ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1987/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1987/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 289/ P din 21 mai 2007 a condamnat pe inculpata G.A., la 7 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum

și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanelor, prevăzură de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și a art. 13 din același cod.

În baza dispozițiilor art.

33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor,

executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni

închisoare, inculpata urmând să execute 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen., s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă,

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita funcția de cadru

didactic pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 160

5

alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe

cauțiune a inculpatei.

În temeiul art. 160

5

alin. (4) lit. e) din același cod, s-a dispus restituirea, către inculpată, a

cauțiunii în sumă de 30.000 lei.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod și cu

referire la art. 998, art. 999 C. civ., inculpata a fost obligată la plata, cu

titlu de daune materiale, a diferite sume părților civile individualizate la

paginile 40-41 ale sentinței.

Totodată, s-a luat act că un

număr de părți vătămate individualizate la pag. 41 a sentinței, nu s-au

constituit părți civile, iar altele (5) au renunțat la pretenții civile.

În baza art. 255 alin. (3)

C. pen., s-a luat act că 3 denunțători (aceeași pagină a sentinței) nu au

solicitat restituirea sumelor ce au format obiectul mitei, iar alți denunțători

(4), au renunțat la restituirea bunurilor.

În baza art. 255 alin. (5)

C. pen., s-a dispus restituirea către denunțători (aceeași pagină și pagina

42), a sumelor de bani și /sau a c/v bunurilor achiziționate și primite de

inculpată din „Istoria Românilor”, Ed. Academiei Române.

În baza art. 255 alin. (3)

C. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2001, s-a dispus confiscarea,

de la inculpată, a unor sume în lei și dolari, a vol. I - IV din „Istoria

Românilor” și a vol. I din „Istoria Românilor” scrisă de C.C.G., toate reprezentând

bani sau bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunilor și cu privire la care

denunțătorii (3), nu au cerut restituirea iar alți denunțători (4), au renunțat

la ele.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumelor de 1820 dolari S.U.A.,

600 euro și 300 lei dobândite prin comiterea infracțiunilor și cu privire la

care părțile vătămate (9) nu s-au constituit părți civile, iar alte părți

civile (5) au renunțat la pretenții.

În baza art. 353 C. proc.

pen., raportat la art. 163 din același cod, cu aplicarea art. 19 din Legea nr.

78/2000, s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit asupra

imobilului situat în Timișoara, str. Mendeleev.

În baza dispozițiilor art.

353 C. proc. pen., raportat la art. 163 din același cod, s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului situat în Timișoara, Zona

Odobescu-Porumbescu.

În baza art. 109 alin. (5)

C. proc. pen., s-a dispus restituirea a 24 de facturi originale (mijloace de

probă), înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Timiș la

poziția nr. 33/2003, către S.C.S. SRL Timișoara.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarele, după reînregistrarea cauzei pe rolul său,

astfel cum s-a decis prin decizia penală nr. 374/ A din 29 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Timișoara, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara și de

către inculpată, împotriva sentinței penale nr. 91/ PI din 1 februarie 2006 a

Tribunalului Timiș.

Raportat la motivele care au

condus la admiterea apelurilor, instanța de fond, în rejudecare, a luat

concluziile părților și ale parchetului, a constatat că probele administrate

deja au rămas câștigate cauzei și nu se mai impunea readministrarea lor, cu

excepția audierii unor denunțători astfel cum ceruse inculpata și reaudierea

acesteia, procedură îndeplinită la termenele de judecată 27 martie 2007 și 19

aprilie 2007.

Astfel, s-a reținut că

inculpata, începând cu 10 octombrie 1999, a activat în învățământul superior

medical, cadru didactic la Facultatea de Medicină Generală – Secția Engleză,

aparținătoare de Universitatea de Medicină și farmacie „V.B.” din Timișoara, ea

fiind șef de lucrări la disciplina Anatomie.

În luna iunie 2003, mai

mulți studenți, în mare majoritate de naționalitate indiană, au denunțat, oral,

că G.A., în perioada 2002 - 2003 le-a pretins și a primit de la ei, repetat,

sume de bani, bijuterii din aur, alte bunuri de valoare, toate acestea pentru

a-i promova la examenul de anatomie.

O parte dintre studenți a

mai denunțat că inculpata, în perioada menționată, i-a obligat să cumpere două

lucrări de anatomie scrise de ea și editate în afara cadrului universitar,

prețurile fiind 100 dolari și 100 euro, achiziționarea fiind condiție pentru a

fi acceptată prezentarea lor la examen și pentru promovare.

Cele detaliate, denunțate de

67 de studenți, au determinat ca organul de urmărire penală să efectueze

percheziții domiciliare la inculpată, astfel identificându-se și ridicându-se 9

volume din „Istoria Românilor” editată de A.R., 3 volume scrise de

academicianul C.C.G. și două ceasuri mărcile J. și Athletic.

Probatoriul a dovedit că

volumele editate de academie fuseseră date inculpatei de denunțătorii P.V.S.B. și

S.A.K., în lunile martie 2002 și iunie 2003.

O altă parte dintre

studenții străini a reclamat că, în perioada 2002 - 2003, inculpata, pentru a

le favoriza promovarea examenului de anatomie, au plătit la SC S. SRL

Timișoara, firmă la care era acționar soțul lui G.A., cumpărarea de

consumabile, acestea fiind însă ridicate de ea și folosite la editarea, fără

autorizație, a două lucrări de specialitate în limba engleză, vândute ulterior

pentru 100 dolari și 100 euro, respectivilor.

Examinarea facturilor emise

de SC S. SRL Timișoara pentru situația în discuție, a relevat că actele în

cauză au fost pe numele S.K. (toner), B.K.S. (hârtie), A.C.K. (două tonere), M.S.

(toner), K.B.S. (toner), H.M. (toner), G.J.D. (toner), E.M.O. (două tonere), M.I.K.

(toner), G.N. (toner), K.M.K. (5 topuri hârtie de imprimantă „Maestro export”),

R.K.P. (toner), S.S.S. (toner), S.G. (toner).

S-a mai reținut că alte 7

facturi fiscale, emise pe numele inculpatei, au fost însă plătite de

denunțătorii R.M., K.V.S., sumele fiind achitate la cererea inculpatei, marfa

fiind ridicată de ea.

Ca modalitate de acțiune,

inculpata, le cerea studenților străini să cumpere consumabile, dându-le de

înțeles că va ține cont la acordarea notei la disciplina anatomie, ea fiind cea

care le înmâna un bilet în care erau consemnate adresa firmei, numele persoanei

de la firma căreia trebuia să i se adreseze (O.L.) și materialul de achitat. În

toate cazurile, bunurile rămâneau la firmă și, ulterior, erau ridicate de

inculpată.

În aceeași perioadă, s-a

reținut că inculpata, la ora de curs, le-a prezentat studenților străini două

lucrări în limba engleză, editate de ea și le-a cerut să le cumpere, condiție

necesară participării la respectivul examen (S.S., M.R., K.V.M., C.A.P., S.A.M.D.,

A.P.C.P., W.A.R.), H.A.A.J.M., la rândul său, a mai denunțat că inculpata, în

luna aprilie 2003, i-a cerut să-i cumpere soțului ei, de la Magazinul „B.”, un

ceas de mână marca „Regent Titan”, bun achiziționat în prezența altui

denunțător, A.P.C.P., suma achitată fiind 166,8 lei. Și acest student a fost

obligat să cumpere, de două ori, o lucrare de anatomie, pe care a plătit-o cu

100 dolari și alte două exemplare, cu 100 auro și 100 dolari, el primind, în

realitate, numai un exemplar.

A.Y. a fost obligat (noiembrie-decembrie

2002) să plătească sumele de 100 dolari S.U.A., 100 euro, 200 dolari, un milion

lei (mai 2003) pentru cărți, sumele fiind date direct inculpatei, dar el

neprimind și cărțile.

H.M.C. și S.S., de asemenea,

au plătit câte 100 dolari S.U.A., 100 euro, tot pentru respectivele lucrări,

bani achitați inculpatei, aceeași situație întâmplându-i-se lui B.P.V.S., S.V.,

A.K.R., K.M.A., H.B., S.P., R.K.P., S.M., C.T.N., M.K.J.B.P., acesta, la

cererea inculpatei, cumpărându-i un ceas marca „J.” de la magazinul T., N.T., M.P.V.

Alți studenți, în afara

sumelor plătite pentru consumabile și lucrări, au plătit inculpatei, în biroul

acesteia, sume variind între 500 dolari și 130 dolari S.U.A., fie pentru

promovarea examenului, fie pentru cărți, S.G. susținând că aceasta după mai

multe nepromovări, după ce i-a achitat ceea ce-i ceruse, i-a modificat nota în

carnetul de student, din 3 în 5.

A.S., în afara

consumabilelor și a lucrărilor achitate, la cererea inculpatei, i-a dat 400

dolari S.U.A. pentru a fi promovat la examenul de anatomie, în locuința

acesteia, inculpata fiind cea care i-a consemnat pe un bilet adresa „Z.O.”, în

declarații el desenând interiorul locuinței.

Lucrările inculpatei, la

cererea acesteia, au mai fost plătite și de S.F., J.B.J., A.V., B.S., M.M.M., S.S.Y.G.R.,

A.S., S.J., R.N.S., D.M., B.K.S., K.Y., D.I.B., A.I.B.M., S.S.S., K.M.K.,

acestuia, inculpata, pe un bilet în care consemnase „Z.O.”, cerându-i 400

dolari S.U.A., sumă primită. Studenta în cauză a mai plătit, cu aceeași ocazie,

100 dolari S.U.A. pentru o carte de anatomie, iar pentru sesiunea de restanțe

din septembrie 2002, la cerere, i-a mai dat inculpatei 300 dolari S.U.A. și o

brățară din aur, în valoare de 60 dolari S.U.A.

În continuare, s-a mai

reținut că M.S.B., în luna iunie 2002, a fost desemnat de către inculpată, să

adune bani pentru cumpărarea lucrărilor editate de ea, sens în care trebuia să

întocmească o listă conținând numele colegilor lui care plăteau și aceasta să-i

fie prezentată înaintea examenului din semestrul II. Fără să știe că unii

studenți plătiseră lucrări prin SC S. SRL, el nu a dat cărțile fără a i se

plăti direct. Și el, la cererea inculpatei, tot în locuința acesteia și în

prezența lui S.S., i-a dat 300 dolari pentru promovarea examenului, același

lucru făcându-l și G.J.D. (350 dolari S.U.A.).

S.S., în biroul inculpatei

și la cererea acesteia, i-a dat 400 dolari S.U.A., de față fiind și G.V.S.,

inculpata predându-i subiectele de examen. Ambele absolvente, în iunie 2002 au

dat 400 dolari S.U.A. inculpatei, la locuința acesteia, și de această dată

primind subiectele (12) (11 dintre ele regăsindu-se în biletele de examen). În

plus, la sfârșitul examinării, inculpata a mai cerut ca studenții să achite

câte 100 dolari S.U.A. una din cărți, condiționând astfel remiterea carnetelor

de student.

Alți studenți, P.V.M., A.S.,

A.M.A., D.D.S., C.A.Y., S.T.K., K.L.K., U.D.K., Q.M.U., K.B.S., M.I.K., H.M., S.G.,

K.S.A., au fost obligați, de către inculpată, să cumpere respectivele lucrări

cu sumele de 100 dolari S.U.A. și 100 euro, aceasta ca o condiție pentru a

promova examenul de anatomie, unii dintre ei plătind și sume în lei, precum și

achiziționând obiecte de genul ceasuri.

Raportat la situația de fapt

și vinovăția inculpatei, instanța de fond a apreciat că aceasta, în perioada

exercitării funcției didactice, a avut calitatea de funcționar [(art. 147 alin.

(2) C. pen.)], sarcinile ei fiind reglementate de prevederile Legii nr. 84/1995

și Legii nr. 128/1997, aceste acte normative stabilind cadrul legal necesar

derulării domeniilor didactic și învățământ, drepturile și obligațiile

personalului didactic, inculpata, practic, trebuind să predea cursul de

anatomie, să țină seminariile și să evalueze și să noteze cunoștințele

studenților, în cauză, ale celor străini.

Împotriva sentinței au

declarat apeluri

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara

precum și inculpata.

Parchetul a criticat

sentința numai sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 71 C. pen., în

sensul greșitei aplicări a pedepsei accesorii doar pe lângă pedeapsa

rezultantă.

Apelul inculpatei a vizat

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, în opinia apelantei starea de fapt

fiind rezultatul manipulării părților vătămate de către organele de urmărire

penală și de către alte persoane interesate de discreditarea ei, infracțiunea

de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., nu este realizată în elementele sale constitutive, infracțiunea de luare

de mită nu subzistă, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Referitor unor acte

materiale considerate „luare de mită” (volumele din „Istoria Românilor”,

ceasurile, banii), acestea nu pot constitui obiect al mitei, pentru aceasta ea

solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata a mai criticat

sentința și în ce privește greșita soluționare a laturii civile, cărțile

cumpărate de studenți sunt în posesia acestora, sumele încasate de la aceștia au

acoperit prețul de cost al editării și pentru ele a achitat impozit.

Un alt motiv de apel al

inculpatei a vizat greșita individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 205/ A din 05 noiembrie 2007, a admis apelurile, a desființat

sentința și în rejudecare, a condamnat inculpata, la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a decis contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 din același cod.

Și împotriva deciziei,

Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Timișoara precum și inculpata au

declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul formulat de

inculpată este fondat pentru considerentul ce se va detalia.

Din verificarea

probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, se reține că

fapta inculpatei care, în calitate de cadru didactic, în exercitarea sarcinilor

sale de muncă, pentru acestea fiind remunerată, pentru a facilita promovarea

examenelor la disciplina predată, în mod repetat și în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, a pretins și primit de la studenți străini, sume de

bani, alte foloase materiale necuvenite, precum și obiecte, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen.

În cauză, în conformitate cu

dispozițiile art. 64 și ale art. 75 C. proc. pen., declarațiile părților

vătămate sunt mijloace de probă și ele, coroborându-se între ele precum și cu

cele ale martorilor (P.F., O.L.), cu alte probe (facturile fiscale, percheziția

domiciliară, bonurile de achiziționare a ceasurilor), comparativ apărărilor

inculpatei, amplu analizate de instanța de fond, situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost judicios stabilite. Susținerile inculpatei că ceasul marca „J.”

găsit la percheziția domiciliară, l-ar fi achiziționat ea, precum și că sumele

de bani primite de la studenții străini, i-au fost date pentru meditațiile

acordate lor în timpul său liber, nu pot fi reținute, art. 40 din Charta

Universității de Medicină și Farmacie „V.B.” din Timișoara înscriind că

profesorii universitari, conferențiarii, șefii de lucrări, sunt obligați să

acorde consultații studenților, art. 48 din aceeași Chartă prevăzând că

personalul didactic are îndatorirea de a respecta, în orice împrejurare, etica

și deontologia profesională, iar martora M.M.M., propusă de inculpată pentru a

dovedi că ea și-a cumpărat ceasul pentru că acesta apare într-o fotografie încă

din anul 2002, a susținut că respectiva poză a fost realizată abia în primăvara

anului 2003, cu ocazia lansării manualelor editate. Apărarea inculpatei,

referitor la aceeași marcă de ceas, a fost infirmată de procesul-verbal

încheiat cu ocazia analizării bonului de casă depus de ea, acesta referindu-se

la vânzarea, de către magazinul D.S. S.N.C., a unui bun de consignație, în anul

2001 acest magazin necomercializând ceasuri marca „J.”.

Alte probe, de genul,

declarațiile martorilor S.E., B.D., au relevat că nu există nicio justificare,

legală, a acțiunilor inculpatei de a chema studenții străini la domiciliul ei,

recuperarea materiei pentru cei care absentau trebuind să se facă la sediul

unității de învățământ, examinarea acestora, la proba orală, trebuia să aibă

loc și în prezența asistentului universitar (ceea ce în cauză nu s-a

întâmplat).

Sub aspectul laturii

subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, ea având reprezentarea că

sumele de bani și celelalte bunuri primite, nu i se cuveneau. În cauză,

avându-se în vedere calitatea de subiect activ al infracțiunii (inculpata),

unitatea de rezoluție infracțională, pluritatea de acte materiale de executare,

inculpata având imaginea de ansamblu a acțiunilor sale, derulate separat dar

care s-a menținut pe durata perioadei infracționale, aceasta constituie

infracțiunea de luare de mită în formă continuată, așa cum prevede art. 41

alin. (2) C. pen.

Referitor la existența

infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută

de art. 246 C. pen., probele administrate au relevat că inculpata, cadru

didactic, în perioada 2002 - 2003, prin obligarea studenților străini să

cumpere la prețuri stabilite de ea, în mod arbitrar, ca o condiție de a se

putea prezenta la examenul de anatomie (disciplină predată de ea) și de a-l

promova, cărțile de specialitate editate în afara spațiului universitar  și

fără ca acestea să fie cuprinse în programa de învățământ, a cauzat o vătămare

a intereselor lor, în cauză toate persoanele vătămate în acest mod confirmând

activitatea infracțională. Având în vedere că și această infracțiune s-a

derulat o perioadă îndelungată în timp, în mod repetat, și pentru aceasta este

legală reținerea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen.

În altă ordine de idei,

avându-se în vedere că prin Legea nr. 521/2004, infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen., a fost inclusă, expres, în categoria infracțiunilor în legătură

directă du infracțiunea de corupție [(art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000)]

în cauză însă, activitatea infracțională fiind anterioară anului 2004, legal,

s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (legea penală mai favorabilă).

Motivul de recurs susținut

de inculpată, în sensul că pentru unele acte materiale trebuie reținută

încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., acesta nu

este fondat, între această încadrare juridică și cea proprie infracțiunii

prevăzută de art. 254 din același cod, pe lângă asemănări, sunt și deosebiri

substanțiale, infracțiunea prevăzută de art. 246 este de rezultat, deci

producerea unei vătămări, pe când infracțiunea prevăzută de art. 254 este

infracțiune de pericol, ele putând coexista, inculpata, prin activitatea

infracțională lezând vătămarea intereselor legale ale persoanelor, dar și

tulburarea îndatoririlor și demnităților calității de cadru didactic

universitar.

Referitor laturii civile a

cauzei, se reține că aceasta a fost soluționată legal, instanța de fond,

aplicând dispozițiile procedural penale, precum și pe cele civile, a judecat

acțiunile civile alăturate celei penale, părțile civile trebuind să fie

desdăunate pentru pagubele aduse prin activitatea infracțională stabilită.

În cadrul aceleiași laturi

civile, legal, s-a luat act că unele părți vătămate au renunțat la pretențiile

civile.

În ce privește cazul de casare

invocat, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., acesta

este fondat .

Procedând la

individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. pen., text de lege care

consacră criteriile generale, alături de limitele de pedeapsă înscrise în

textele încriminatoare, de pericolul social concret al faptelor, acesta, în

adevăr, este mărit în cauză, de împrejurările în care s-au derulat faptele

infracționale (respectiv, ambele în formă continuată), de numărul mare de

persoane vătămate prin activitatea infracțională, trebuie acordată semnificație

și persoanei inculpatei, respectiv datelor ce o caracterizează, numai astfel

pedeapsa constituind, în accepțiunea art. 52 C. pen., o măsură de constrângere

și un mijloc de reeducare. Sub aceste aspecte, în dosar aflându-se materiale

probatorii, se apreciază că lipsa antecedentelor penale, referințele pozitive

privind activitatea profesională recunoscută în mediul universitar medical,

starea familială și starea de boală ale inculpatei, sunt în măsură să

constituie circumstanțele atenuante, cu efecte în ce privește modificarea

pedepselor și stabilirea unei alte modalități de executare decât privarea de

libertate.

În acest sens, se apreciază

că pedepsele de un an și 10 luni închisoare și de 3 luni închisoare, precum și

pedeapsa rezultantă, aceea de un an și 10 luni închisoare, sunt în măsură să

contribuie la reeducarea inculpatei.

Totodată, în cauză fiind

îndeplinite condițiile legale proprii suspendării condiționate a executării

pedepsei, astfel cum prevede art. 81 C. pen., cu stabilirea unui termen de

încercare de 3 ani și 10 luni, conform dispozițiilor art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată va fi admis.

În cauză, recursul declarat

de parchet fiind motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., având în vedere considerentele reținute în recursul

declarat de inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins ca nefondat.

Este de reținut că în

considerarea unor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante, instanța are

latitudinea de a le aprecia ca atare raportându-se la toate datele faptelor și

persoanei inculpatei, precum și la scopul pedepsei, aceasta neurmărind, pe

lângă constrângere și reeducare, antrenarea de suferințe psihice sau fizice

amplificate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata G.A. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la individualizarea pedepselor și rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 4

ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 41

alin. (2) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Face aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) – c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și respectiv art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., condamnă pe inculpată la un an și 10 luni închisoare.

În baza art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c),

art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnă inculpata la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca inculpata G.A. să execute pedeapsa rezultantă de un an și 10

luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 71

alin. (5) C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a

pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni, potrivit

art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc.

pen., atrage atenția inculpatei asupra consecințelor art. 83 C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Constată că inculpata a fost

reținută și arestată de la 10 noiembrie 2003 la 18 mai 2005.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. – S.T. Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie

2007 a Curții de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2008.