ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3778/2008

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 1 februarie 2008, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 15 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins pretențiile civile formulate de martorul denunțător G.F.D.; în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a revocat măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului marca A. aparținând inculpatului C.S.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus - după rămânerea definitivă a hotărârii - restituirea către moștenitorii inculpatului decedat C.S. a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul și locul de muncă al inculpatului, bunuri ce au constituit mijloace materiale de probă și se află la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov astfel:

laptop marca A.A., series, model A. 1353 LM și unitatea hardisk ce a fost demontată marca H., model T., de capacitate 40 GB;

17 CD și 2 dischete ridicate din biroul inculpatului, precum și 25 dischete ridicate de la domiciliu.

În baza art. 264 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat și pedeapsa accesorie, fixându-se un termen de încercare de 4 ani conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. inculpatul P.D. a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere enumerate.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din 22 mai 2007 a Tribunalului Brașov.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul P.D. a bunurilor ridicate în urma percheziției domiciliare respectiv, hardiskul marca M. de capacitate 30 GB, hardiskul marca V.D., capacitate 80 GB și 5 suporți optici, bunuri ce constituie mijloace materiale de probă.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.S., în calitate de funcționar cu atribuții de control în cadrul M.I.E. iar ulterior în cadrul M.E.C. a pretins și primit în perioada aprilie 2005 - septembrie 2006, de la martorul denunțător G.F.D. suma de 107.900 RON prin mandate poștale on-line, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul Gărzii Financiare, Finanțelor Publice pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul P.D., în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, cunoscând că inculpatul C.S. este cercetat de D.N.A., fiind și arestat preventiv, i-a acordat ajutor în diferite modalități, pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală și a fi pus în libertate prin conceperea și depunerea unui vast material, în mare parte fictiv, la A.P., în sensul că, inculpatul C.S. ar fi ofițer acoperit și ar face parte dintr-un grup operativ „Fantomele" din subordinea S.R.I., însoțit de mai multe anexe „strict secrete", prin conceperea unui articol în cotidianul „Zona interzisă" în favoarea inculpatului C., arestat preventiv, cu denigrarea procurorilor D.N.A.

După data de 21 decembrie 2006, când inculpatul C.S. a fost arestat preventiv, inculpatul P.D. a ținut legătura telefonic cu acesta în Penitenciarul Codlea, hotărând împreună conceperea de către inculpatul P. a unor articole în presă din care să rezulte că inculpatul C.S., mare ofițer al Marii Loji Naționale este arestat preventiv, abuziv.

Inculpatul P.D. l-a asigurat pe C.S. că va face demersuri prin intermediul unui prieten din Germania la „Agenția pentru drepturile omului din Germania" și astfel va fi eliberat din penitenciar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul P.D.

Prin Decizia penală nr. 487/Ap din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.D., a desființat hotărârea atacată sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului P.D., al obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat și al aplicării art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cererea martorului denunțător G.F.D. și rejudecând, în limitele arătate, a decis următoarele:

·

în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000;

·

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță au rămas în sarcina statului;

·

s-a respins cererea formulată de martorul denunțător G.F.D. privind restituirea sumei de 107.900 lei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate.

·

în motivarea soluției de achitare, instanța de apel a apreciat că în ce privește fapta ce se impută inculpatului P.D. că aceasta nu prezintă latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece demersurile întreprinse de acesta nu au aptitudinea de a zădărnici sau îngreuna urmărirea penală deoarece activitatea organelor judiciare se desfășoară independent de presiunile mediatice.

În termen legal împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov.

În esență, prin motivele scrise, s-a susținut că soluția de achitare este netemeinică, deoarece activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății, chiar dacă demersurile întreprinse de inculpat nu au avut rezultatul scontat; s-a mai susținut că, la momentul depunerii, înscrisurile confecționate de inculpat aveau aptitudinea de a îngreuna urmărirea penală și de a crea starea de pericol pentru înfăptuirea justiției penale cunoscut fiind că această infracțiune se consumă în momentul în care ajutorul este dat infractorului.

În susținerea criticii formulate s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

În raport de cazul de casare invocat se va examina hotărârea atacată, constatându-se însă că, soluția de achitare dispusă nu este rezultatul unei grave erori de fapt, aceasta fiind conformă probelor administrate și dispozițiilor legale penale care reglementează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D., aspect sub care critica procurorului este nefondată.

În sensul celor afirmate, prin considerentele ce urmează, vor fi analizate demersurile mediatice realizate de inculpat și care se impută de procuror acestuia prin prisma normei de drept penal care stabilește contextul elementelor constitutive în care se instituie răspunderea penală în cazul favorizării infractorului.

Astfel, se reține de procuror că în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, în timp ce se desfășura urmărirea penală față de inculpatul C.S. pentru infracțiuni de corupție, inculpatul P.D. persoană apropiată de acest inculpat, i-a acordat ajutor prin conceperea și depunerea unor materiale informative la A.P. și prin conceperea de articole în presă în favoarea inculpatului Crivăț și denigratoare la adresa procurorilor D.N.A.

Rezumând starea de fapt prezentată, se poate spune că actul de trimitere în judecată cât și recursul procurorului pretind^ că acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului constau în speță în conceperea raportului informativ adresat A.P., precum și în conceperea de articole în presă pentru discreditarea organelor judiciare și a?: denunțătorului.

Dar dispozițiile art. 264 C. pen. stabilesc condițiile în care ajutorul dat infractorului poate constitui infracțiune și poate antrena răspunderea penală, respectiv, atunci când, fără o înțelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii autorul se circumscrie unor acte materiale de zădărnicire a urmăririi penale, judecății, executării pedepsei sau pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Prin prisma acestor dispoziții incriminatoare, elementul material al acestei infracțiuni îndreptate împotriva relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției, poate fi constituit din orice acțiune sau inacțiune care are ca scop împiedicarea cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală sau a activității de judecată desfășurată de instanțe în avantajul unei persoane aflată în aceste situații în fața unor organe judiciare, dar cu condiția ca asemenea acte materiale să aibă aptitudinea să realizeze urmarea periculoasă și să creeze o stare reală de pericol pentru înfăptuirea justiției penale.

Revenind la actele materiale de favorizare ce se impută inculpatului, se poate lesne observa că „Raportul informativ" întocmit de inculpat nu conține date reale, fiind caracterizat chiar de rechizitor ca un „document ilar" și cum a fost adresat președintelui României - instituție fără atribuții judiciare în domeniul urmăririi penale și judecății, este evident că demersul inculpatului nu se circumscrie activităților strict și limitativ arătate prin dispozițiile art. 264 C. pen., și nu poate constitui în sensul acestei norme penale un act real de împiedicare a înfăptuirii justiției și care să caracterizeze infracțiunea de favorizarea infractorului.

Tot astfel, împrejurarea că inculpatul a purtat discuții telefonice cu inculpatul C.S. în urma cărora a conceput, redactat și publicat un articol în ziarul „Zona interzisă" în scopul atragerii atenției opiniei publice asupra unor abuzuri a căror victimă era C.S.(care a și decedat în stare de detenție) nu pot constitui, în sensul legii, demersuri care să aibă aptitudinea să zădărnicească urmărirea penală care se desfășura împotriva inculpatului C.S.

Afirmația are în vedere faptul că toate aceste demersuri întreprinse de inculpatul P. în sprijinul inculpatului C.S. nu erau de natură să zădărnicească înfăptuirea justiției, ele aveau legătură cu apărările formulate de inculpatul C. în cursul urmăririi penale ce se desfășura și se circumscriau unor acțiuni justificate de exercitarea unor drepturi constituționale, cum ar fi dreptul la petiție sau dreptul la apărare, în ser/: larg, pentru dovedirea nevinovăției.

Pentru toate aceste considerente, în mod corect, instanța de apel printr-o motivare elaborată și la obiect, a constatat pe baza analizei aprofundate a probelor administrate că, în cauză nu este dovedită latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. ce se impută inculpatului, situație în care a procedat la achitarea inculpatului.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte, va menține ca legală și temeinică, atât soluția de achitare cât și temeiul juridic în baza căruia s-a dispus, prin respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 48 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpatul P.D.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat P.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.