ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2339/2008

Asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172/2006 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N., la 12 ani închisoare și interzicerea, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și, la 3 ani închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 621 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1765/2003 a Judecătoriei Medgidia și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului O.A.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Galați, la 6.562.765.583 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă SC S. SA Hunedoara prin SC M.S. SA Hunedoara. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C. S-a respins cererea de pretenții civile și de luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente formulată de partea vătămată D.G.F.P. Galați constatându-se că aceasta nu are calitatea de parte civilă în cauză.

În baza art. 2, 4 și 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 s-a dispus ca la rămânerea definitivă a sentinței o copie a dispozitivului acesteia să se comunice la D.G.F.P. pentru înscrierea în cazierul fiscal, iar în baza art. 7 și 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus ca la rămânerea definitivă a sentinței o copie a dispozitivului acesteia să se comunice O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 650 lei RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 RON urmând a fi achitat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul, începând cu data de 9 decembrie 2003 a devenit unic asociat și administrator al SC R. SRL Galați, încheind la 18 februarie 2004 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect cantitatea de 315 t de produse siderurgice, în calitate de vânzător figurând SC S. SA Hunedoara. La data semnării contractului s-a ridicat o parte din marfă, care a fost achitată în numerar, pentru a întări convingerea partenerului contractual că va putea achita diferența, restul prețului urmând a fi achitat cu file C.E.C., inculpatul cunoscând că în contul SC R. SRL nu există disponibilul necesar efectuării plății. Fiind introduse la plată, toate filele C.E.C.

predate de inculpat au fost refuzate la plată, pentru lipsă totală a disponibilului în cont, SC R. SRL Galați fiind declarată în interdicție bancară din 23 martie 2004. Restul mărfii care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost ridicată de diferite persoane având funcția de șofer la diferite societăți comerciale, împuterniciți de către inculpat, beneficiarul final neputând fi stabilit din declarațiile împuterniciților, iar din declarațiile martorului V.V. rezultând că inculpatul a încheiat un contract de prestări servicii pentru asigurarea transportului mărfii în valoare totală de 6.562.765.582 ROL; prejudiciul determinat SC S. SA nu a fost acoperit. S-a reținut, de asemenea, că din nota de constatare a G.F.

Galați nr. 101739 a rezultat că SC R. SRL nu a funcționat la sediul declarat, fiind încheiat formal un contract de închiriere, inculpatul sustrăgându-se de la orice verificări; partea vătămată D.G.F.P. Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 28.184.485.151 ROL, prejudiciu produs bugetului de stat. Referitor la acest ultim aspect prima instanță a apreciat că obiectul judecății este determinat în cuprinsul actului de sesizare, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, care este o infracțiune de pericol și nu pentru o altă infracțiune, de rezultat, prevăzută de Legea nr. 214/2005 și cu această motivare a respins cererea de pretenții civile și de luare a măsurilor asigurătorii formulată de partea civilă D.G.F.P.

Galați, aceasta neavând calitate de parte civilă în cauză. Soluția primei instanțe s-a bazat pe probele legal administrate, respectiv declarațiile martorilor T.N. și A.M., înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în faza urmăririi penale. Sentința anterior menționată a fost menținută de către instanța de apel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 235/ A din 7 septembrie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând, ca nefondat, apelul părții vătămate D.G.F.P. Galați, aceasta fiind obligată la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, fundamentată pe probele administrate, reținându-se corect și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, cărora li s-a dat o corectă încadrare juridică. Verificându-se modul de soluționare a laturii civile a cauzei prin prisma criticilor formulate de D.G.F.P. Galați (respectiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pretențiilor apelantei și nu a citat A.N.A.F.) s-a constatat că acestea nu sunt confirmate prin probe, respingerea pretențiilor apelantei fiind motivată și cuprinsă în dispozitivul hotărârii, iar citarea A.N.A.F.

neimpunându-se deoarece s-a reținut că, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu putea emite pretenții civile. Concluzionându-se s-a arătat că soluția instanței de fond este legală și temeinică și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, instanța nefiind învestită cu judecarea unei infracțiuni de rezultat, inculpatul neputând fi obligat la repararea unui prejudiciu ce nu se află într-o legătură cauzală cu fapta comisă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs D.G.F.P. Galați, învederând, încă o dată, motivele invocate în fața instanței de apel. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 7273 din 14 decembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., a admis recursul declarat de partea vătămată D.G.F.P. Galați împotriva deciziei penale nr. 235/ A din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul O.A.N., casând în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 172 din 10 mai 2006 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, numai cu privire la soluționarea laturii civile pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele deciziei indicate s-a arătat că stabilirea existenței legăturii de cauzalitate între infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat și prejudiciul produs bugetului statului presupunea ca instanța de fond, în exercitarea rolului activ, potrivit art. 4 și art. 287 C. proc. pen., să solicite părții vătămate să facă dovada acestei legături și să stabilească întinderea prejudiciului. Cu această motivare au fost casate în tot, respectiv, în parte, decizia și sentința anterior pronunțate, cauza fiind trimisă spre rejudecarea laturii civile Tribunalului Hunedoara, urmând ca instanța de fond să citeze A.N.A.F. în calitate de parte vătămată și să solicite relații privind întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs.

În rejudecarea în fond a laturii civile Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 389 din 15 octombrie 2007, în temeiul art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galați, obligând pe inculpatul O.A.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Galați la 222.840,8 lei către partea civilă; au fost respinse, în rest, pretențiile părții civile; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 172/2006 a Tribunalului Hunedoara. A fost obligat inculpatul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 28.184.485.151 ROL și din înscrisurile aflate la dosar (procesul verbal de control nr. 6783 din 29 iunie 2005, raportul de inspecție fiscală nr. 6781 din 29 iunie 2005, decizia de impunere cu același număr și adresa A.C.F. Galați) rezultă că suma anterior menționată reprezintă un prejudiciu fiscal din care doar suma de 2.228.407.964 ROL poate fi imputată inculpatului, diferența fiind reținută în sarcina numitului C.V., care nu are calitate procesuală în cauză. Relativ la raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu s-a constatat că acesta există, inculpatul declarând un sediu fictiv și sustrăgându-se de la eventuale controale fiscale și de la stabilirea contribuțiilor către bugetul de stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A.N.A.F. - D.G.F.P. Hunedoara, solicitând admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL la plata sumei de 2.818.449 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile, cu mențiunea că accesoriile se vor calcula de la data executării integrale a plății, potrivit dispozițiilor art. 119 din O.G. nr. 92/2003. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 9/ A din 24 ianuarie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat; a fost obligată apelanta parte civilă să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, urma a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prejudiciul stabilit în sarcina administratorului O.A.N., astfel după cum acesta rezultă din adresa D.G.F.P. Galați – S.I.M.F. și din declarația de constituire de parte civilă, este de 2.228.407.964 ROL, diferența de 25.956.077.187 ROL fiind reținută în sarcina numitului C.V. S-a constatat, de asemenea, că în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumei ce îi este imputabilă, deoarece răspunderea penală este personală, inculpatul răspunzând, inclusiv patrimonial, în limita prejudiciului produs în perioada în care avea calitatea de administrator al SC R. SRL Galați și deci și calitatea de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală.

Referitor la celelalte sume solicitate de partea civilă cu titlu de majorări de întârziere, s-a reținut că acestea nu au un cuantum cert și nu constituie o pagubă efectivă cauzată prin fapta inculpatului, ci derivă din această pagubă, așadar inculpatul nu poate fi obligat la plata lor, pretențiile indicate urmând a fi avute în vedere în procedura de executare vizând pretențiile civile. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F., D.G.F.P.

a Județului Hunedoara, invocând ca motive de recurs aceleași critici care, anterior, constituiseră motive de apel, respectiv greșita admitere, în parte, a acțiunii civile, nelegala obligare a inculpatului la plata unei sume care nu reprezintă întreg prejudiciul adus bugetului de stat, nelegala și netemeinica exonerare a inculpatului de plata unei sume reprezentând „beneficiul nerealizat” de către partea civilă, cu consecința reparării, parțiale, a prejudiciului. Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate de către recurenta parte civilă, cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat pentru motivele ce urmează.

Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 998 C. civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Se va constata totodată, că angajarea răspunderii având drept conținut obligația la reparare a prejudiciului, presupune îndeplinirea unor condiții generale, indicate, sintetic, în art. 999 C. civ., respectiv existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Rezultă așadar că dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., reglementează răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altei persoane având o reglementare distinctă, cuprinsă în art. 1000 – art. 1002 C. civ.

Raportând dispozițiile legale menționate speței dedusă judecății, se constată că în cauză elementele generale ce condiționează reținerea răspunderii bazate pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., au fost corect stabilite de către instanță, în rejudecarea laturii civile. Cu privire la întinderea prejudiciului se va reține că dispozițiile Codului civil privind răspunderea pentru fapta proprie și principiul personalității răspunderii penale converg spre o unică concluzie, aceea că fiecare persoană răspunde personal pentru faptele sale, în speță neregăsindu-se unul dintre cazurile prevăzute de art. 1000 – art. 1002 C. civ. Rezultă așadar, că în mod just instanțele au stabilit că inculpatul O.A.N.

nu putea fi obligat la repararea prejudiciului determinat bugetului de stat prin fapta unei alte persoane, pentru care nu era ținut să răspundă, deci obligarea inculpatului la plata sumei de 2.228.407.964 ROL reprezintă o reparație integrală a prejudiciului pe care, prin fapta sa, l-a produs, astfel încât susținerile recurentei părți civile privind repararea parțială a prejudiciului sunt, sub acest aspect nefondate. În legătură cu solicitarea recurentei în sensul obligării inculpatului la plata sumei reprezentând „beneficiul nerealizat”, așadar obligarea la plata unor despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, se va constata că una din condițiile necesare a fi îndeplinite pentru obținerea reparării unui prejudiciu este caracterul cert al acestuia.

Așadar, prejudiciul trebuie să fie evaluat, evaluabil sau susceptibil de a fi evaluat în cazul în care există certitudinea producerii sale în viitor. În speță, se constată că recurenta parte civilă nu a probat, în niciuna din fazele procesuale, cuantumul „beneficiului nerealizat”, astfel încât se va reține că sub acest aspect nu s-a dovedit caracterul cert al prejudiciului, astfel încât, în mod corect instanțele au respins pretențiile părții civile, analizând just înscrisurile depuse în susținerea pretențiilor formulate și pronunțând hotărâri motivate corect și complet, ce realizează o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie și dau o soluționare, sub toate aspectele, a cauzei cu judecarea căreia au fost învestite.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de partea civilă va fi respins, ca nefondat, iar decizia recurată menținută în integralitatea sa, ca fiind legală și temeinică. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 9/A din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul O.A.N. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2008.