ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6341/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4280 din 16 mai 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de revizuire, a sentinței penale nr. 517 din 29 aprilie 2004 pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul I.N., deținut în Penitenciarul Rahova. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că revizuientul a fost condamnat prin hotărârea a cărei revizuire o cere la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare pentru două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (4) C. pen. și 189 alin. (2) C. pen., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1190 din 17 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

S-a reținut că, în perioada noiembrie - decembrie 2000, în complicitate cu inculpatele G.F. și T.M., condamnate și ele la pedepse de câte 17 ani închisoare, au lipsit de libertate persoanele vătămate R.A. și T.C. Pentru a le determina să consimtă să-și vândă locuințele inculpații au exercitat violențe, fapt ce a dus la decesul lui R.A., la 8 ianuarie 2001. Condamnatul a invocat drept motiv pentru revizuire faptul că nu este autorul infracțiunilor și că a fost constrâns prin violență de adevăratul făptuitor să nu-l denunțe și astfel s-a ajuns la condamnarea sa. Reținând că motivul invocat de condamnat că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu se circumscrie nici uneia din prevederile art. 394 lit. a) – e) C. proc.

pen., prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă. Apelul declarat de condamnat, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 478 din 21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar condamnatul I.N. a atacat-o cu recurs. Prin apărător și personal a criticat sentința și decizia, susținând că a fost condamnat atât el cât și mama și concubina sa pe baza unor probe contradictorii și insuficiente și că participanții la săvârșirea infracțiunilor sunt liberi. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Prin alin. (2) al aceluiași articol se arată că, cazul de la lit. a), constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații au negat săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și au cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune. Vinovăția inculpaților a fost reținută pe baza declarațiilor părților vătămate și a martorilor E.A.A., P.Șt., D.M., O.E., I.M., D.G., S.I., B.M., M.A., C.A., R.N., T.C., I.M., I.G., rapoartelor de expertiză medico-legală nr. A1 din 31 din 8 ianuarie 2001 și A3/46/2001 întocmite de I.M.L.

Prof. Mina Minovici București, proceselor verbale de recunoaștere din grup, proceselor verbale de cercetare la fața locului din 28-29 decembrie 2000 și proceselor verbale de percheziție domiciliară din 5 și 8 ianuarie 2001. După condamnarea la pedeapsa de 22 ani închisoare, recurentul din cauza de față a formulat o altă cerere de revizuire prin care a susținut că nu au fost audiați vecinii săi și casiera de la oficiul poștal cu care ar fi dovedit că nu a sechestrat victimele, astfel că încadrarea juridică dată faptelor a fost greșită. A mai arătat că instanța nu a reținut că așa cum a rezultat din probele administrate, el urmărea să înșele victima împreună cu E.A., E.M., A.A., D.G., S.A.M. și D.M.

Cererea a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 1040 din 21 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Printr-o nouă cerere la 8 aprilie 2005, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței susținând că de frică nu a denunțat pe adevărații vinovați care l-au amenințat pe el și membrii familiei. A cerut să fie cercetați și condamnați D.G., D.M., A.A. și E.A. A arătat că nu urmărește să fie achitat el, soția sau mama sa deoarece nu contestă că are cunoștință de cum s-au desfășurat evenimentele, dar adevărații vinovați sunt liberi și nu răspund penal.

Prin memoriile depuse la termenele din 21 februarie 2006 la Tribunalul București, secția a II-a penală, și 18 aprilie 2006 a arătat că a participat în calitate de complice la actele infracționale puse la cale de persoanele arătate în cererea de revizuire și că împreună cu acestea a comis și alte infracțiuni de înșelăciune în diverse sectoare din București pe care urmează să le recunoască. În final a solicitat să i se acorde circumstanțe atenuante și pedeapsa să fie redusă. Prin faptele și împrejurările invocate în cererea de revizuire revizuientul nu urmărește a dovedi nevinovăția și stabilirea unor situații de natură a atenua răspunderea penală.

Astfel, revizuientul susține că nu a lipsit de libertate persoanele vătămate și a urmărit înșelarea lor pentru a le determina să vândă locuințele ceea ce ar atrage schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune iar pe de altă parte că adevărații autori ai infracțiunii de înșelăciune sunt E.A., E.M., A.A., D.G., S.A.M. și D.M. iar el a acționat în calitate de complice ceea ce ar impune la schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. În fine, revizuientul a cerut să se aibă în vedere regretul manifestat și sinceritatea de care a dat dovadă și să se dispună reindividualizarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Toate acestea au fost corect apreciate ca nefiind motive din cele prevăzute în art. 394 lit. a) C. proc. pen., ele nu reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare așa încât nu pot constitui motive de revizuire conform art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen. Cum motivele invocate nu se încadrează nici în vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., cu referire specială la lit. b), persoanele la care face referire revizuientul au participat în proces în calitate de martori, în mod corect cererea a fost respinsă. Recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.N. împotriva deciziei penale nr. 478 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă revizuientul la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2006.