ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1891/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1891/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 134
din 10 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a
dispus condamnarea inculpatului B.G., la pedeapsa de un an și 6 luni
închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,
combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
și art. 76 C. pen.
S-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C.
pen.
În baza art. 81 C. pen. și
71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
principale și a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.;
atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 254 alin. ultim
C. pen., s-a dispus confiscarea unui televizor color cu telecomandă și a sumei
de 547,28 lei de la inculpat.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18 aprilie 2005 P.M.A.,
administrator al SC D.M.S. SRL Craiova, a depus o plângere la Postul de Poliție
Măceșu de Sus împotriva angajaților SC D.C. SRL, care i-ar fi distrus cablul TV
instalat pe stâlpii de joasă tensiune ai SC E. SA pe o distanță de 750 m.
Șeful Postului de Poliție
Măceșu de Sus l-a încunoștințat pe inculpatul B.G. în calitate de ofițer
coordonator pentru Centrul Zonal B., cu privire la fapta sesizată.
Inculpatul a format o echipă
operativă, sub conducerea sa și s-a deplasat la Măceșu de Sus, procedând la
efectuarea unor cercetări.
Conform procesului verbal de
cercetare la fața locului, a rezultat că pe o distanță de cca. 800 m, cablul
coaxial instalat de angajații SC D.M.S. SRL Craiova a fost desprins de pe
stâlp, făcut colac și lăsat jos, fiind recuperat și restituit persoanei
vătămate.
Au fost identificați autorii
faptei, iar dosarul a fost preluat spre instrumentare de formațiunea poliției
rurale, din cadrul Poliției Segarcea, formațiune condusă de inculpat.
La data de 28 iulie 2005 o
echipă de polițiști sub comanda inculpatului, s-a deplasat la Postul de Poliție
Dăbuleni și a procedat la audierea a două din persoanele cercetate, respectiv
martorii S.V., director la SC D.C. SRL și C.V., muncitor la aceeași firmă.
Pe baza declarațiilor
martorului S.V., organul de urmărire penală a reținut că modul în care s-a
derulat audierea i-a produs acestuia temerea că vor fi trași la răspundere
penală pentru distrugerea cablului, iar această stare de temere i-a determinat
să angajeze în cauză și avocat, onorariile avocaților fiind achitate de O.V.,
administratorul firmei.
După ce a fost audiat,
martorul S.V. a susținut că inculpatul i-a cerut să devină voluntar al Poliției
Segarcea, invitându-l la sediul poliției, pentru a semna un contract de
confidențialitate, iar cu acest prilej i-a cerut un televizor color, un telefon
mobil și să-i împrumute un autoturism, cu motivarea că urmează să fie folosite
la sediul poliției.
În împrejurările date, S.V.
a comunicat această solicitare lui O.V. spunându-i că inculpatul pretinde
„sponsorizarea Poliției Segarcea cu bunurile menționate”, martorul O.V. fiind
de acord, dar cu respectarea condițiilor legale pentru sponsorizare.
S-a reținut că la sfârșitul
lunii iulie 2005, O.V. a achiziționat de la magazinul aparținând C.C. DĂBULENI
un televizor cu suma de 480 lei.
Televizorul a fost luat de
la magazin de C.V., care l-a adus la sediul din Dăbuleni al SC D.C. SRL și de
aici a fost dus de către S.V. la Poliția Segarcea, fiind instalat în biroul
inculpatului.
Televizorul a rămas la
sediul poliției timp de cca. o lună, după care, conform declarațiilor
martorilor S.N., C.C., M.M. și G.O., colegi de birou cu inculpatul, a fost luat
și dus de acesta la locuința sa din Segarcea, cu motivarea că televizorul
propriu nu mai funcționează și cu promisiunea de a-l readuce la birou când și-l
va repara pe al său.
Televizorul a fost găsit în
domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare, efectuată la 24
octombrie 2006.
După cca. o săptămână față
de momentul în care pretinsese bunurile, în cauză s-au mai luat unele
declarații angajaților SC D.C. SRL cercetați sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de distrugere.
În acest interval de timp,
învinuitul a reamintit martorului S.V. că ceruse un autoturism cu care
intenționa să se deplaseze în concediu și a reiterat cererea privind telefonul
mobil. S.V. a cerut bunurile pretinse de învinuit martorului O.V., care la data
de 12 august 2006 a achiziționat de la SC I.C. SRL Craiova un telefon mobil
marca Nokia 3220 pentru care a plătit suma de 547,28 RON. Telefonul a fost dat
învinuitului de către S.V. o dată cu un autoturism Matiz aparținând SC D.C.
SRL, autoturismul fiind împrumutat spre folosire pentru o perioadă de timp de o
lună, după care a fost restituit și solicitat din nou spre folosință, timp de
încă aproximativ o lună, în perioada noiembrie – decembrie 2005.
Cu prilejul audierii în faza
de urmărire penală inculpatul a negat că ar fi primit de la S.V. telefonul
mobil marca Nokia 3220. A recunoscut că a primit folosința gratuită a unui
autoturism MATIZ aparținând SC D.C. SRL, dar a susținut că inițiativa a
aparținut martorului S.V. și că de multe ori a folosit autoturismul în interes
de serviciu.
Conform declarațiilor
martorilor C.C., S.N., G.O. și M.M., s-a reținut că în cursul anului 2005,
inculpatul a folosit un autoturism MATIZ de culoare albă, despre care a afirmat
că aparține fratelui prietenei sale; autoturismul a fost folosit și în interes
de serviciu, carburantul fiind achiziționat cu banii polițiștilor.
Din adresa nr. 30324 din 13
decembrie 2006 a I.P.J. Dolj a rezultat că în cursul anului 2005, I.P.J. Dolj
sau Poliția Segarcea nu au beneficiat de vreo sponsorizare din partea SC D.C.
SRL.
La data de 08 septembrie 2005
inculpatul B.G. a întocmit referatul de neîncepere a urmăririi penale față de
numiții S.V., V.D., C.V., I.I. și B.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută de art. 217 C. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea
penală, propunerea fiind însușită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria
Segarcea, care prin rezoluția nr. 365/P/2005 din 03 octombrie 2005 a dispus
neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.G.
Parchetul a invocat
următoarele motive:
Greșita încadrare
juridică a faptei, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din
Legea nr. 78/2000, în loc de art. 254 alin. (2) C. pen., deși acesta avea
atribuții de control (caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C.
proc. pen.);
Instanța nu s-a pronunțat
cu privire la unele probe administrate, motiv de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., omițând în consecință, să dispună și confiscarea
contravalorii folosinței autoturismului;
Pedeapsa este greșit
individualizată, impunându-se aplicarea unei pedepse mai aspre ca întindere și
modalitate de executare, cu aplicarea și a pedepsei complementare prevăzută de art.
64 lit. c) C. pen.
Inculpatul a solicitat, în
principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în
subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., cu
aplicarea unei amenzi administrative în condițiile art. 18
1
C. pen.
Înalta Curte, analizând
hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,
sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385
6
alin. (3)
C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul declarat de
parchet și ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat.
În ceea ce privește prima
critică invocată de parchet, referitoare la încadrarea juridică dată faptei
inculpatului, aceasta este fondată.
Se constată că inculpatul a
fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.
254 alin. (1) C. pen., deși acesta avea și atribuții de control.
Conform fișei postului,
aflată la dosar urmărire penală, inculpatul, în calitate de ofițer specialist
III, avea, între alte atribuții, și „executarea activităților de evaluare și
control asupra posturilor de poliție comunale din subordine”.
Din actele dosarului rezultă
că inculpatul avea calitatea de „ofițer coordonator centru zonal B.”, în
această calitate fiind încunoștiințat despre fapta pentru care era cercetat și
S.V.
Mai mult, la data de 28
iulie 2005, o echipă de polițiști din cadrul Poliției Rurale, sub comanda lui B.G.,
s-a deplasat la Postul de Poliție Dăbuleni, procedând la audierea a două dintre
persoanele cercetate, respectiv S.V. și C.V.
Prin urmare, fapta
inculpatului, care în calitate de ofițer de poliție judiciară, cu atribuții de
control, a pretins și primit de la S.V. un televizor, un telefon mobil și
folosința gratuită a unui autoturism Matiz, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. și nu
cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cum greșit s-a reținut de prima
instanță.
Cel de-al doilea motiv de
recurs al parchetului este, de asemenea, fondat.
Atât în cursul urmăririi
penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, au fost administrate probe
din care a rezultat că inculpatul a primit, cu titlu de mită și folosința unui
autoturism Matiz, pe o perioadă de aproximativ două luni.
Cu toate acestea, instanța,
deși reține fapta, nu a dispus confiscarea decât a televizorului și a
contravalorii telefonului mobil, pentru contravaloarea folosinței Matizului
arătând că este în imposibilitate de a cuantifica.
Instanța de fond ar fi
trebuit să facă demersuri pentru evaluarea acestei folosințe, câtă vreme reține
fapta de folosință a autoturismului.
În recurs, parchetul a depus
la dosar un raport de constatare din data de 24 aprilie 2008, întocmit de un
specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.N.A. – S.T. Craiova (raport ce ar fi trebuit să existe din cursul
urmăririi penale), din care rezultă contravaloarea totală a folosinței
autoturismului pe parcursul celor două luni ca fiind de 1042 lei.
Deși este o probă
extrajudiciară, având în vedere că inculpatul, căruia i s-a prezentat raportul
de constatare în recurs, nu l-a contestat, achiesând la concluziile acestuia,
instanța va da eficiență principiului disponibilității părților și va corecta
această omisiune din hotărârea instanței de fond, pentru a nu se ajunge la o
prelungire inutilă a procesului sub acest aspect.
Referitor la cel de-al treilea
motiv de recurs al parchetului, Înalta Curte reține că nu este fondat, atât
întinderea pedepsei cât și modalitatea de executare fiind juste, în măsură să
asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, corespunzând atât gravității
faptei cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.
Nici pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu se poate
aplica, în raport de prevederile art. 65 alin. (3) C. pen.
În ceea ce privește recursul
inculpatului B.G., acesta este nefondat și sub aspectul criticii principale,
prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., și sub
aspectul criticii subsidiare, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit.
b
1
) C. proc. pen.
Atât la fond, cât și în
recurs, inculpatul a invocat în apărarea sa că nu s-a stabilit ce act
determinat urma să facă sau să nu facă în schimbul acelor bunuri și foloase.
Așa cum corect a reținut și
prima instanță, infracțiunea de luare de mită se comite nu doar atunci când funcționarul
public, în mod direct sau indirect pretinde sau nu respinge promisiunea
primirii unor bunuri sau foloase pentru a îndeplini un act, ci și atunci când
acesta lasă să se înțeleagă, prin atitudinea sa, că întocmirea unui act ce
intră în atribuțiile de serviciu depinde de primirea acelor bunuri și foloase.
Inculpatul era conducătorul
echipei care l-a cercetat penal pe martorul S.V. și prin pretinderea și
primirea acelor bunuri și foloase i-a creat acestuia impresia că numai
răspunzând pozitiv la solicitările polițistului va obține o soluție favorabilă
în cauza în care este cercetat.
Nici susținerea că a fost
vorba despre o sponsorizare nu poate fi acceptată, întrucât inculpatul nu a
făcut niciun demers pentru încheierea legală a unui contract de sponsorizare
ci, dimpotrivă, a dus televizorul la domiciliu, iar mașina a folosit-o, în mare
parte, în interes personal.
Cât privește solicitarea de
achitare în temeiul art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., aceasta nu poate
fi primită, căci nu se poate aprecia că fapta unui ofițer de poliție judiciară,
cu atribuții de control, de a pretinde și primi bunuri și foloase, este lipsită
de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru considerentele mai
sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc.
pen., va admite recursul declarat de parchet și va casa în parte sentința
primei instanțe.
Rejudecând, în baza art. 334
C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 254 alin.
(1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin.
(2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Se va dispune condamnarea
inculpatului pentru această infracțiune, menținând aplicarea art. 74 lit. a) și
art. 76 C. pen., ca și pedeapsa și suspendarea condiționată a executării
acesteia, astfel cum s-a motivat în analiza criticii parchetului referitoare la
individualizare.
De asemenea, se vor menține
celelalte dispoziții ale sentinței, dispunându-se confiscarea și a sumei de
1042 lei de la inculpat reprezentând contravaloarea folosinței autoturismului
Matiz.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Craiova împotriva
sentinței penale nr. 134 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția
penală, privind pe inculpatul B.G.
Casează în parte sentința
penală recurată și, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc.
pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.G. din
infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat
cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254
alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (2) C.
pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit.
a) C. pen. și a art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.G. la pedeapsa de un
an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen.,
interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. și a
art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei principale și a pedepsei accesorii.
Conform art. 82 C. pen.,
fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani și 6 luni.
Pune în vedere inculpatului
dispozițiile art. 83 C. pen.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței, iar în baza art. 254 alin. ultim C. pen., dispune confiscarea și
a sumei de 1042 lei reprezentând contravaloarea folosinței autoturismului
Matiz.
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul B.G. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 mai 2008.