ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2339/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2339/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172/2006

a Tribunalului Hunedoara, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N.,

la 12 ani închisoare și interzicerea, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și, la 3 ani închisoare și interzicerea

pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate și

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și

interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 621

zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1765/2003 a Judecătoriei Medgidia și s-a

contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de

5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost privat inculpatul de

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., s-a dispus obligarea

inculpatului O.A.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL

Galați, la 6.562.765.583 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă SC S.

SA Hunedoara prin SC M.S. SA Hunedoara.

În baza art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C.

S-a respins cererea de

pretenții civile și de luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor

inculpatului și părții responsabile civilmente formulată de partea vătămată D.G.F.P.

Galați constatându-se că aceasta nu are calitatea de parte civilă în cauză.

În baza art. 2, 4 și 6 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 s-a dispus ca la rămânerea definitivă a

sentinței o copie a dispozitivului acesteia să se comunice la D.G.F.P. pentru

înscrierea în cazierul fiscal, iar în baza art. 7 și 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990

s-a dispus ca la rămânerea definitivă a sentinței o copie a dispozitivului

acesteia să se comunice O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, pentru efectuarea

cuvenitelor mențiuni.

A fost obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente la 650 lei RON cheltuieli judiciare

către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat,

în sumă de 100 RON urmând a fi achitat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul, începând cu data

de 9 decembrie 2003 a devenit unic asociat și administrator al SC R. SRL

Galați, încheind la 18 februarie 2004 un contract de vânzare-cumpărare având ca

obiect cantitatea de 315 t de produse siderurgice, în calitate de vânzător

figurând SC S. SA Hunedoara.

La data semnării

contractului s-a ridicat o parte din marfă, care a fost achitată în numerar,

pentru a întări convingerea partenerului contractual că va putea achita

diferența, restul prețului urmând a fi achitat cu file C.E.C., inculpatul

cunoscând că în contul SC R. SRL nu există disponibilul necesar efectuării

plății.

Fiind introduse la plată,

toate filele C.E.C. predate de inculpat au fost refuzate la plată, pentru lipsă

totală a disponibilului în cont, SC R. SRL Galați fiind declarată în

interdicție bancară din 23 martie 2004.

Restul mărfii care a făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost ridicată de diferite persoane

având funcția de șofer la diferite societăți comerciale, împuterniciți de către

inculpat, beneficiarul final neputând fi stabilit din declarațiile

împuterniciților, iar din declarațiile martorului V.V. rezultând că inculpatul

a încheiat un contract de prestări servicii pentru asigurarea transportului

mărfii în valoare totală de 6.562.765.582 ROL; prejudiciul determinat SC S. SA nu

a fost acoperit.

S-a reținut, de asemenea, că

din nota de constatare a G.F. Galați nr. 101739 a rezultat că SC R. SRL nu a

funcționat la sediul declarat, fiind încheiat formal un contract de închiriere,

inculpatul sustrăgându-se de la orice verificări; partea vătămată D.G.F.P.

Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 28.184.485.151 ROL, prejudiciu

produs bugetului de stat.

Referitor la acest ultim

aspect prima instanță a apreciat că obiectul judecății este determinat în

cuprinsul actului de sesizare, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 241/2005, care este o infracțiune de pericol și nu pentru o

altă infracțiune, de rezultat, prevăzută de Legea nr. 214/2005 și cu această

motivare a respins cererea de pretenții civile și de luare a măsurilor

asigurătorii formulată de partea civilă D.G.F.P. Galați, aceasta neavând

calitate de parte civilă în cauză.

Soluția primei instanțe s-a

bazat pe probele legal administrate, respectiv declarațiile martorilor T.N. și

A.M., înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în faza urmăririi

penale.

Sentința anterior menționată

a fost menținută de către instanța de apel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

prin decizia nr. 235/ A din 7 septembrie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând, ca nefondat, apelul părții vătămate

D.G.F.P. Galați, aceasta fiind obligată la plata sumei de 100 RON cheltuieli

judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi

avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a reținut o

corectă stare de fapt, fundamentată pe probele administrate, reținându-se

corect și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost condamnat, cărora li s-a dat o corectă încadrare juridică.

Verificându-se modul de

soluționare a laturii civile a cauzei prin prisma criticilor formulate de

D.G.F.P. Galați (respectiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

pretențiilor apelantei și nu a citat A.N.A.F.) s-a constatat că acestea nu sunt

confirmate prin probe, respingerea pretențiilor apelantei fiind motivată și

cuprinsă în dispozitivul hotărârii, iar citarea A.N.A.F. neimpunându-se

deoarece s-a reținut că, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu putea emite

pretenții civile. Concluzionându-se s-a arătat că soluția instanței de fond

este legală și temeinică și sub aspectul modului de soluționare a laturii

civile, instanța nefiind învestită cu judecarea unei infracțiuni de rezultat,

inculpatul neputând fi obligat la repararea unui prejudiciu ce nu se află

într-o legătură cauzală cu fapta comisă.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs D.G.F.P. Galați, învederând, încă o dată, motivele invocate în

fața instanței de apel.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia nr. 7273 din 14 decembrie 2006, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis

recursul declarat de partea vătămată D.G.F.P. Galați împotriva deciziei penale nr.

235/ A din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

privind pe inculpatul O.A.N., casând în totalitate decizia penală recurată și

în parte sentința penală nr. 172 din 10 mai 2006 a Tribunalului Hunedoara, secția

penală, numai cu privire la soluționarea laturii civile pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a dispus rejudecarea

cauzei de către Tribunalul Hunedoara.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă

de 100 lei urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele deciziei

indicate s-a arătat că stabilirea existenței legăturii de cauzalitate între

infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat și prejudiciul produs

bugetului statului presupunea ca instanța de fond, în exercitarea rolului

activ, potrivit art. 4 și art. 287 C. proc. pen., să solicite părții vătămate

să facă dovada acestei legături și să stabilească întinderea prejudiciului.

Cu această motivare au fost

casate în tot, respectiv, în parte, decizia și sentința anterior pronunțate,

cauza fiind trimisă spre rejudecarea laturii civile Tribunalului Hunedoara,

urmând ca instanța de fond să citeze A.N.A.F. în calitate de parte vătămată și

să solicite relații privind întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate

între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs.

În rejudecarea în fond a

laturii civile Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 389 din 15

octombrie 2007, în temeiul art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999

și art. 1000 alin. (3) C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de

partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galați, obligând pe inculpatul O.A.N. în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Galați la 222.840,8 lei

către partea civilă; au fost respinse, în rest, pretențiile părții civile; au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 172/2006 a

Tribunalului Hunedoara.

A fost obligat inculpatul la

160 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

pentru inculpat, în sumă de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de

28.184.485.151 ROL și din înscrisurile aflate la dosar (procesul verbal de

control nr. 6783 din 29 iunie 2005, raportul de inspecție fiscală nr. 6781 din 29

iunie 2005, decizia de impunere cu același număr și adresa A.C.F. Galați)

rezultă că suma anterior menționată reprezintă un prejudiciu fiscal din care

doar suma de 2.228.407.964 ROL poate fi imputată inculpatului, diferența fiind reținută

în sarcina numitului C.V., care nu are calitate procesuală în cauză.

Relativ la raportul de

cauzalitate între faptă și prejudiciu s-a constatat că acesta există,

inculpatul declarând un sediu fictiv și sustrăgându-se de la eventuale

controale fiscale și de la stabilirea contribuțiilor către bugetul de stat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel A.N.A.F. - D.G.F.P. Hunedoara, solicitând admiterea în totalitate

a acțiunii civile și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R. SRL la plata sumei de 2.818.449 lei (RON) cu titlu de

despăgubiri civile, cu mențiunea că accesoriile se vor calcula de la data

executării integrale a plății, potrivit dispozițiilor art. 119 din O.G. nr. 92/2003.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 9/ A din 24 ianuarie 2008, în temeiul dispozițiilor art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat; a

fost obligată apelanta parte civilă să plătească statului suma de 200 lei,

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, urma a fi avansată

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că prejudiciul stabilit în sarcina

administratorului O.A.N., astfel după cum acesta rezultă din adresa D.G.F.P.

Galați – S.I.M.F. și din declarația de constituire de parte civilă, este de

2.228.407.964 ROL, diferența de 25.956.077.187 ROL fiind reținută în sarcina

numitului C.V.

S-a constatat, de asemenea,

că în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pe inculpat la plata

sumei ce îi este imputabilă, deoarece răspunderea penală este personală,

inculpatul răspunzând, inclusiv patrimonial, în limita prejudiciului produs în

perioada în care avea calitatea de administrator al SC R. SRL Galați și deci și

calitatea de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală.

Referitor la celelalte sume

solicitate de partea civilă cu titlu de majorări de întârziere, s-a reținut că

acestea nu au un cuantum cert și nu constituie o pagubă efectivă cauzată prin

fapta inculpatului, ci derivă din această pagubă, așadar inculpatul nu poate fi

obligat la plata lor, pretențiile indicate urmând a fi avute în vedere în

procedura de executare vizând pretențiile civile.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs, în termen legal, partea civilă Ministerul Economiei și

Finanțelor – A.N.A.F., D.G.F.P. a Județului Hunedoara, invocând ca motive de

recurs aceleași critici care, anterior, constituiseră motive de apel, respectiv

greșita admitere, în parte, a acțiunii civile, nelegala obligare a inculpatului

la plata unei sume care nu reprezintă întreg prejudiciul adus bugetului de

stat, nelegala și netemeinica exonerare a inculpatului de plata unei sume reprezentând

„beneficiul nerealizat” de către partea civilă, cu consecința reparării,

parțiale, a prejudiciului.

Analizând recursul formulat

prin prisma criticilor invocate de către recurenta parte civilă, cât și din

oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

se constată că acesta este nefondat pentru motivele ce urmează.

Astfel, după cum rezultă din

dispozițiile art. 998 C. civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia

prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Se

va constata totodată, că angajarea răspunderii având drept conținut obligația

la reparare a prejudiciului, presupune îndeplinirea unor condiții generale,

indicate, sintetic, în art. 999 C. civ., respectiv existența unui prejudiciu, a

faptei ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu

și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Rezultă așadar că

dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., reglementează răspunderea pentru

fapta proprie, răspunderea pentru fapta altei persoane având o reglementare

distinctă, cuprinsă în art. 1000 – art. 1002 C. civ.

Raportând dispozițiile

legale menționate speței dedusă judecății, se constată că în cauză elementele

generale ce condiționează reținerea răspunderii bazate pe dispozițiile art. 998

– art. 999 C. civ., au fost corect stabilite de către instanță, în rejudecarea

laturii civile.

Cu privire la întinderea

prejudiciului se va reține că dispozițiile Codului civil privind răspunderea

pentru fapta proprie și principiul personalității răspunderii penale converg

spre o unică concluzie, aceea că fiecare persoană răspunde personal pentru

faptele sale, în speță neregăsindu-se unul dintre cazurile prevăzute de art. 1000

– art. 1002 C. civ.

Rezultă așadar, că în mod

just instanțele au stabilit că inculpatul O.A.N. nu putea fi obligat la

repararea prejudiciului determinat bugetului de stat prin fapta unei alte

persoane, pentru care nu era ținut să răspundă, deci obligarea inculpatului la

plata sumei de 2.228.407.964 ROL reprezintă o reparație integrală a

prejudiciului pe care, prin fapta sa, l-a produs, astfel încât susținerile

recurentei părți civile privind repararea parțială a prejudiciului sunt, sub

acest aspect nefondate.

În legătură cu solicitarea

recurentei în sensul obligării inculpatului la plata sumei reprezentând

„beneficiul nerealizat”, așadar obligarea la plata unor despăgubiri pentru

folosul de care a fost lipsită partea civilă, se va constata că una din

condițiile necesare a fi îndeplinite pentru obținerea reparării unui prejudiciu

este caracterul cert al acestuia. Așadar, prejudiciul trebuie să fie evaluat,

evaluabil sau susceptibil de a fi evaluat în cazul în care există certitudinea

producerii sale în viitor.

În speță, se constată că

recurenta parte civilă nu a probat, în niciuna din fazele procesuale, cuantumul

„beneficiului nerealizat”, astfel încât se va reține că sub acest aspect nu s-a

dovedit caracterul cert al prejudiciului, astfel încât, în mod corect

instanțele au respins pretențiile părții civile, analizând just înscrisurile

depuse în susținerea pretențiilor formulate și pronunțând hotărâri motivate

corect și complet, ce realizează o corectă aplicare a dispozițiilor legale în

materie și dau o soluționare, sub toate aspectele, a cauzei cu judecarea căreia

au fost învestite.

Pentru considerentele ce

preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul formulat de partea civilă va fi respins, ca nefondat, iar

decizia recurată menținută în integralitatea sa, ca fiind legală și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F.

– D.G.F.P. a Județului Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 9/A din 24

ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul

O.A.N.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 iunie 2008.