ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosar nr. 1271/A/2005, a fost admisă acțiunea numitului

S.I., formulată în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. de pe lângă M.J. și

având ca obiect anularea Deciziei din 10 iulie 2003 emisă de pârâtă în Dosarul

său nr. 43/2003.

A fost obligată Comisia să emită

reclamantului o decizie de

constatare a

calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța a reținut că prin decizia atacată

Comisia a respins cererea reclamantului întemeiată pe

O.U.G. nr. 214/1999, deoarece a considerat că restricțiile de domiciliu, impuse

în perioada 1949 - 1963 tatălui reclamantului, au avut un caracter personal și

nu li s-au aplicat reclamantului și mamei acestuia.

În fapt, a

constatat Instanța că reclamantul este fiul numitului

S.A., care potrivit Deciziei nr. 1660 din 3 aprilie 2003, a

dobândit calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă, conform

O.U.G. nr. 214/1999, iar în raport de certificatul

de naștere al reclamantului, care atestă faptul că reclamantul s-a născut la

18 septembrie 1960 în comuna Săcelu, după

căsătoria părinților în 1955, se apreciază că și reclamantul, în calitate de

membru al familiei a fost

supus măsurilor administrative abuzive privind

fixarea domiciliului obligatoriu, ce au fost aplicate tatălui său, S.A., în

perioada 1949 - 1963.

A apreciat Instanța că, de

esența căsătoriei și familiei este

domiciliul

comun al membrilor acestora, iar copilul trebuia să stea

împreună cu

familia sa, iar cât timp tatăl său avea impusă măsura administrativă a

stabilirii domiciliului obligatoriu, rezultă că și membrii familiei, printre

care și reclamantul, au suferit restricții domiciliare, neavând relevanță

faptul că acesta s-a născut în

comuna

Săcelu, comuna natală a mamei sale, întrucât, fiind minor,

nu putea avea

decât același statut cu părinții săi și implicit același domiciliu obligatoriu.

Ca urmare, Instanța a stabilit

că reclamantul a avut impus același domiciliu obligatoriu cu tatăl său și

întreaga familie, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din

O.U.G. nr. 214/1999, respectiv faptul că reclamantei i-a fost impusă măsura

administrativă abuzivă a stabilirii domiciliului obligatoriu, iar în raport de

dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, se poate recunoaște reclamantului

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru perioada 18 septembrie

1960, data nașterii și 1963, data încetării măsurii administrative împotriva

tatălui său.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față Comisia, cererea fiind legal scutită de

plata taxei de timbru.

În motivarea cererii se arată că

dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999 prevăd că, la soluționarea

cererilor privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

M.J. va încheia protocoale de colaborare cu M.I. – A.N., M.A.N., M.S.F., M.E.C.,

S.R.I., C.N.S.A.S.

Pe de altă parte, arată

recurenta că art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al

Comisiei pentru

constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă prevede

că datele, documentele și

informațiile necesare soluționării cererilor sunt solicitate de la instituțiile

publice care le dețin.

Prin urmare, consideră recurenta

că înscrisurile trimise și certificate de către instituțiile cu care Comisia a încheiat

protocoale de colaborare constituie temeiul acordării calității de

luptător în rezistența anticomunistă persoanei

care a solicitat-o sau

celei pentru care s-a solicitat această calitate.

Susține recurenta că din

relațiile furnizate Comisiei pentru

constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă de către Tribunalului Militar

Teritorial, Biroul Arhivă Specială, prin Adresa

nr. 725/ C din 21 mai 2003, a rezultat foarte clar că nu există documente și informații care să ateste faptul că

reclamantul S.I. și mama sa D.E. ar fi fost supuși unor măsuri administrative

abuzive, în sensul dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.

Critică recurenta

faptul că Instanța, în considerentele

hotărârii,

a omis să se pronunțe sau să facă cea mai mică referire la adresa Tribunalului

Militar Teritorial mai sus menționată și care se

referea strict la

situația reclamantului și respectiv a mamei sale.

Consideră recurenta că Instanța,

în mod greșit, analizând cererea reclamantului S.I., a stabilit că este necesar

să dea relevanță juridică Adresei nr. S/181 din 20 mai 1998, a Direcției Instanțelor Militare care reglementa situația familiei sale paterne și în mod

implicit situația tatălui reclamantului, fără a se

face nici cea mai mică mențiune la situația reclamantului S.

I.

Arată recurenta că Instanța de Fond

a procedat greșit atunci

când a dat

eficiență juridică relațiilor comunicate Comisiei de către

Direcția

Instanțelor Militare cu privire la situația tatălui

reclamantului, considerând însă nerelevante relațiile comunicate la

data de 21 mai 2003 de Tribunalul Militar Teritorial, Biroul Arhivă

Specială,

referitoare strict la situația reclamantului S.I. și mama acestuia D.E.

În ceea ce privește hotărârea de

acordare a drepturilor

prevăzute de Decretul

- Lege nr. 118/1990 reclamantului, reținută de

către Instanță ca și

probă în susținerea situației de fapt privind strămutarea acestuia, apreciază

recurenta că, spre deosebire de dispozițiile decretului menționat, care prevăd

că dovedirea

drepturilor persoanelor

interesate se poate face prin orice mijloc de

probă, dispozițiile O.U.G.

nr. 214/1999 sunt restrictive din acest punct de vedere și prevăd ca temei al

acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă doar înscrisurile

eliberate sau certificate de instituțiile cu care s-au încheiat protocoale de

colaborare.

Recursul

nu se fondează.

Criticile recurentei pun în

discuție valoarea probatorie a documentelor care au însoțit cererea

reclamantului, acordând prevalentă Adresei nr. 725/ C din 21 mai 2003 emisă de

Tribunalul Militar Teritorial și considerând irelevantă Adresa nr. S/181 din 20

mai 1998 a Direcției Instanțelor Militare, reținută ca probă de către

prima Instanță.

În speță, tatălui reclamantului

i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ca

persoană cu domiciliul obligatoriu în perioada martie 1949 - august 1963, din

motive politice.

Întreaga familie a numitului S.A.

a fost, în consecință, supusă aceluiași regim, iar faptul că nașterea

reclamantului a avut loc în altă localitate nu

contrazice acest lucru.

Curtea de fată, va

menține sentința având, însă, în vedere actul nou depus de intimatul - reclamant

în recurs: sentința civilă nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, prin care surorii reclamantului i s-a stabilit în mod irevocabil,

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, pe baza aceleiași situații

de fapt și a acelorași dovezi invocate și de reclamant.

Această situație juridică nouă, în

raport cu data pronunțării sentinței atacate, nu poate fi ignorată ori

înlăturată, având în vedere o prezumție de lucru judecat, întrucât din elemente

de fapt absolut identice nu pot rezulta regimuri juridice diferite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J.

– C.C.C.L.R.A. împotriva sentinței civile nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2007.