CtEDO 28.09.2006 Auto

KERIMOV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
28.09.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KERIMOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Eyyub Zakir oglu Kerimov (Eyyub Zakir oğlu Kṣrimov), este un național azerian care s-a născut în 1958 și trăiește în Baku. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat care practică în Baku. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl C. Asgarov, agent al Republicii Azerbaidjan în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iulie 2001, un articol numit „Procurorul Adjunct al districtului Nasimi – Agent KGB” a fost publicat într-un ziar local Femida, din care reclamantul a fost editorul principal. Articolul a descris procurorul, T.K., ca un procuror incompetent și neprofesional care a fost capabil să dețină posturi de rang înalt în autoritățile de procuror doar datorită contactelor sale personale bune cu oficialii de nivel superior. Articolul a afirmat, printre altele, că T.K. „nu a avut nici o idee despre metodele de lucru ale biroului procurorului, iar munca sa a fost limitată la rătăcire în jurul coridoarelor”. La 5 septembrie 2001 T.K. a depus un proces împotriva ziarului, susținând că articolul a fost difamat și rănirea reputației sale. El a cerut instanței să închidă ziarul, să-l ordone să plătească compensații și să instituie proceduri penale împotriva persoanelor responsabile pentru publicarea acestui articol. Ziarul, reprezentat de reclamant, a depus o reclamație, susținând că T.K., prin depunerea unui proces presupus abuziv și frivol împotriva ziarului, a deteriorat reputația profesională a ziarului. La 1 octombrie 2001, Curtea de District Yasamal a susținut parțial afirmația lui T.K. și a respins reclamația contrazisă a ziarului. Curtea a susținut că articolul conține materiale difamatorii și că ziarul nu a fost în măsură să-și dovedească veracitatea. Acesta a ordonat ziarului să plătească compensații T.K. și să „termine publicarea și distribuția” a ziarului în conformitate cu Legea privind masele media. Reclamantul, în numele ziarului, a depus un apel. El a susținut că încheierea publicării ziarului a constituit, de fapt, o lichidare a ziarului ca entitate juridică. El a susținut, de asemenea, că acest închidere a ziarului este ilegal, deoarece instanța nu a putut ordona o lichidare a unei entități juridice pe baza unei plângeri de difamare formulate de un individ. În schimb, în conformitate cu art. 59.3 din Codul Civil, instanța ar putea ordona această lichidare numai după cererea de către guvernul sau autoritatea locală relevantă. Prin hotărârea din 6 decembrie 2001, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță ca fiind legală. În acest moment, în conformitate cu legislația internă privind procedura civilă, hotărârea a intrat în vigoare juridică și procedurile de executare au fost instituite. La 26 decembrie 2001, Șeful Biroului districtului Yasamal de la Bailiff (Yasamal Rayon MÄhkṣmṣNṣzarȚilęri vṣ Mṣhkṣmṣ İcraçıları Șöbṣsi) a trimis o scrisoare reclamantului, solicitând ziarului să respecte în mod voluntar hotărârea într-o perioadă de cinci zile. Se pare că gestionarea ziarului a respectat această cerere în timp util. În consecință, producția și distribuția ziarului au fost încheiate și compensarea morală a fost plătită T.K. până la sfârșitul anului 2001. La 8 mai 2002, reclamantul, în numele consiliului editorial al ziarului, a depus un recurs de casă la Curtea Supremă. El a afirmat că Curtea de Apel a comis aceleași erori de fapt și de drept ca și instanța de district. La 31 iulie 2002, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea Curții de Apel. Potrivit Guvernului, deși producția și distribuția ziarului Femida au fost încheiate, personalul editorial al ziarului a continuat activitatea lor prin intermediul succesorului legal al Femida, un ziar numit Femida 007. Reclamantul a remarcat că Femida 007 este pur și simplu un additiv la ziar și nu succesorul său legal. „233.1. O hotărâre [prima instanță] intră în vigoare legală după o lună de la data livrării acestuia, cu excepția cazului în care un recurs a fost interzis împotriva acestuia [cu instanța de apel]. 233.2. O hotărâre, care [a fost apelată dar] nu a fost anulată în apel, intră în vigoare juridică în momentul eliberării hotărârii instanței de apel [depunând hotărârea de primă instanță]. ... „O hotărâre este supusă executării după intrarea sa în vigoare legală ...” „O hotărâre a instanței de apelă intră în vigoare legală de la momentul eliberării sale.”” La o cerere a unei părți la caz, instanța de casație poate suspenda, până la sfârșitul procedurii de casație, executarea hotărârii instanței de apel și hotărârea conexe a instanței de primă instanță ...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă