ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6202/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

134/120/2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul M.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Dâmbovița, ca prin sentința

ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 244 din 14 decembrie 2006 emisă de

către pârâtă, urmând a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 86 mp, teren, și a se dispune a-i fi restituită în natură

suprafața de 700 mp teren intravilan, aferent Postului de Poliție Vârfuri,

județul Dâmbovița.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că autorul său, defunctul M.G., a fost expropriat în baza Decretului nr.

83/1949 de suprafața de 5.000 mp teren, situație în care a înțeles să uzeze de

dispozițiile Legii nr. 10/2001 formulând notificarea nr. 7/2001 către Primăria

Vârfuri, județul Dâmbovița, prin care a solicitat restituirea în natură a

terenului expropriat și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile

edificate pe acest teren.

În baza Legii nr. 247/2005,

precizează reclamantul, a formulat o cerere către pârâtă, solicitând să-i fie

restituită în natură suprafața de 700 mp teren, precum și acordarea de măsuri

reparatorii pentru terenul de 86 mp, ocupat de Postul de Poliție Vârfuri,

județul Dâmbovița, cerere ce i-a fost respinsă, nelegal, de către pârâtă prin

decizia contestată.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

civilă nr. 481 din 4 mai 2007, a respins acțiunea, reținând că, prin

notificarea din data de 28 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în

natură a terenului expropriat prin Decretul nr. 83/1949, însă din adresele nr.

2266/2006 și nr. 2873/2006 emise de Primăria comunei Vârfuri a rezultat că

acest teren a fost restituit în natură reclamantului. În schimbul terenului

ocupat de Postul de Poliție Vârfuri, reclamantului i-a fost retrocedată o altă

suprafață de teren.

Prin decizia nr. 492 din 26

noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul

M.C., reținând, în esență, următoarele:

Reclamantul a investit la data de 15

septembrie 2005 intimata pârâtă cu soluționarea cererii sale, prin care a

solicitat restituirea în natură a suprafeței de 700 mp teren și acordarea de

măsuri reparatorii pentru suprafața de 86 mp teren, întemeindu-și pretențiile

pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Legea nr. 247/2005 nu a instituit un

alt termen pentru depunerea de noi notificări și nici nu a introdus o nouă

prorogare a termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, situație în

care data limită de formulare a notificării era 14 februarie 2002, conform

prorogărilor succesive instituite prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr.

145/2001.

Împrejurarea susținută de

judecătorul fondului în sensul că pentru același teren reclamantul uzase

anterior de prevederile Legii nr. 10/2001, formulând o notificare la data de 28

mai 2001, este lipsită de relevanță juridică în prezenta cauză, în condițiile

în care acea notificare a fost adresată unei alte persoane decât intimata în

cauză și anume Primăriei Vârfuri, iar în prezenta pricină obiectul îl

constituie contestarea unei decizii prin care s-a respins o notificare

ulterioară, formulată în baza Legii nr. 247/2005, în contradictoriu cu o altă

persoană juridică deținătoare, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului

Dâmbovița.

S-a mai reținut, că notificarea nr.

7 din 28 mai 2001 formează obiectul unui alt dosar civil, aflat în curs de

soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a concluzionat, că apelantul

reclamant a investit pentru prima dată intimata cu soluționarea unei notificări

formulate în luna septembrie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 21

din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, instanța de apel a

constatat că, legal, prin dispoziția contestată, intimata a respins notificarea

reclamantului ca tardiv formulată și a modificat motivarea primei instanțe în

acest sens, apreciind că stabilirea tardivității notificării împiedică orice

alte aprecieri asupra fondului cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul M.C., indicând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8

și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

se arată că greșit instanța de apel a reținut că reclamantul a formulat tardiv

notificarea adresată intimatei, deoarece chiar dacă notificarea nr. 7 din 28

mai 2001 a fost depusă la Primăria Vârfuri județul Dâmbovița, aceasta face,

potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, după înregistrare, dovada

deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării

termenului prevăzut la alin. (1) din acest text de lege, chiar dacă a fost

adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

În acest sens se prevede și în art.

21.4 din H.G. nr. 614/2001, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001.

Celelalte critici formulate de

recurentul reclamant privesc fondul litigiului, dar față de soluționarea

apelului, prin decizia recurată, pe excepția tardivității notificării, instanța

nu le va primi și analiza.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a soluționat

pricina pe excepția tardivității notificării formulate de reclamant la 15

septembrie 2005, și adresată intimatului pârât, prin care a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 700 mp teren intravilan, precum și

acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 86 mp, ocupat de Postul de

Poliție Vârfuri, Județul Dâmbovița.

Atât prima instanță, cât și instanța

de apel, au constatat că notificarea nr. 7 din 28 mai 2001, cât și notificarea

din 15 septembrie 2005 privesc același teren (filele 8, 9 dos. nr. 134/120/2007

al Tribunalului Dâmbovița și fila 23 dos. nr. 134/120/2007 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție).

De fapt, așa cum rezultă din

conținutul notificării din 15 septembrie 2005, fila 23 dosar recurs, această

cerere are caracterul unei reveniri la notificarea nr. 7 din 28 mai 2001,

formulată în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma

nemodificată.

În această situație, greșit instanța

de apel a reținut că notificarea formulată de recurentul reclamant la 15

septembrie 2005 este tardivă, apreciind că a fost formulată cu depășirea

termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată,

așa cum a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr.

145/2001, până la 14 februarie 2002.

Prin urmare, curtea de apel greșit

nu a cercetat fondul cererii de apel, reținând doar că notificarea din 15

septembrie 2005 a fost formulată tardiv. De asemenea, s-a reținut, nelegal, că

notificarea formulată în termenul legal, la 22 mai 2001, chiar dacă privește

același imobil, este lipsită de relevanță juridică, întrucât prin aceasta din

urmă s-a notificat Primăria comunei Vârfuri, pe când în prezentul litigiu

calitatea de persoană notificată o are Inspectoratul de Poliție al Județului

Dâmbovița, nesocotindu-se astfel prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, republicată, potrivit cărora „notificarea înregistrată face dovada

deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a

respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei

unități decât cea care deține imobilul”.

Așa fiind, se constată că, nelegal,

instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și

în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanța va admite recursul, va casa

decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 492 din 26 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o

casează.

Trimite cauza aceleiași instanțe,

spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.