ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6520/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1778 din 16 noiembrie 2002 a respins contestațiile formulate de reclamantele C.S.R., R.M.E. și N.A.M. împotriva deciziilor nr. 31 și 32 din 10 iulie 2001 și nr. 279 din 18 octombrie 2001 emise de RA L., succedată de RA A.P.P.S., ca fiind introduse de persoane fără legitimare procesuală activă. Capătul de cerere privind contestația formulată de N.A.M. a fost disjuns deoarece pârâta nu a înaintat și pentru această parte, documentația care a stat la baza soluționării notificării. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantele nu au prezentat certificatele de moștenitor prin intermediul cărora să facă dovada că ar avea calitatea de moștenitoare ale cumpărătorilor terenului în litigiu.

Apelurile declarate de reclamante împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 436 A din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs reclamantele C.S.R., R.M.E. și N.A.M. care au susținut că în mod greșit instanțele au reținut lipsa lor de legitimare procesuală activă și au cerut ca pârâta să fie obligată la restituirea in natură a terenului în cotele succesorale pe care le probează fiecare reclamantă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 10182 din 7 decembrie 2005 a admis recursul, a casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de fond, reținând că reclamantele s-au legitimat activ în instanță cu certificatele de moștenitor nr. 973 din 22 decembrie 1971 emis de Notariatul de Stat al sectorului 3, nr. 1042 din 2 septembrie 1991 emis de Notariatul de Stat SAI și nr. 47 din 14 iunie 2004 eliberat de BNP Asociați R.D. și M.P. S-a mai reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001, potrivit cărora, în situația în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.

Rejudecănd fondul cauzei, Tribunalul București, secția a V civilă, prin sentința nr. 1343 din 7 noiembrie 2006 a disjuns judecarea contestației formulată de N.A.M. împotriva deciziei nr. 279/2001 emisă de pârâtă, a admis contestațiile formulate de reclamantele C.A.R. și R.M.E., a anulat deciziile nr. 31 și 32 din 10 iulie 2001 emise de pârâtă și a obligat pârâta RA A.P.P.S. să emită decizii de restituire în natură a imobilului către aceste reclamante, în cote ideale, respectiv 9/32 pentru reclamanta C.S.R. și 3/16 pentru R.M.E. În motivarea sentinței s-a reținut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14001 din 28 mai 1943 de Tribunalul Ilfov, autorii E.G.B. , G.G. și N.S. au cumpărat, primii doi, cota de ¾ și cea de-a treia, cota de ¼ din imobilul teren în suprafață de 2725 mp și construcție situat în București.

Moștenitorii lui G.G. au fost G.O. cu o cotă de ½, B.E. și N.N.D., cu cote de câte ¼, conform certificatului de moștenitor nr. 973/1971. B.E. a avut ca moștenitoare pe R.E. și N.N.D., surori, cu câte o cotă de ½, conform certificatului de moștenitor nr. 803/1981. Moștenitoarea autoarei G.O. este R.M.E. conform certificatului de moștenitor nr. 1042/1991. Reclamantele C.S.R. și N.A.M. sunt fiicele autoarei N.N.D. Din certificatul de moștenitor nr. 47 din 14 iunie 2004 rezultă că moștenitorii autoarei N.N.D. au fost N.N., C.S.R. și N.A.M. Cotele ideale de proprietate au fost stabilite potrivit dreptului comun, avându-se în vedere și prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001. Întrucât, în cauză, nu s-a făcut dovada că R.E., sau moștenitorii acesteia, ar fi formulat notificare, instanța a constatat că de cota sa parte beneficiază ceilalți moștenitori care au formulat cereri de restituire.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta RA A.P.P.S. învederând că imobilul nu a fost identificat prin raportul de expertiză topo, motiv pentru care este necesar a se administra o nouă expertiză topo. In motivarea apelului s-a mai susținut că terenul nu este liber, pe el fiind amplasate construcții noi în suprafață de 520,09 mp, iar suprafața de curte are 2107,35 mp. Pe teren se află și o parte din terasa clădirii ce adăpostește Ambasada SUA, iar prin restituirea terenului funcționalitatea construcției ar fi grav afectată. De asemenea, nu se poate restitui toată suprafața de 2725 mp, deoarece în procesul verbal de înscriere în C.F. a fost trecută doar suprafața de 2606 mp, cu 119 mp mai puțin.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 68 A din 4 februarie 2008 a respins apelul, reținând că terenul nu trebuie diminuat cu suprafața de 119 mp, întrucât expertiza topo efectuată în cauză a identificat în mod cert că terenul are 2627,44 mp, suprafață care a fost luată în considerare la stabilirea cotelor reclamantelor. De altfel, suprafața reală de teren ce face obiectul restituirii, nu poate rezulta din procesul verbal de înscriere în C.F., ci numai din titlul de proprietate. În cauză nu este necesar a se efectua o nouă expertiză topo, deoarece în raportul de expertiză depus la dosar se menționează clar vecinătățile terenului. Restituirea terenului s-a realizat în cote ideale de drept, astfel că în mod necesar se va efectua o nouă expertiză în acțiunea de ieșire din indiviziune.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv: - nu se poate restitui decât suprafața de 2606 mp, care a fost înscrisă în anul 1944 în C.F., diferența de 119 mp ar fi putut fi vândută de autorii reclamantelor - imobilul nu a fost identificat prin expertiza topo efectuată - terenul nu poate fi restituit în natură întrucât pe el sunt amplasate construcții noi în suprafață de 520,09 mp. Recursul nu este fondat. Procesul verbal de înscriere în C.F. nr. 3155 din 14 octombrie 1944 nu are nici o relevanță în stabilirea suprafeței reale de teren, atât timp cât, în cauză instanța a. stabilit cotele ideale de drept ale fiecărei reclamante în funcție de suprafața de 2627,44 mp determinată de către expertul desemnat de instanță.

Raportul de expertiză topo a mai concluzionat, fila 115a primului dosar de fond, că terenul este compus din 520,09 mp construcții și 2107,35 mp curte, având următoarele vecinătăți: la N imobilul de la nr. 14A pe str. B.D. pe o lungime de 24,96 m și fostul imobil nr. 21 din sos. K., la E sos. K., la S fostul imobil nr. 17 din sos. K., iar la V str. B.D., deci, a indicat toate elementele necesare pentru identificarea terenului, respectiv suprafața, construcția edificată și vecinătățile. Faptul că expertul nu a indicat numele proprietarilor actuali ai imobilelor învecinate nu poate conduce la concluzia că terenul nu a fost identificat. Recurenta nu a formulat, în termenul legal, obiecțiuni la acest raport de expertiză și nici nu a solicitat, cu ocazia rejudecării fondului cauzei, o nouă probă cu expertiză topo pentru identificarea terenului, astfel încât, în fața instanței de apel nu mai putea cere încuviințarea expertizei, conform dispozițiilor art. 292 C. proc.

civ. Cât privește construcția nou edificată pe teren, în suprafață de 520,09 mp, este de menționat faptul că la momentul începerii edificării ei reclamantele au adresat două notificări recurentei, depuse în primul dosar al instanței de fond la filele 69 și 73, prin care au cerut încetarea lucrărilor întrucât terenul face obiectul Legii 10/2001. Recurenta nu a ținut cont însă de aceste notificări și a continuat lucrările, fiind de rea credință. Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 68 A din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.