ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8126/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 22 februarie 2007,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să

dispună restrângerea exercitării de către pârâtul U.N. a dreptului la liberă

circulație în Grecia, pe o perioadă de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta

a susținut că pârâtul a fost returnat din Grecia la 9 decembrie 2006, în baza

acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, pentru care măsura restrângerii

exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a

fost admisă prin sentința nr. 232 din 8 martie 2007 pronunțată de Tribunalul

Vrancea, secția civilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

- prin hotărârea dată a fost

afectat un drept fundamental al cetățeanului la liberă circulație prevăzut de

Constituție și că orice restricție privind acest drept, trebuie motivată atât

în fapt cât și în drept;

- începând cu data de 1

ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, situație în

care potrivit art. 20 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între

pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care

România este parte și legile interne, au prioritate reglementările

internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin

dispoziții mai favorabile;

- în reglementările legate

de procedura de judecată a unor asemenea cauze prevăzute de Legea nr. 248/2005,

se constată o ingerință privind dreptul la apărare a cetățeanului ceea ce

creează o neconcordanță între aceste dispoziții legale și reglementările de

drept internațional în domeniu, în sensul că acestea din urmă sunt mai

favorabile, astfel art. 25 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și

a consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și

ședere pe teritoriile statelor membre pentru cetățenii Uniunii Europene și

membrii familiilor acestora, pot restrânge acest drept doar pentru motive de

ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Curtea de Apel Galați,

secția civilă, prin decizia nr. 169/A din 26 aprilie 2007, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței nr.

232 din 8 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, pe care

a schimbat-o în tot și în rejudecare, a respins ca nefondată cererea

reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte.

Pentru a hotărî astfel,

curtea a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul U.I.

s-ar afla într-una din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva

2004/38/CE, respectiv ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică

pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a

solicitat casarea hotărârii de mai sus și menținerea ca legală și temeinică a

sentinței civile nr. 232 din 8 martie 2007 a Tribunalului Vrancea.

Dezvoltând critica de

nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile

art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, întrucât returnarea

unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și

necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

S-a susținut că prevederile

invocate sunt în deplină concordanță cu cele prevăzute în art. 25 și art. 53

din Constituția României, art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru

apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și art. 13 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Recursul este nefondat.

Articolul 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului

la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul

persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea

României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin

raportare la dreptul comunitar în materie, care are prioritate.

Această prioritate este

stabilită în art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte conform

cărora tratatele și celelalte reglementări comunitare devin obligatorii și au

prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă.

Potrivit legislației

europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut,

însă conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii Europene poate fi dispusă numai

pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.

Alin. (2) al art. 27 din

Directiva nr. 2004/38/CE prevede că măsura trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Pentru corecta aplicare a

legii, este necesar a se stabili faptele care au determinat returnarea

persoanei, aceasta pentru că textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

exclude simplul fapt al returnării ca unic și suficient temei pentru luarea

măsurii.

Întrucât criticile

recurentei exced considerentelor deciziei atacate, recursul va fi respins ca

nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 169/A din 26 aprilie 2007 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2007.