ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6520/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1778 din 16 noiembrie 2002

a respins contestațiile formulate de reclamantele C.S.R., R.M.E. și N.A.M.

împotriva deciziilor nr. 31 și 32 din 10 iulie 2001 și nr. 279 din 18 octombrie

2001 emise de RA L., succedată de RA A.P.P.S., ca fiind introduse de persoane

fără legitimare procesuală activă.

Capătul de

cerere privind contestația formulată de N.A.M. a fost disjuns deoarece pârâta

nu a înaintat și pentru această parte, documentația care a stat la baza

soluționării notificării.

În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantele nu au prezentat

certificatele

de moștenitor prin

intermediul cărora să facă dovada că ar avea calitatea de moștenitoare ale

cumpărătorilor terenului în litigiu.

Apelurile

declarate de reclamante împotriva acestei sentințe au fost respinse ca

nefondate prin decizia nr. 436 A din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Împotriva

deciziei dată în apel au declarat recurs reclamantele C.S.R., R.M.E. și N.A.M.

care au susținut că în mod greșit instanțele au reținut lipsa lor de legitimare

procesuală activă și au cerut ca pârâta să fie obligată la restituirea in

natură a terenului în cotele succesorale pe care le probează fiecare

reclamantă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 10182 din 7 decembrie 2005 a admis

recursul, a casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre

rejudecare la instanța de fond, reținând că reclamantele s-au legitimat activ

în

instanță cu certificatele de moștenitor

nr. 973 din 22 decembrie 1971 emis de Notariatul de Stat

al sectorului

3, nr. 1042 din 2 septembrie 1991 emis de Notariatul de Stat SAI și nr. 47 din

14 iunie 2004 eliberat de BNP Asociați R.D. și M.P. S-a mai reținut că în cauză

sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001, potrivit

cărora, în situația în care restituirea este cerută de mai multe persoane

îndreptățite, dreptul de proprietate se stabilește în cote-părți ideale,

potrivit dreptului comun.

Rejudecănd

fondul cauzei, Tribunalul București, secția a

V

civilă, prin sentința

nr. 1343 din 7 noiembrie 2006 a disjuns judecarea contestației formulată de

N.A.M. împotriva deciziei nr. 279/2001 emisă de pârâtă, a admis contestațiile

formulate de reclamantele C.A.R. și R.M.E., a anulat deciziile nr. 31 și 32 din

10 iulie 2001 emise de pârâtă și a obligat pârâta RA A.P.P.S. să emită decizii

de restituire în natură a imobilului către aceste reclamante, în cote ideale,

respectiv 9/32 pentru reclamanta C.S.R. și 3/16 pentru R.M.E.

În motivarea

sentinței s-a reținut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

14001 din 28 mai 1943 de Tribunalul Ilfov, autorii E.G.B.

, G.G. și N.S. au cumpărat, primii doi,

cota de ¾

și cea de-a treia,

cota de

¼

din imobilul

teren în suprafață de 2725 mp și

construcție situat în București.

Moștenitorii lui G.G.

au fost G.O. cu o cotă de ½, B.E. și N.N.D., cu cote de câte ¼,

conform certificatului de moștenitor nr. 973/1971. B.E. a avut ca moștenitoare

pe R.E. și N.N.D., surori, cu câte o cotă de ½, conform certificatului

de moștenitor nr. 803/1981.

Moștenitoarea

autoarei G.O. este R.M.E. conform certificatului de moștenitor nr. 1042/1991.

Reclamantele

C.S.R. și N.A.M. sunt fiicele autoarei N.N.D.

Din certificatul de

moștenitor nr. 47 din 14 iunie 2004 rezultă că moștenitorii autoarei N.N.D. au

fost N.N., C.S.R. și N.A.M.

Cotele ideale

de proprietate au fost stabilite potrivit dreptului comun, avându-se în vedere

și prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001.

Întrucât, în

cauză, nu s-a făcut dovada că R.E., sau moștenitorii acesteia, ar fi formulat

notificare, instanța a constatat că de cota sa parte beneficiază ceilalți

moștenitori care au formulat cereri de restituire.

Împotriva

sentinței a declarat apel pârâta RA A.P.P.S. învederând că imobilul nu

a fost identificat prin raportul de expertiză

topo, motiv pentru care este necesar a se

administra o nouă expertiză

topo. In motivarea apelului s-a mai susținut că terenul nu este liber, pe el

fiind amplasate construcții noi în suprafață de 520,09 mp, iar suprafața de

curte are 2107,35 mp. Pe teren se află și o parte din terasa clădirii ce

adăpostește Ambasada SUA, iar prin restituirea terenului funcționalitatea

construcției ar fi grav afectată. De asemenea, nu se poate restitui toată

suprafața de 2725 mp, deoarece în procesul verbal de înscriere în C.F. a fost

trecută doar suprafața de 2606 mp, cu 119 mp mai puțin.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 68 A din 4 februarie 2008 a

respins apelul, reținând că terenul nu trebuie diminuat cu suprafața de 119 mp,

întrucât expertiza topo efectuată în cauză a identificat în mod cert că terenul

are 2627,44 mp, suprafață care a fost luată în considerare la stabilirea

cotelor reclamantelor. De altfel, suprafața reală de teren ce face obiectul

restituirii, nu poate rezulta din procesul verbal de înscriere în C.F., ci

numai din titlul de proprietate.

În cauză nu

este necesar a se efectua o nouă expertiză topo, deoarece în raportul de

expertiză depus la dosar se menționează clar vecinătățile terenului.

Restituirea terenului s-a realizat în cote ideale de drept, astfel că în mod

necesar se va efectua o nouă expertiză în acțiunea de ieșire din indiviziune.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S., în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv:

-

nu se poate restitui

decât suprafața de 2606 mp, care a fost înscrisă în anul 1944 în C.F.,

diferența de 119 mp ar fi putut fi vândută de autorii reclamantelor

-

imobilul nu a fost identificat prin expertiza

topo efectuată

-   terenul

nu poate fi restituit în natură întrucât pe el sunt amplasate

construcții noi în suprafață de 520,09 mp.

Recursul nu este fondat.

Procesul verbal de

înscriere în C.F. nr. 3155 din 14 octombrie 1944 nu are nici o relevanță în

stabilirea suprafeței reale de teren, atât timp cât, în cauză instanța a.

stabilit cotele ideale de drept ale fiecărei reclamante în funcție de suprafața

de 2627,44 mp determinată de către expertul desemnat de instanță.

Raportul de

expertiză topo a mai concluzionat, fila 115a primului dosar de fond, că terenul

este compus din 520,09 mp construcții și 2107,35 mp curte, având următoarele

vecinătăți: la N imobilul de la nr. 14A pe str. B.D. pe o lungime de 24,96 m și

fostul imobil nr. 21 din sos. K., la E sos. K., la S fostul imobil nr. 17 din

sos. K., iar la

V

str. B.D., deci, a indicat toate elementele necesare

pentru identificarea terenului, respectiv suprafața, construcția edificată și

vecinătățile. Faptul că expertul nu a indicat numele proprietarilor actuali ai

imobilelor învecinate nu poate conduce la concluzia că terenul nu a fost

identificat.

Recurenta nu a

formulat, în termenul legal, obiecțiuni la acest raport de expertiză și nici nu

a solicitat, cu ocazia rejudecării fondului cauzei, o nouă probă cu expertiză

topo pentru identificarea terenului, astfel încât, în fața instanței de apel nu

mai putea cere încuviințarea expertizei, conform dispozițiilor art. 292 C.

proc. civ.

Cât privește

construcția nou edificată pe teren, în suprafață de 520,09 mp, este de

menționat faptul că la momentul începerii edificării ei reclamantele au adresat

două notificări recurentei, depuse în primul dosar al instanței de fond la

filele 69 și 73, prin care au cerut încetarea lucrărilor întrucât terenul face

obiectul Legii 10/2001. Recurenta nu a ținut cont însă de aceste notificări și

a continuat lucrările, fiind de rea credință.

Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și va fi

respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 68 A din 4

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2008.