ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.E. a chemat în

judecată C.J.P.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să

dispună anularea Hotărârii nr. 20803 din 2 noiembrie 2006 emisă de aceasta și

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitate de

persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în

refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 529 din 30

noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii

nr. 20803/2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea

de refugiat pe perioada 27 iunie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că „pentru reclamantul minor era exclus alt

domiciliu decât cel al părinților săi, astfel că și acesta minor fiind, a avut

aceeași situație.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.C.

Recurenta a susținut în

esență că, reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut

pe un teritoriu aparținând Statului Român, în localitatea de refugiu, din

părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

ordonanței persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în

perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în

altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea

Blaj, raionul Tîrnavele, deci pe teritoriul României, la data de 27 iulie 1942

după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din localitatea

Cluj-Napoca în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă, atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea asupra cărora, consecințele s-au răsfrânt în mod

indirect.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și

copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Față de cele ce preced se

constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că

recursul fiind nefondat urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 529 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.