ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 4636 din 26

septembrie 2005 primarul municipiului București a admis notificarea formulată

în baza Legii nr. 10/2001 de S.G. căreia i-a restituit în natură imobilul

compus din teren în suprafață de 287 mp și construcție, situat în București.

La data de 3 noiembrie 2005,

primarul sectorului 5, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a

acestei dispoziții, pe considerentul că nemișcătorul face parte din domeniul

public și este afectat de lucrări de investiții aprobate în condițiile legii,

în imobil desfășurându-și activitatea o unitate de învățământ preuniversitar de

stat.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1417 din 3

noiembrie 2006 a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că întrucât

imobilul a fost preluat abuziv, trecerea acestuia în domeniul public al

municipiului București, operată în temeiul O.U.G. nr. 30/2000, este de asemenea

abuzivă, în condițiile în care statul nu deținea un titlu valabil de

proprietate.

Ca atare, se mai arată, în cauză își

găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 întrucât

imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul pârâtei care, este îndreptățită

la retrocedare.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă care, prin decizia nr. 404 din 5 iunie

2007 a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând că principiul

restituirii în natură este aplicabil chiar dacă imobilul are destinație de

unitate de învățământ preșcolar, concluzie ce rezultă din interpretarea

dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora

restituirea imobilului în proprietate se face cu obligația menținerii

afectațiunii pe o perioadă de 5 ani, conform anexei 2 lit. a), ce face parte

integrantă din lege.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal, primarul sectorului 5, în calitate de reprezentant legal al

Primăriei sectorului 5 București, care invocând temeiul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că în mod greșit s-a apreciat asupra

preluării abuzive în condițiile în care imobilul a fost preluat de stat în baza

Decretului nr. 266 din 27 septembrie 1948 act normativ adoptat în conformitate

cu cerințele legii fundamentale în vigoare la acea dată. Or, simpla raportare a

acestui act normativ la normele generale ale Constituției din 1948, privind

modalitățile de stingere a proprietății private, nu este suficientă pentru a-l

califica drept titlu nevalabil de preluare a imobilului în litigiu care, la

data emiterii dispoziției atacate se afla în administrarea autorităților locale

ale sectorului 5.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Domeniul de aplicare al Legii nr.

10/2001 este dat prin dispozițiile art. 1 și art. 2 din acest act normativ,

texte ce acoperă practic sfera tuturor modalităților de preluare, în afara

reglementării nerămânând decât cazurile expres exceptate, cum sunt cele pentru

care există o altă lege de reparație.

Pentru clarificarea noțiunii de

„titlu valabil”, art. 2 lit. h) din lege, face trimitere la dispozițiile art. 6

alin. (1) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, text potrivit căruia un bun se consideră a fi fost preluat

cu titlu valabil, dacă au fost respectate Constituția, tratatele internaționale

la care România era parte și legile în vigoare la data preluării.

În speță, imobilul în litigiu a fost

preluat de stat în baza art. 5 din Decretul nr. 266 din 27 septembrie 1948, act

normativ care declara ca fiind proprietatea statului toate imobilele ce au

servit unităților școlare de orice grad sau categorie, ce urmau a fi preluate,

pentru a fi date în folosința Ministerului Învățământului Public, fără plata

vreunor despăgubiri.

Ca atare, în mod corect au reținut

instanțele că aspectele mai sus relevate, conturează caracterul abuziv al

preluării imobilului în litigiu, de către stat și respectiv nevalabilitatea

titlului acestuia, în condițiile în care deposedarea nu s-a făcut cu titlu de

naționalizare sau expropriere, singurele modalități recunoscute de Constituția

de la 1948 de stingere a proprietății private.

Cât privește restituirea în natură a

imobilului, ca măsură reparatorie, soluția este în concordanță cu prevederile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora imobilele având

destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori socio-culturale,

se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cu

obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de până la 3 sau respectiv 5

ani, de la data emiterii deciziei sau dispoziției.

Corect s-a reținut de asemenea că

lucrările de reparații curente și dotare cu mobilier școlar, efectuate de

autoritățile administrației publice locale nu reprezintă investiții de natură

să împiedice restituirea în natură a imobilului, în înțelesul art. 10 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, invocat de recurent, text care, de altfel nici nu este

aplicabil în cauză, în condițiile în care se referă la restituirea în natură a

terenurilor fără construcții, afectate de lucrări de interes public, aprobate.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Primăria sectorului 5, prin primar împotriva deciziei nr. 404 din 5

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de

1000 lei cheltuieli de judecată față de intimata S.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2008.