoturismului. În recurs, parchetul a depus la dosar un raport de constatare din data de 24 aprilie 2008, întocmit de un specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– S.T. Craiova (raport ce ar fi trebuit să existe din cursul urmăririi penale), din care rezultă contravaloarea totală a folosinței autoturismului pe parcursul celor două luni ca fiind de 1042 lei. Deși este o probă extrajudiciară, având în vedere că inculpatul, căruia i s-a prezentat raportul de constatare în recurs, nu l-a contestat, achiesând la concluziile acestuia, instanța va da eficiență principiului disponibilității părților și va corecta această omisiune din hotărârea instanței de fond, pentru a nu se ajunge la o prelungire inutilă a procesului sub acest aspect. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs al parchetului, Înalta Curte reține că nu este fondat, atât întinderea pedepsei cât și modalitatea de executare fiind juste, în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, corespunzând atât gravității faptei cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.

Nici pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu se poate aplica, în raport de prevederile art. 65 alin. (3) C. pen. În ceea ce privește recursul inculpatului B.G., acesta este nefondat și sub aspectul criticii principale, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., și sub aspectul criticii subsidiare, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Atât la fond, cât și în recurs, inculpatul a invocat în apărarea sa că nu s-a stabilit ce act determinat urma să facă sau să nu facă în schimbul acelor bunuri și foloase.

Așa cum corect a reținut și prima instanță, infracțiunea de luare de mită se comite nu doar atunci când funcționarul public, în mod direct sau indirect pretinde sau nu respinge promisiunea primirii unor bunuri sau foloase pentru a îndeplini un act, ci și atunci când acesta lasă să se înțeleagă, prin atitudinea sa, că întocmirea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu depinde de primirea acelor bunuri și foloase. Inculpatul era conducătorul echipei care l-a cercetat penal pe martorul S.V. și prin pretinderea și primirea acelor bunuri și foloase i-a creat acestuia impresia că numai răspunzând pozitiv la solicitările polițistului va obține o soluție favorabilă în cauza în care este cercetat.

Nici susținerea că a fost vorba despre o sponsorizare nu poate fi acceptată, întrucât inculpatul nu a făcut niciun demers pentru încheierea legală a unui contract de sponsorizare ci, dimpotrivă, a dus televizorul la domiciliu, iar mașina a folosit-o, în mare parte, în interes personal. Cât privește solicitarea de achitare în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., aceasta nu poate fi primită, căci nu se poate aprecia că fapta unui ofițer de poliție judiciară, cu atribuții de control, de a pretinde și primi bunuri și foloase, este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet și va casa în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Se va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, menținând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., ca și pedeapsa și suspendarea condiționată a executării acesteia, astfel cum s-a motivat în analiza criticii parchetului referitoare la individualizare. De asemenea, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, dispunându-se confiscarea și a sumei de 1042 lei de la inculpat reprezentând contravaloarea folosinței autoturismului Matiz.

În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Craiova împotriva sentinței penale nr. 134 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul B.G. Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.G. din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și a art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.G. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii. Conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani și 6 luni. Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței, iar în baza art. 254 alin. ultim C. pen., dispune confiscarea și a sumei de 1042 lei reprezentând contravaloarea folosinței autoturismului Matiz.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2008.