ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 30 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 999/57/2007, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a condamnat pe inculpatul I.T.V., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002. S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a) și b) C. pen. A În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani. S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepselor accesorii pe aceeași perioadă de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul I.T.V., solicitând casarea sentinței și achitarea sa în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 C. pen. A susținut că a săvârșit fapta aflându-se în stare de necesitate, mama sa cu care se afla în acel moment fiind bolnavă psihic, având o criză și solicitându-i deplasarea de urgență la spital. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 18 alin. (l) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Examinând declarațiile constante ale inculpatului date atât în faza de urmărire penal precum și în instanțele de fond și recurs, actele medicale ale mamei inculpatului, declarațiile martorilor, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 18 1 C. pen., sub toate aspectele prevăzute de alin. (l) și (2). Astfel, față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, se constată că, deși inculpatul nu poseda carnet de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, urmase și absolvise cursurile unei școli de conducere auto, conform actelor aflate Ia dosarul de urmărire penală.

Referitor la scopul urmărit, Înalta Curte are în vedere declarația inculpatului, care conform art. 69 C. proc. pen., poate fi avută în vedere pentru aflarea adevărului, nefiind contrazisă de alte probe, ci, dimpotrivă fiind confirmată de actele medicale ale mamei inculpatului, aflate la 28 din același dosar, potrivit cărora starea sănătății acesteia (stare psihopatoidă pe fond encefalopat instabil cu tulburări mari de comportament) impunea deplasarea sa, de urgență, cu autoturismul, la Spital (șoferul care condusese autoturismul proprietatea inculpatului nefiind disponibil în acel moment). Consecințele faptei nu au fost grave, afectați fiind doar inculpatul și mama sa care au primit îngrijiri medicale minore, precum și avarierea ușoară a autoturismului proprietatea inculpatului.

Avându-se în vedere aceste criterii, precum și buna conduită inculpatului, avocat, persoană fără antecedente penale, Înalta Curte constată că fapta săvârșită de inculpat prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită, în mod vădit de importanță. În consecință, în baza art. 385 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa sentința atacată și, rejudecând, va dispune achitarea inculpatului I.T.V., în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen.

și art. 91 lit. c) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei. În baza art. 192 alin. (l) pct. l lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli ocazionate cu judecarea fondului. Celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.T.V. împotriva sentinței penale nr. 10 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Casează sentința penală recurată și, rejudecând: În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 18 alin. (3) C. pen. și a art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatului I.T.V. 1000 lei amendă administrativă. În baza art. 192 alin. (l) pct. l Iit.

d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea fondului. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.