ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2008

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 78/ F din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 13 din decizia – cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Europei și art. 94 alin. (1) nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 5 februarie 2008 de Parchetul de Tulle Franța pe numele persoanei solicitate C.G. în dosarul având numărul de referință 06001621. În temeiul art. 12 din decizia cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 și art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.G.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28mai 2008 până la 25 iunie 2008, și predarea acestuia către statul francez.

S-a luat act că persoana solicitată renunță la regula specialității. S-a reținut că, la data de 5 februarie 2008, Parchetul din Tulle Franța a emis, în baza mandatului de arestare din 31 martie 2007 emis de către Tribunalul de Mare Instanță din Tulle, Corezze, Franța în dosarul nr. 1/06/13. Predarea a fost solicitată în scopul efectuării urmăririi penale și judecării cu privire la săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 121 - 5, art. 311-1, art. 314 – 4, art. 311 – 13 și art. 311 - 4, C. pen. francez, respectiv furturi și tentative la furt în grup și prin efracție sau degradare, comise între 25 iulie 2005 și 2 septembrie 2005 în Correze, Crens și Haute-Vienne. În fapt, s-a reținut că în perioada menționată persoana solicitată a comis, împreună cu alte persoane, numeroase furturi din magazine, agenții de turism și furturi de vehicule, în localitatea Correze, Franța.

Printr-un rechizitoriu suplimentar din 9 mai 2009 s-a reținut în sarcina persoanei solicitate comiterea a 77 de furturi și tentative de furt agravat comise în departamentul H.V. Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 77, 79 și 85 din Legea nr. 302/2004 modificată, în sensul că mandatul conține informații referitoare la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, indică mandatul de arestare preventivă în baza căruia se solicită punerea în executare a mandatului european; descrie faptele pentru care se solicită predarea; a fost emis de o autoritate judiciară competentă, reținându-se în sarcina persoanei solicitate săvârșirea de infracțiuni de drept comun, prevăzute de art. 85, ca fapte care dau loc la predare.

Instanța a constatat că în cauză nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului. Referitor la opoziția formulată de persoana solicitată instanța a reținut că aceasta a susținut că nu a comis infracțiunile pe teritoriul Franței, deoarece în perioada respectivă se afla internat în spital în Spania sau în România, astfel încât vizează fondul cauzei. S-a mai reținut că împrejurarea că în mandatul european nu este trecut și prenumele „Marian”, fiind menționat doar C.G. nu constituie o eroare cu privire la identitatea în sensul art. 90 pct. 6 din Legea nr. 302/2004 deoarece celelalte date de stare civilă corespund (data nașterii, părinții, ultimul domiciliu, codul numeric personal).

Întrucât faptele reținute în sarcina persoanei solicitate prezintă un pericol social ridicat, iar pedeapsa prevăzută de legea română este mai mare de patru ani, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile arestării în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. Persoana solicitată a declarat recurs susținând că nu este persoana care trebuie predată întrucât mandatul îl privește pe C.G., iar numele său este C.G.M. A mai arătat că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi pus în executare mandatul european de arestare întrucât în perioada în care au fost comise faptele nu se afla în Franța, ci în România. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. Justificat, prima instanță a reținut că nu este întemeiată opoziția persoanei solicitate referitoare la existența unei erori cu privire la identitate. Împrejurarea că în mandatul european este menționat un singur prenume (G.) în loc de două (G.M.) nu constituie o astfel de eroare în sensul art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 atâta timp cât celelalte date de identificare corespund, neexistând nici un dubiu că persoana arestată în vederea predării este cea la care se referă mandatul european.

Se mai reține că, motivele de refuz al executării sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 88 din Legea nr. 302/2004, iar în speță persoana solicitată nu a invocat nici unul dintre aceste motive. Susținerea acesteia că nu a comis faptele pentru care a fost emis mandatul, întrucât la data la care au fost săvârșite nu se afla pe teritoriul Franței, nu se încadrează în nici unul dintre motivele legale de refuz al executării mandatului european de arestare și, în consecință, nu putea fi examinată de instanța de executare a mandatului european, care, atât potrivit deciziei-cadru 2002/584/JAI cât și Legea nr. 302/2004 modificată, nu este competentă să verifice legalitatea sau temeinicia deciziei judiciare emise de autoritatea competentă a statului solicitant, pe baza căreia se solicită predarea.

Față de cele expuse și constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.G.M. împotriva sentinței penale nr. 78/ F din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 592/44/2008. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 2 iunie 2008.