ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1700/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta T.E. este parte vătămată în dosarul penal nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin, iar petentul T.C. este fiul și apărătorul ales, fiind licențiat în drept al Universității București. În timpul judecării cauzei (dosar nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin) intimata M.L., președinta completului de judecată, a cerut petentului depunerea procurii speciale privind reprezentarea în fapt a mamei sale, iar intimata L.B. în calitate de procuror de ședință nu a intervenit în momentul când a fost evacuat petentul din sala de ședință întrucât a încercat să se opună la audierea părții vătămate T.E., motivat că se încalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful III lit. c) din C.E.D.O., intervenind peste dispoziția judecătorului.

Considerând că refuzul magistraților de a permite apărarea mamei sale parte vătămată este un abuz, petentul T.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. Prin rezoluția din 28 octombrie 2007 emisă în dosarul nr. 152/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.M. și B.L. pentru săvârșirea de către ambele a infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 4 ianuarie 2008 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș examinând plângerea petenților T.C.A.

și T.E., a respins-o ca neîntemeiată, rezoluția atacată fiind legală și temeinică. Împotriva celor 2 rezoluții petiționarii au formulat, la instanță în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere. Prin sentința penală nr. 3 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții T.C.A. și T.E. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții, susținând în continuare că intimatele se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor sesizate prin plângere la procuror. Recursurile declarate sunt nefondate. Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.

Raportul de cauzalitate, în cazul acestei infracțiuni presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuțiilor de serviciu de către autor, dar și relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost nemijlocit o vătămare a drepturilor unei persoane. Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție în care se săvârșește fapta este numai intenția, deoarece termenul „cu știință” pe care îl conține textul de lege implică cunoașterea de către agent a caracterului necorespunzător al exercitării atribuțiilor de serviciu și urmarea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În mod corect a reținut instanța de fond, că atât judecătorul investit cu soluționarea dosarului nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin cât și procurorul de ședință au respectat dispozițiile procesuale impuse în Codul de procedură penală în Titlul II capitolul I, II, Secțiunea I, cu cele din Legea nr. 304/2004 modificată. Respingerea sau admiterea unor cereri formulate pe parcursul procesului și aplicarea unor sancțiuni judiciare nu constituie altceva, decât o modalitate de exercitare a atribuțiilor de serviciu, iar controlul legalității și temeiniciei acestora revine instanței de control judiciar și nu parchetului în condițiile în care nu exista niciun indiciu privind săvârșirea unei infracțiuni.

În mod corect instanța a concluzionat că soluția dispusă de parchet, de neînceperea urmăririi penale, este legală și temeinică, cei 2 magistrați nedepășind sfera ilicitului penal. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.C.A. și T.E. prin mandatar T.C.A. împotriva sentinței penale nr. 3 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.