ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 30 ianuarie

2008, pronunțată în dosarul

nr.

999/57/2007, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a condamnat pe

inculpatul

I.T.V., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu

posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr.

195/2002.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de

încercare de 3 ani.

S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (5) C.

pen., dispunându-se suspendarea executării pedepselor accesorii pe aceeași perioadă

de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs

inculpatul I.T.V., solicitând casarea sentinței și achitarea sa în baza art. ll

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 C.

pen.

A susținut că a săvârșit fapta aflându-se în

stare de necesitate, mama sa cu care se afla în acel moment fiind bolnavă

psihic, având o criză și solicitându-i deplasarea de urgență la spital.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este fondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 18 alin. (l) C. pen., nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași

articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Examinând declarațiile constante ale

inculpatului date atât în faza de urmărire penal precum și în instanțele de

fond și recurs, actele medicale ale mamei inculpatului, declarațiile

martorilor, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art.

18

1

C. pen., sub toate aspectele prevăzute de alin. (l) și (2).

Astfel, față de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, se constată că, deși inculpatul nu poseda carnet de

conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, urmase și absolvise

cursurile unei școli de conducere auto, conform actelor aflate Ia dosarul de

urmărire penală.

Referitor la scopul urmărit, Înalta Curte are

în vedere declarația inculpatului, care conform art. 69 C. proc. pen., poate fi

avută în vedere pentru aflarea adevărului, nefiind contrazisă de alte probe,

ci, dimpotrivă fiind confirmată de actele medicale ale mamei inculpatului,

aflate la 28 din același dosar, potrivit cărora starea sănătății acesteia

(stare psihopatoidă pe fond encefalopat instabil cu tulburări mari de

comportament) impunea deplasarea sa, de urgență, cu autoturismul, la Spital

(șoferul care condusese autoturismul proprietatea inculpatului nefiind disponibil

în acel moment).

Consecințele faptei nu au fost grave,

afectați fiind doar inculpatul și mama sa care au primit îngrijiri medicale

minore, precum și avarierea ușoară a autoturismului proprietatea inculpatului.

Avându-se în vedere aceste criterii, precum

și buna conduită inculpatului, avocat, persoană fără antecedente penale, Înalta

Curte constată că fapta săvârșită de inculpat prin conținutul ei concret nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită, în mod

vădit de importanță.

În consecință, în baza art. 385 alin. (l)

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va

casa sentința atacată și, rejudecând, va dispune achitarea inculpatului I.T.V.,

în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. b

1

)

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen.

și art. 91 lit. c) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului o amendă

administrativă în sumă de 1000 lei.

În baza art. 192 alin. (l) pct. l lit. d) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 700 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli ocazionate cu judecarea fondului.

Celelalte cheltuieli judiciare efectuate de

stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.T.V.

împotriva sentinței penale nr. 10 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală.

Casează sentința penală recurată și,

rejudecând:

În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis

de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 18 alin. (3) C. pen. și a art.

91 lit. c) C. pen., aplică inculpatului I.T.V. 1000 lei amendă administrativă.

În baza art. 192 alin. (l) pct. l Iit. d) C.

proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare

ocazionate cu judecarea fondului.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

septembrie 2008.