ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8126/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 22 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul U.N. a dreptului la liberă circulație în Grecia, pe o perioadă de până la 3 ani. Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Grecia la 9 decembrie 2006, în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, pentru care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a fost admisă prin sentința nr. 232 din 8 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - prin hotărârea dată a fost afectat un drept fundamental al cetățeanului la liberă circulație prevăzut de Constituție și că orice restricție privind acest drept, trebuie motivată atât în fapt cât și în drept; - începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, situație în care potrivit art. 20 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile; - în reglementările legate de procedura de judecată a unor asemenea cauze prevăzute de Legea nr. 248/2005, se constată o ingerință privind dreptul la apărare a cetățeanului ceea ce creează o neconcordanță între aceste dispoziții legale și reglementările de drept internațional în domeniu, în sensul că acestea din urmă sunt mai favorabile, astfel art. 25 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriile statelor membre pentru cetățenii Uniunii Europene și membrii familiilor acestora,

pot restrânge acest drept doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 169/A din 26 aprilie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței nr. 232 din 8 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot și în rejudecare, a respins ca nefondată cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte. Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul U.I. s-ar afla într-una din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, respectiv ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârii de mai sus și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 232 din 8 martie 2007 a Tribunalului Vrancea. Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, întrucât returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație. S-a susținut că prevederile invocate sunt în deplină concordanță cu cele prevăzute în art. 25 și art. 53 din Constituția României, art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Recursul este nefondat. Articolul 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar în materie, care are prioritate. Această prioritate este stabilită în art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte conform cărora tratatele și celelalte reglementări comunitare devin obligatorii și au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă.

Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii Europene poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. Alin. (2) al art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Pentru corecta aplicare a legii, este necesar a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei, aceasta pentru că textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 exclude simplul fapt al returnării ca unic și suficient temei pentru luarea măsurii.

Întrucât criticile recurentei exced considerentelor deciziei atacate, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 169/A din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.