ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1700/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petenta T.E. este parte

vătămată în dosarul penal nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin, iar petentul T.C.

este fiul și apărătorul ales, fiind licențiat în drept al Universității

București.

În timpul judecării cauzei

(dosar nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin) intimata M.L., președinta

completului de judecată, a cerut petentului depunerea procurii speciale privind

reprezentarea în fapt a mamei sale, iar intimata L.B. în calitate de procuror

de ședință nu a intervenit în momentul când a fost evacuat petentul din sala de

ședință întrucât a încercat să se opună la audierea părții vătămate T.E.,

motivat că se încalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful III lit.

c) din C.E.D.O., intervenind peste dispoziția judecătorului.

Considerând că refuzul

magistraților de a permite apărarea mamei sale parte vătămată este un abuz,

petentul T.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș.

Prin rezoluția din 28

octombrie 2007 emisă în dosarul nr. 152/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 10 lit.

a) raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de magistrații L.M. și B.L. pentru săvârșirea de către ambele a

infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 4

ianuarie 2008 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș examinând plângerea petenților T.C.A. și T.E., a respins-o ca

neîntemeiată, rezoluția atacată fiind legală și temeinică.

Împotriva celor 2 rezoluții

petiționarii au formulat, la instanță în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., plângere.

Prin sentința penală nr. 3

din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenții T.C.A. și T.E.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs petenții, susținând în continuare că intimatele se fac

vinovate de săvârșirea infracțiunilor sesizate prin plângere la procuror.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Infracțiunea de abuz în

serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public

care cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect

provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.

Raportul de cauzalitate, în

cazul acestei infracțiuni presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al

exercitării atribuțiilor de serviciu de către autor, dar și relevarea faptului

că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost nemijlocit o vătămare a

drepturilor unei persoane.

Sub aspectul laturii

subiective, forma de vinovăție în care se săvârșește fapta este numai intenția,

deoarece termenul „cu știință” pe care îl conține textul de lege implică

cunoașterea de către agent a caracterului necorespunzător al exercitării

atribuțiilor de serviciu și urmarea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă

la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În mod corect a reținut

instanța de fond, că atât judecătorul investit cu soluționarea dosarului nr. 1873/2005

al Judecătoriei Reghin cât și procurorul de ședință au respectat dispozițiile

procesuale impuse în Codul de procedură penală în Titlul II capitolul I, II,

Secțiunea I, cu cele din Legea nr. 304/2004 modificată.

Respingerea sau admiterea

unor cereri formulate pe parcursul procesului și aplicarea unor sancțiuni

judiciare nu constituie altceva, decât o modalitate de exercitare a atribuțiilor

de serviciu, iar controlul legalității și temeiniciei acestora revine instanței

de control judiciar și nu parchetului în condițiile în care nu exista niciun

indiciu privind săvârșirea unei infracțiuni.

În mod corect instanța a

concluzionat că soluția dispusă de parchet, de neînceperea urmăririi penale,

este legală și temeinică, cei 2 magistrați nedepășind sfera ilicitului penal.

Față de aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii T.C.A. și T.E. prin mandatar T.C.A. împotriva

sentinței penale nr. 3 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 mai 2008.