ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosar nr. 1271/A/2005, a fost admisă acțiunea numitului
S.I., formulată în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. de pe lângă M.J. și
având ca obiect anularea Deciziei din 10 iulie 2003 emisă de pârâtă în Dosarul
său nr. 43/2003.
A fost obligată Comisia să emită
reclamantului o decizie de
constatare a
calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Pentru a
hotărî astfel, Instanța a reținut că prin decizia atacată
Comisia a respins cererea reclamantului întemeiată pe
O.U.G. nr. 214/1999, deoarece a considerat că restricțiile de domiciliu, impuse
în perioada 1949 - 1963 tatălui reclamantului, au avut un caracter personal și
nu li s-au aplicat reclamantului și mamei acestuia.
În fapt, a
constatat Instanța că reclamantul este fiul numitului
S.A., care potrivit Deciziei nr. 1660 din 3 aprilie 2003, a
dobândit calitatea de luptător în rezistența
anticomunistă, conform
O.U.G. nr. 214/1999, iar în raport de certificatul
de naștere al reclamantului, care atestă faptul că reclamantul s-a născut la
18 septembrie 1960 în comuna Săcelu, după
căsătoria părinților în 1955, se apreciază că și reclamantul, în calitate de
membru al familiei a fost
supus măsurilor administrative abuzive privind
fixarea domiciliului obligatoriu, ce au fost aplicate tatălui său, S.A., în
perioada 1949 - 1963.
A apreciat Instanța că, de
esența căsătoriei și familiei este
domiciliul
comun al membrilor acestora, iar copilul trebuia să stea
împreună cu
familia sa, iar cât timp tatăl său avea impusă măsura administrativă a
stabilirii domiciliului obligatoriu, rezultă că și membrii familiei, printre
care și reclamantul, au suferit restricții domiciliare, neavând relevanță
faptul că acesta s-a născut în
comuna
Săcelu, comuna natală a mamei sale, întrucât, fiind minor,
nu putea avea
decât același statut cu părinții săi și implicit același domiciliu obligatoriu.
Ca urmare, Instanța a stabilit
că reclamantul a avut impus același domiciliu obligatoriu cu tatăl său și
întreaga familie, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din
O.U.G. nr. 214/1999, respectiv faptul că reclamantei i-a fost impusă măsura
administrativă abuzivă a stabilirii domiciliului obligatoriu, iar în raport de
dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, se poate recunoaște reclamantului
calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru perioada 18 septembrie
1960, data nașterii și 1963, data încetării măsurii administrative împotriva
tatălui său.
Împotriva acestei sentințe a
declarat în termen recursul de față Comisia, cererea fiind legal scutită de
plata taxei de timbru.
În motivarea cererii se arată că
dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999 prevăd că, la soluționarea
cererilor privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,
M.J. va încheia protocoale de colaborare cu M.I. – A.N., M.A.N., M.S.F., M.E.C.,
S.R.I., C.N.S.A.S.
Pe de altă parte, arată
recurenta că art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al
Comisiei pentru
constatarea calității de
luptător în rezistența anticomunistă prevede
că datele, documentele și
informațiile necesare soluționării cererilor sunt solicitate de la instituțiile
publice care le dețin.
Prin urmare, consideră recurenta
că înscrisurile trimise și certificate de către instituțiile cu care Comisia a încheiat
protocoale de colaborare constituie temeiul acordării calității de
luptător în rezistența anticomunistă persoanei
care a solicitat-o sau
celei pentru care s-a solicitat această calitate.
Susține recurenta că din
relațiile furnizate Comisiei pentru
constatarea
calității de luptător în rezistența anticomunistă de către Tribunalului Militar
Teritorial, Biroul Arhivă Specială, prin Adresa
nr. 725/ C din 21 mai 2003, a rezultat foarte clar că nu există documente și informații care să ateste faptul că
reclamantul S.I. și mama sa D.E. ar fi fost supuși unor măsuri administrative
abuzive, în sensul dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.
Critică recurenta
faptul că Instanța, în considerentele
hotărârii,
a omis să se pronunțe sau să facă cea mai mică referire la adresa Tribunalului
Militar Teritorial mai sus menționată și care se
referea strict la
situația reclamantului și respectiv a mamei sale.
Consideră recurenta că Instanța,
în mod greșit, analizând cererea reclamantului S.I., a stabilit că este necesar
să dea relevanță juridică Adresei nr. S/181 din 20 mai 1998, a Direcției Instanțelor Militare care reglementa situația familiei sale paterne și în mod
implicit situația tatălui reclamantului, fără a se
face nici cea mai mică mențiune la situația reclamantului S.
I.
Arată recurenta că Instanța de Fond
a procedat greșit atunci
când a dat
eficiență juridică relațiilor comunicate Comisiei de către
Direcția
Instanțelor Militare cu privire la situația tatălui
reclamantului, considerând însă nerelevante relațiile comunicate la
data de 21 mai 2003 de Tribunalul Militar Teritorial, Biroul Arhivă
Specială,
referitoare strict la situația reclamantului S.I. și mama acestuia D.E.
În ceea ce privește hotărârea de
acordare a drepturilor
prevăzute de Decretul
- Lege nr. 118/1990 reclamantului, reținută de
către Instanță ca și
probă în susținerea situației de fapt privind strămutarea acestuia, apreciază
recurenta că, spre deosebire de dispozițiile decretului menționat, care prevăd
că dovedirea
drepturilor persoanelor
interesate se poate face prin orice mijloc de
probă, dispozițiile O.U.G.
nr. 214/1999 sunt restrictive din acest punct de vedere și prevăd ca temei al
acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă doar înscrisurile
eliberate sau certificate de instituțiile cu care s-au încheiat protocoale de
colaborare.
Recursul
nu se fondează.
Criticile recurentei pun în
discuție valoarea probatorie a documentelor care au însoțit cererea
reclamantului, acordând prevalentă Adresei nr. 725/ C din 21 mai 2003 emisă de
Tribunalul Militar Teritorial și considerând irelevantă Adresa nr. S/181 din 20
mai 1998 a Direcției Instanțelor Militare, reținută ca probă de către
prima Instanță.
În speță, tatălui reclamantului
i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ca
persoană cu domiciliul obligatoriu în perioada martie 1949 - august 1963, din
motive politice.
Întreaga familie a numitului S.A.
a fost, în consecință, supusă aceluiași regim, iar faptul că nașterea
reclamantului a avut loc în altă localitate nu
contrazice acest lucru.
Curtea de fată, va
menține sentința având, însă, în vedere actul nou depus de intimatul - reclamant
în recurs: sentința civilă nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, prin care surorii reclamantului i s-a stabilit în mod irevocabil,
calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, pe baza aceleiași situații
de fapt și a acelorași dovezi invocate și de reclamant.
Această situație juridică nouă, în
raport cu data pronunțării sentinței atacate, nu poate fi ignorată ori
înlăturată, având în vedere o prezumție de lucru judecat, întrucât din elemente
de fapt absolut identice nu pot rezulta regimuri juridice diferite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.J.
– C.C.C.L.R.A. împotriva sentinței civile nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 mai 2007.