ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1987/2008

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 289/ P din 21 mai 2007 a condamnat pe inculpata G.A., la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzură de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 din același cod. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) – c) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita funcția de cadru didactic pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei. În baza art. 160 5 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatei. În temeiul art. 160 5 alin. (4) lit. e) din același cod, s-a dispus restituirea, către inculpată, a cauțiunii în sumă de 30.000 lei. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod și cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., inculpata a fost obligată la plata, cu titlu de daune materiale, a diferite sume părților civile individualizate la paginile 40-41 ale sentinței.

Totodată, s-a luat act că un număr de părți vătămate individualizate la pag. 41 a sentinței, nu s-au constituit părți civile, iar altele (5) au renunțat la pretenții civile. În baza art. 255 alin. (3) C. pen., s-a luat act că 3 denunțători (aceeași pagină a sentinței) nu au solicitat restituirea sumelor ce au format obiectul mitei, iar alți denunțători (4), au renunțat la restituirea bunurilor. În baza art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus restituirea către denunțători (aceeași pagină și pagina 42), a sumelor de bani și /sau a c/v bunurilor achiziționate și primite de inculpată din „Istoria Românilor”, Ed. Academiei Române.

În baza art. 255 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2001, s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a unor sume în lei și dolari, a vol. I - IV din „Istoria Românilor” și a vol. I din „Istoria Românilor” scrisă de C.C.G., toate reprezentând bani sau bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunilor și cu privire la care denunțătorii (3), nu au cerut restituirea iar alți denunțători (4), au renunțat la ele. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumelor de 1820 dolari S.U.A., 600 euro și 300 lei dobândite prin comiterea infracțiunilor și cu privire la care părțile vătămate (9) nu s-au constituit părți civile, iar alte părți civile (5) au renunțat la pretenții.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 din același cod, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Timișoara, str. Mendeleev. În baza dispozițiilor art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 din același cod, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului situat în Timișoara, Zona Odobescu-Porumbescu. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea a 24 de facturi originale (mijloace de probă), înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Timiș la poziția nr. 33/2003, către S.C.S. SRL Timișoara. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele, după reînregistrarea cauzei pe rolul său, astfel cum s-a decis prin decizia penală nr. 374/ A din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– S.T. Timișoara și de către inculpată, împotriva sentinței penale nr. 91/ PI din 1 februarie 2006 a Tribunalului Timiș. Raportat la motivele care au condus la admiterea apelurilor, instanța de fond, în rejudecare, a luat concluziile părților și ale parchetului, a constatat că probele administrate deja au rămas câștigate cauzei și nu se mai impunea readministrarea lor, cu excepția audierii unor denunțători astfel cum ceruse inculpata și reaudierea acesteia, procedură îndeplinită la termenele de judecată 27 martie 2007 și 19 aprilie 2007. Astfel, s-a reținut că inculpata, începând cu 10 octombrie 1999, a activat în învățământul superior medical, cadru didactic la Facultatea de Medicină Generală – Secția Engleză, aparținătoare de Universitatea de Medicină și farmacie „V.B.” din Timișoara, ea fiind șef de lucrări la disciplina Anatomie.

În luna iunie 2003, mai mulți studenți, în mare majoritate de naționalitate indiană, au denunțat, oral, că G.A., în perioada 2002 - 2003 le-a pretins și a primit de la ei, repetat, sume de bani, bijuterii din aur, alte bunuri de valoare, toate acestea pentru a-i promova la examenul de anatomie. O parte dintre studenți a mai denunțat că inculpata, în perioada menționată, i-a obligat să cumpere două lucrări de anatomie scrise de ea și editate în afara cadrului universitar, prețurile fiind 100 dolari și 100 euro, achiziționarea fiind condiție pentru a fi acceptată prezentarea lor la examen și pentru promovare. Cele detaliate, denunțate de 67 de studenți, au determinat ca organul de urmărire penală să efectueze percheziții domiciliare la inculpată, astfel identificându-se și ridicându-se 9 volume din „Istoria Românilor” editată de A.R., 3 volume scrise de academicianul C.C.G.

și două ceasuri mărcile J. și Athletic. Probatoriul a dovedit că volumele editate de academie fuseseră date inculpatei de denunțătorii P.V.S.B. și S.A.K., în lunile martie 2002 și iunie 2003. O altă parte dintre studenții străini a reclamat că, în perioada 2002 - 2003, inculpata, pentru a le favoriza promovarea examenului de anatomie, au plătit la SC S. SRL Timișoara, firmă la care era acționar soțul lui G.A., cumpărarea de consumabile, acestea fiind însă ridicate de ea și folosite la editarea, fără autorizație, a două lucrări de specialitate în limba engleză, vândute ulterior pentru 100 dolari și 100 euro, respectivilor. Examinarea facturilor emise de SC S. SRL Timișoara pentru situația în discuție, a relevat că actele în cauză au fost pe numele S.K.

(toner), B.K.S. (hârtie), A.C.K. (două tonere), M.S. (toner), K.B.S. (toner), H.M. (toner), G.J.D. (toner), E.M.O. (două tonere), M.I.K. (toner), G.N. (toner), K.M.K. (5 topuri hârtie de imprimantă „Maestro export”), R.K.P. (toner), S.S.S. (toner), S.G. (toner). S-a mai reținut că alte 7 facturi fiscale, emise pe numele inculpatei, au fost însă plătite de denunțătorii R.M., K.V.S., sumele fiind achitate la cererea inculpatei, marfa fiind ridicată de ea. Ca modalitate de acțiune, inculpata, le cerea studenților străini să cumpere consumabile, dându-le de înțeles că va ține cont la acordarea notei la disciplina anatomie, ea fiind cea care le înmâna un bilet în care erau consemnate adresa firmei, numele persoanei de la firma căreia trebuia să i se adreseze (O.L.) și materialul de achitat.

În toate cazurile, bunurile rămâneau la firmă și, ulterior, erau ridicate de inculpată. În aceeași perioadă, s-a reținut că inculpata, la ora de curs, le-a prezentat studenților străini două lucrări în limba engleză, editate de ea și le-a cerut să le cumpere, condiție necesară participării la respectivul examen (S.S., M.R., K.V.M., C.A.P., S.A.M.D., A.P.C.P., W.A.R.), H.A.A.J.M., la rândul său, a mai denunțat că inculpata, în luna aprilie 2003, i-a cerut să-i cumpere soțului ei, de la Magazinul „B.”, un ceas de mână marca „Regent Titan”, bun achiziționat în prezența altui denunțător, A.P.C.P., suma achitată fiind 166,8 lei. Și acest student a fost obligat să cumpere, de două ori, o lucrare de anatomie, pe care a plătit-o cu 100 dolari și alte două exemplare, cu 100 auro și 100 dolari, el primind, în realitate, numai un exemplar.

A.Y. a fost obligat (noiembrie-decembrie 2002) să plătească sumele de 100 dolari S.U.A., 100 euro, 200 dolari, un milion lei (mai 2003) pentru cărți, sumele fiind date direct inculpatei, dar el neprimind și cărțile. H.M.C. și S.S., de asemenea, au plătit câte 100 dolari S.U.A., 100 euro, tot pentru respectivele lucrări, bani achitați inculpatei, aceeași situație întâmplându-i-se lui B.P.V.S., S.V., A.K.R., K.M.A., H.B., S.P., R.K.P., S.M., C.T.N., M.K.J.B.P., acesta, la cererea inculpatei, cumpărându-i un ceas marca „J.” de la magazinul T., N.T., M.P.V. Alți studenți, în afara sumelor plătite pentru consumabile și lucrări, au plătit inculpatei, în biroul acesteia, sume variind între 500 dolari și 130 dolari S.U.A., fie pentru promovarea examenului, fie pentru cărți, S.G.

susținând că aceasta după mai multe nepromovări, după ce i-a achitat ceea ce-i ceruse, i-a modificat nota în carnetul de student, din 3 în 5. A.S., în afara consumabilelor și a lucrărilor achitate, la cererea inculpatei, i-a dat 400 dolari S.U.A. pentru a fi promovat la examenul de anatomie, în locuința acesteia, inculpata fiind cea care i-a consemnat pe un bilet adresa „Z.O.”, în declarații el desenând interiorul locuinței. Lucrările inculpatei, la cererea acesteia, au mai fost plătite și de S.F., J.B.J., A.V., B.S., M.M.M., S.S.Y.G.R., A.S., S.J., R.N.S., D.M., B.K.S., K.Y., D.I.B., A.I.B.M., S.S.S., K.M.K., acestuia, inculpata, pe un bilet în care consemnase „Z.O.”, cerându-i 400 dolari S.U.A., sumă primită.

Studenta în cauză a mai plătit, cu aceeași ocazie, 100 dolari S.U.A. pentru o carte de anatomie, iar pentru sesiunea de restanțe din septembrie 2002, la cerere, i-a mai dat inculpatei 300 dolari S.U.A. și o brățară din aur, în valoare de 60 dolari S.U.A. În continuare, s-a mai reținut că M.S.B., în luna iunie 2002, a fost desemnat de către inculpată, să adune bani pentru cumpărarea lucrărilor editate de ea, sens în care trebuia să întocmească o listă conținând numele colegilor lui care plăteau și aceasta să-i fie prezentată înaintea examenului din semestrul II. Fără să știe că unii studenți plătiseră lucrări prin SC S. SRL, el nu a dat cărțile fără a i se plăti direct. Și el, la cererea inculpatei, tot în locuința acesteia și în prezența lui S.S., i-a dat 300 dolari pentru promovarea examenului, același lucru făcându-l și G.J.D.

(350 dolari S.U.A.). S.S., în biroul inculpatei și la cererea acesteia, i-a dat 400 dolari S.U.A., de față fiind și G.V.S., inculpata predându-i subiectele de examen. Ambele absolvente, în iunie 2002 au dat 400 dolari S.U.A. inculpatei, la locuința acesteia, și de această dată primind subiectele (12) (11 dintre ele regăsindu-se în biletele de examen). În plus, la sfârșitul examinării, inculpata a mai cerut ca studenții să achite câte 100 dolari S.U.A. una din cărți, condiționând astfel remiterea carnetelor de student. Alți studenți, P.V.M., A.S., A.M.A., D.D.S., C.A.Y., S.T.K., K.L.K., U.D.K., Q.M.U., K.B.S., M.I.K., H.M., S.G., K.S.A., au fost obligați, de către inculpată, să cumpere respectivele lucrări cu sumele de 100 dolari S.U.A.

și 100 euro, aceasta ca o condiție pentru a promova examenul de anatomie, unii dintre ei plătind și sume în lei, precum și achiziționând obiecte de genul ceasuri. Raportat la situația de fapt și vinovăția inculpatei, instanța de fond a apreciat că aceasta, în perioada exercitării funcției didactice, a avut calitatea de funcționar [(art. 147 alin. (2) C. pen.)], sarcinile ei fiind reglementate de prevederile Legii nr. 84/1995 și Legii nr. 128/1997, aceste acte normative stabilind cadrul legal necesar derulării domeniilor didactic și învățământ, drepturile și obligațiile personalului didactic, inculpata, practic, trebuind să predea cursul de anatomie, să țină seminariile și să evalueze și să noteze cunoștințele studenților, în cauză, ale celor străini.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara precum și inculpata. Parchetul a criticat sentința numai sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 71 C. pen., în sensul greșitei aplicări a pedepsei accesorii doar pe lângă pedeapsa rezultantă. Apelul inculpatei a vizat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, în opinia apelantei starea de fapt fiind rezultatul manipulării părților vătămate de către organele de urmărire penală și de către alte persoane interesate de discreditarea ei, infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., nu este realizată în elementele sale constitutive, infracțiunea de luare de mită nu subzistă, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Referitor unor acte materiale considerate „luare de mită” (volumele din „Istoria Românilor”, ceasurile, banii), acestea nu pot constitui obiect al mitei, pentru aceasta ea solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpata a mai criticat sentința și în ce privește greșita soluționare a laturii civile, cărțile cumpărate de studenți sunt în posesia acestora, sumele încasate de la aceștia au acoperit prețul de cost al editării și pentru ele a achitat impozit. Un alt motiv de apel al inculpatei a vizat greșita individualizare a pedepsei. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 205/ A din 05 noiembrie 2007, a admis apelurile, a desființat sentința și în rejudecare, a condamnat inculpata, la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) – c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a decis contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. Și împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara precum și inculpata au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul formulat de inculpată este fondat pentru considerentul ce se va detalia. Din verificarea probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, se reține că fapta inculpatei care, în calitate de cadru didactic, în exercitarea sarcinilor sale de muncă, pentru acestea fiind remunerată, pentru a facilita promovarea examenelor la disciplina predată, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la studenți străini, sume de bani, alte foloase materiale necuvenite, precum și obiecte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 64 și ale art. 75 C. proc.

pen., declarațiile părților vătămate sunt mijloace de probă și ele, coroborându-se între ele precum și cu cele ale martorilor (P.F., O.L.), cu alte probe (facturile fiscale, percheziția domiciliară, bonurile de achiziționare a ceasurilor), comparativ apărărilor inculpatei, amplu analizate de instanța de fond, situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost judicios stabilite.

Susținerile inculpatei că ceasul marca „J.” găsit la percheziția domiciliară, l-ar fi achiziționat ea, precum și că sumele de bani primite de la studenții străini, i-au fost date pentru meditațiile acordate lor în timpul său liber, nu pot fi reținute, art. 40 din Charta Universității de Medicină și Farmacie „V.B.” din Timișoara înscriind că profesorii universitari, conferențiarii, șefii de lucrări, sunt obligați să acorde consultații studenților, art. 48 din aceeași Chartă prevăzând că personalul didactic are îndatorirea de a respecta, în orice împrejurare, etica și deontologia profesională, iar martora M.M.M., propusă de inculpată pentru a dovedi că ea și-a cumpărat ceasul pentru că acesta apare într-o fotografie încă din anul 2002, a susținut că respectiva poză a fost realizată abia în primăvara anului 2003, cu ocazia lansării manualelor editate.

Apărarea inculpatei, referitor la aceeași marcă de ceas, a fost infirmată de procesul-verbal încheiat cu ocazia analizării bonului de casă depus de ea, acesta referindu-se la vânzarea, de către magazinul D.S. S.N.C., a unui bun de consignație, în anul 2001 acest magazin necomercializând ceasuri marca „J.”. Alte probe, de genul, declarațiile martorilor S.E., B.D., au relevat că nu există nicio justificare, legală, a acțiunilor inculpatei de a chema studenții străini la domiciliul ei, recuperarea materiei pentru cei care absentau trebuind să se facă la sediul unității de învățământ, examinarea acestora, la proba orală, trebuia să aibă loc și în prezența asistentului universitar (ceea ce în cauză nu s-a întâmplat).

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, ea având reprezentarea că sumele de bani și celelalte bunuri primite, nu i se cuveneau. În cauză, avându-se în vedere calitatea de subiect activ al infracțiunii (inculpata), unitatea de rezoluție infracțională, pluritatea de acte materiale de executare, inculpata având imaginea de ansamblu a acțiunilor sale, derulate separat dar care s-a menținut pe durata perioadei infracționale, aceasta constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată, așa cum prevede art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la existența infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., probele administrate au relevat că inculpata, cadru didactic, în perioada 2002 - 2003, prin obligarea studenților străini să cumpere la prețuri stabilite de ea, în mod arbitrar, ca o condiție de a se putea prezenta la examenul de anatomie (disciplină predată de ea) și de a-l promova, cărțile de specialitate editate în afara spațiului universitar și fără ca acestea să fie cuprinse în programa de învățământ, a cauzat o vătămare a intereselor lor, în cauză toate persoanele vătămate în acest mod confirmând activitatea infracțională. Având în vedere că și această infracțiune s-a derulat o perioadă îndelungată în timp, în mod repetat, și pentru aceasta este legală reținerea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen.

În altă ordine de idei, avându-se în vedere că prin Legea nr. 521/2004, infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., a fost inclusă, expres, în categoria infracțiunilor în legătură directă du infracțiunea de corupție [(art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000)] în cauză însă, activitatea infracțională fiind anterioară anului 2004, legal, s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (legea penală mai favorabilă).

Motivul de recurs susținut de inculpată, în sensul că pentru unele acte materiale trebuie reținută încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., acesta nu este fondat, între această încadrare juridică și cea proprie infracțiunii prevăzută de art. 254 din același cod, pe lângă asemănări, sunt și deosebiri substanțiale, infracțiunea prevăzută de art. 246 este de rezultat, deci producerea unei vătămări, pe când infracțiunea prevăzută de art. 254 este infracțiune de pericol, ele putând coexista, inculpata, prin activitatea infracțională lezând vătămarea intereselor legale ale persoanelor, dar și tulburarea îndatoririlor și demnităților calității de cadru didactic universitar.

Referitor laturii civile a cauzei, se reține că aceasta a fost soluționată legal, instanța de fond, aplicând dispozițiile procedural penale, precum și pe cele civile, a judecat acțiunile civile alăturate celei penale, părțile civile trebuind să fie desdăunate pentru pagubele aduse prin activitatea infracțională stabilită. În cadrul aceleiași laturi civile, legal, s-a luat act că unele părți vătămate au renunțat la pretențiile civile. În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., acesta este fondat . Procedând la individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. pen., text de lege care consacră criteriile generale, alături de limitele de pedeapsă înscrise în textele încriminatoare, de pericolul social concret al faptelor, acesta, în adevăr, este mărit în cauză, de împrejurările în care s-au derulat faptele infracționale (respectiv, ambele în formă continuată), de numărul mare de persoane vătămate prin activitatea infracțională, trebuie acordată semnificație și persoanei inculpatei, respectiv datelor ce o caracterizează, numai astfel pedeapsa constituind, în accepțiunea art. 52 C. pen., o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.

Sub aceste aspecte, în dosar aflându-se materiale probatorii, se apreciază că lipsa antecedentelor penale, referințele pozitive privind activitatea profesională recunoscută în mediul universitar medical, starea familială și starea de boală ale inculpatei, sunt în măsură să constituie circumstanțele atenuante, cu efecte în ce privește modificarea pedepselor și stabilirea unei alte modalități de executare decât privarea de libertate. În acest sens, se apreciază că pedepsele de un an și 10 luni închisoare și de 3 luni închisoare, precum și pedeapsa rezultantă, aceea de un an și 10 luni închisoare, sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei. Totodată, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale proprii suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum prevede art. 81 C. pen., cu stabilirea unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpată va fi admis. În cauză, recursul declarat de parchet fiind motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., având în vedere considerentele reținute în recursul declarat de inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins ca nefondat. Este de reținut că în considerarea unor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante, instanța are latitudinea de a le aprecia ca atare raportându-se la toate datele faptelor și persoanei inculpatei, precum și la scopul pedepsei, aceasta neurmărind, pe lângă constrângere și reeducare, antrenarea de suferințe psihice sau fizice amplificate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata G.A. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la individualizarea pedepselor și rejudecând: Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și respectiv art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe inculpată la un an și 10 luni închisoare. În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnă inculpata la 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata G.A. să execute pedeapsa rezultantă de un an și 10 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni, potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra consecințelor art. 83 C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Constată că inculpata a fost reținută și arestată de la 10 noiembrie 2003 la 18 mai 2005. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2008.