ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2019/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 26 din 18 ianuarie 2007,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul M.V.G.; a dispus anularea Hotărârii nr.

20378 din 9 august 2006 emisă de pârâta C.J.P.C.; a obligat pârâta să

recunoască și să-i achite reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pentru perioada 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945, începând cu data de 01

aprilie 2006.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut, în esență, că din analiza materialului probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul împreună cu părinții săi, cadre didactice la școala din

localitatea Poiana, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu în Cluj – Napoca, din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând că reclamantul nu a făcut dovada persecuției

etnice, în condițiile în care localitatea de domiciliu nu se afla sub ocupație

străină.

A mai susținut recurenta că

declarațiile de martori sunt dovezi conform legii dar, în mod logic, numai în

măsura în care concordă cu situația istorică.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate.

Potrivit art. 4 alin. (1) și

alin. (2) din Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente și, în lipsa acestora, prin declarație cu

martori.

În speță, reclamantul a

făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000 prin declarațiile

martorilor G.G. și G.E.V.

Astfel fiind, sentința Instanței

de Fond este legală și temeinică, iar recursul urmează să fie respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 26 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.