ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosar nr. 1271/A/2005, a fost admisă acțiunea numitului S.I., formulată în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. de pe lângă M.J. și având ca obiect anularea Deciziei din 10 iulie 2003 emisă de pârâtă în Dosarul său nr. 43/2003. A fost obligată Comisia să emită reclamantului o decizie de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că prin decizia atacată Comisia a respins cererea reclamantului întemeiată pe O.U.G. nr. 214/1999, deoarece a considerat că restricțiile de domiciliu, impuse în perioada 1949 - 1963 tatălui reclamantului, au avut un caracter personal și nu li s-au aplicat reclamantului și mamei acestuia.

În fapt, a constatat Instanța că reclamantul este fiul numitului S.A., care potrivit Deciziei nr. 1660 din 3 aprilie 2003, a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform O.U.G.

nr. 214/1999, iar în raport de certificatul de naștere al reclamantului, care atestă faptul că reclamantul s-a născut la 18 septembrie 1960 în comuna Săcelu, după căsătoria părinților în 1955, se apreciază că și reclamantul, în calitate de membru al familiei a fost supus măsurilor administrative abuzive privind fixarea domiciliului obligatoriu, ce au fost aplicate tatălui său, S.A., în perioada 1949 - 1963. A apreciat Instanța că, de esența căsătoriei și familiei este domiciliul comun al membrilor acestora, iar copilul trebuia să stea împreună cu familia sa, iar cât timp tatăl său avea impusă măsura administrativă a stabilirii domiciliului obligatoriu, rezultă că și membrii familiei, printre care și reclamantul, au suferit restricții domiciliare, neavând relevanță faptul că acesta s-a născut în comuna Săcelu, comuna natală a mamei sale, întrucât, fiind minor, nu putea avea decât același statut cu părinții săi și implicit același domiciliu obligatoriu.

Ca urmare, Instanța a stabilit că reclamantul a avut impus același domiciliu obligatoriu cu tatăl său și întreaga familie, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, respectiv faptul că reclamantei i-a fost impusă măsura administrativă abuzivă a stabilirii domiciliului obligatoriu, iar în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, se poate recunoaște reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru perioada 18 septembrie 1960, data nașterii și 1963, data încetării măsurii administrative împotriva tatălui său. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față Comisia, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea cererii se arată că dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999 prevăd că, la soluționarea cererilor privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, M.J. va încheia protocoale de colaborare cu M.I. – A.N., M.A.N., M.S.F., M.E.C., S.R.I., C.N.S.A.S. Pe de altă parte, arată recurenta că art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prevede că datele, documentele și informațiile necesare soluționării cererilor sunt solicitate de la instituțiile publice care le dețin. Prin urmare, consideră recurenta că înscrisurile trimise și certificate de către instituțiile cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare constituie temeiul acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanei care a solicitat-o sau celei pentru care s-a solicitat această calitate.

Susține recurenta că din relațiile furnizate Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de către Tribunalului Militar Teritorial, Biroul Arhivă Specială, prin Adresa nr. 725/ C din 21 mai 2003, a rezultat foarte clar că nu există documente și informații care să ateste faptul că reclamantul S.I. și mama sa D.E. ar fi fost supuși unor măsuri administrative abuzive, în sensul dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Critică recurenta faptul că Instanța, în considerentele hotărârii, a omis să se pronunțe sau să facă cea mai mică referire la adresa Tribunalului Militar Teritorial mai sus menționată și care se referea strict la situația reclamantului și respectiv a mamei sale.

Consideră recurenta că Instanța, în mod greșit, analizând cererea reclamantului S.I., a stabilit că este necesar să dea relevanță juridică Adresei nr. S/181 din 20 mai 1998, a Direcției Instanțelor Militare care reglementa situația familiei sale paterne și în mod implicit situația tatălui reclamantului, fără a se face nici cea mai mică mențiune la situația reclamantului S. I. Arată recurenta că Instanța de Fond a procedat greșit atunci când a dat eficiență juridică relațiilor comunicate Comisiei de către Direcția Instanțelor Militare cu privire la situația tatălui reclamantului, considerând însă nerelevante relațiile comunicate la data de 21 mai 2003 de Tribunalul Militar Teritorial, Biroul Arhivă Specială, referitoare strict la situația reclamantului S.I.

și mama acestuia D.E. În ceea ce privește hotărârea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 reclamantului, reținută de către Instanță ca și probă în susținerea situației de fapt privind strămutarea acestuia, apreciază recurenta că, spre deosebire de dispozițiile decretului menționat, care prevăd că dovedirea drepturilor persoanelor interesate se poate face prin orice mijloc de probă, dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 sunt restrictive din acest punct de vedere și prevăd ca temei al acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă doar înscrisurile eliberate sau certificate de instituțiile cu care s-au încheiat protocoale de colaborare. Recursul nu se fondează.

Criticile recurentei pun în discuție valoarea probatorie a documentelor care au însoțit cererea reclamantului, acordând prevalentă Adresei nr. 725/ C din 21 mai 2003 emisă de Tribunalul Militar Teritorial și considerând irelevantă Adresa nr. S/181 din 20 mai 1998 a Direcției Instanțelor Militare, reținută ca probă de către prima Instanță. În speță, tatălui reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ca persoană cu domiciliul obligatoriu în perioada martie 1949 - august 1963, din motive politice. Întreaga familie a numitului S.A. a fost, în consecință, supusă aceluiași regim, iar faptul că nașterea reclamantului a avut loc în altă localitate nu contrazice acest lucru.

Curtea de fată, va menține sentința având, însă, în vedere actul nou depus de intimatul - reclamant în recurs: sentința civilă nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, prin care surorii reclamantului i s-a stabilit în mod irevocabil, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, pe baza aceleiași situații de fapt și a acelorași dovezi invocate și de reclamant. Această situație juridică nouă, în raport cu data pronunțării sentinței atacate, nu poate fi ignorată ori înlăturată, având în vedere o prezumție de lucru judecat, întrucât din elemente de fapt absolut identice nu pot rezulta regimuri juridice diferite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. – C.C.C.L.R.A. împotriva sentinței civile nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.