KERIMOV v. AZERBAIJAN

Reclamantul, dl Eyyub Zakir oglu Kerimov (Eyyub Zakir oğlu Kṣrimov), este un național azerian care s-a născut în 1958 și trăiește în Baku. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat care practică în Baku. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl C. Asgarov, agent al Republicii Azerbaidjan în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iulie 2001, un articol numit „Procurorul Adjunct al districtului Nasimi – Agent KGB” a fost publicat într-un ziar local Femida, din care reclamantul a fost editorul principal. Articolul a descris procurorul, T.K., ca un procuror incompetent și neprofesional care a fost capabil să dețină posturi de rang înalt în autoritățile de procuror doar datorită contactelor sale personale bune cu oficialii de nivel superior. Articolul a afirmat, printre altele, că T.K. „nu a avut nici o idee despre metodele de lucru ale biroului procurorului, iar munca sa a fost limitată la rătăcire în jurul coridoarelor”. La 5 septembrie 2001 T.K. a depus un proces împotriva ziarului, susținând că articolul a fost difamat și rănirea reputației sale. El a cerut instanței să închidă ziarul, să-l ordone să plătească compensații și să instituie proceduri penale împotriva persoanelor responsabile pentru publicarea acestui articol. Ziarul, reprezentat de reclamant, a depus o reclamație, susținând că T.K., prin depunerea unui proces presupus abuziv și frivol împotriva ziarului, a deteriorat reputația profesională a ziarului. La 1 octombrie 2001, Curtea de District Yasamal a susținut parțial afirmația lui T.K. și a respins reclamația contrazisă a ziarului. Curtea a susținut că articolul conține materiale difamatorii și că ziarul nu a fost în măsură să-și dovedească veracitatea. Acesta a ordonat ziarului să plătească compensații T.K. și să „termine publicarea și distribuția” a ziarului în conformitate cu Legea privind masele media. Reclamantul, în numele ziarului, a depus un apel. El a susținut că încheierea publicării ziarului a constituit, de fapt, o lichidare a ziarului ca entitate juridică. El a susținut, de asemenea, că acest închidere a ziarului este ilegal, deoarece instanța nu a putut ordona o lichidare a unei entități juridice pe baza unei plângeri de difamare formulate de un individ. În schimb, în conformitate cu art. 59.3 din Codul Civil, instanța ar putea ordona această lichidare numai după cererea de către guvernul sau autoritatea locală relevantă. Prin hotărârea din 6 decembrie 2001, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță ca fiind legală. În acest moment, în conformitate cu legislația internă privind procedura civilă, hotărârea a intrat în vigoare juridică și procedurile de executare au fost instituite. La 26 decembrie 2001, Șeful Biroului districtului Yasamal de la Bailiff (Yasamal Rayon MÄhkṣmṣNṣzarȚilęri vṣ Mṣhkṣmṣ İcraçıları Șöbṣsi) a trimis o scrisoare reclamantului, solicitând ziarului să respecte în mod voluntar hotărârea într-o perioadă de cinci zile. Se pare că gestionarea ziarului a respectat această cerere în timp util. În consecință, producția și distribuția ziarului au fost încheiate și compensarea morală a fost plătită T.K. până la sfârșitul anului 2001. La 8 mai 2002, reclamantul, în numele consiliului editorial al ziarului, a depus un recurs de casă la Curtea Supremă. El a afirmat că Curtea de Apel a comis aceleași erori de fapt și de drept ca și instanța de district. La 31 iulie 2002, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea Curții de Apel. Potrivit Guvernului, deși producția și distribuția ziarului Femida au fost încheiate, personalul editorial al ziarului a continuat activitatea lor prin intermediul succesorului legal al Femida, un ziar numit Femida 007. Reclamantul a remarcat că Femida 007 este pur și simplu un additiv la ziar și nu succesorul său legal. „233.1. O hotărâre [prima instanță] intră în vigoare legală după o lună de la data livrării acestuia, cu excepția cazului în care un recurs a fost interzis împotriva acestuia [cu instanța de apel]. 233.2. O hotărâre, care [a fost apelată dar] nu a fost anulată în apel, intră în vigoare juridică în momentul eliberării hotărârii instanței de apel [depunând hotărârea de primă instanță]. ... „O hotărâre este supusă executării după intrarea sa în vigoare legală ...” „O hotărâre a instanței de apelă intră în vigoare legală de la momentul eliberării sale.”” La o cerere a unei părți la caz, instanța de casație poate suspenda, până la sfârșitul procedurii de casație, executarea hotărârii instanței de apel și hotărârea conexe a instanței de primă instanță ...”

The applicant, Mr Eyyub Zakir oglu Kerimov (Eyyub Zakir oğlu Kərimov), is an Azerbaijani national who was born in 1958 and lives in Baku. He was represented before the Court by Mr I. Aliyev, a lawyer practising in Baku. The respondent Government was represented by Mr C. Asgarov, Agent of the Republic of Azerbaijan before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 July 2001 an article called “The Nasimi District Deputy Prosecutor – A KGB Agent” was published in a local newspaper Femida, of which the applicant was the chief editor. The article depicted the prosecutor, T.K., as an incompetent and unprofessional prosecutor who was able to hold high-ranking posts in the prosecution authorities only due to his good personal contacts with top-level officials. The article stated, inter alia, that T.K. “had no idea of the working methods of the prosecutor’s office, and his work was limited to wandering around corridors”. On 5 September 2001 T.K. filed a lawsuit against the newspaper, claiming that the article was defamatory and damaging his reputation. He asked the court to close the newspaper, order it to pay compensation and institute criminal proceedings against the persons responsible for the article’s publication. The newspaper, represented by the applicant, filed a counterclaim, contending that T.K., by filing an allegedly abusive and frivolous lawsuit against the newspaper, damaged the newspaper’s professional reputation. On 1 October 2001 the Yasamal District Court partially upheld T.K.’s claim and dismissed the newspaper’s counterclaim. The court held that the article contained defamatory material and that the newspaper had been unable to prove its truthfulness. It ordered the newspaper to pay compensation to T.K. and to “terminate the publication and distribution” of the newspaper in accordance with the Law On Mass Media. The applicant, on behalf of the newspaper, filed an appeal. He claimed that the termination of the newspaper’s publication in fact amounted to a liquidation of the newspaper as a legal entity. He further claimed that such closure of the newspaper was unlawful, because the court could not order a liquidation of a legal entity based on a defamation complaint made by an individual. Instead, in accordance with Article 59.3 of the Civil Code, the court could order such liquidation only upon an application by the relevant government or local authority. By a judgment of 6 December 2001, the Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance judgment as lawful. At this point, in accordance with the domestic civil procedure law, the judgment entered into legal force and the enforcement proceedings were instituted. On 26 December 2001 the Head of the Yasamal District Bailiff’s Office (Yasamal Rayon Məhkəmə Nəzarətçiləri və Məhkəmə İcraçıları Șöbəsi) sent a letter to the applicant, requesting the newspaper to comply with the judgment voluntarily within a five-day period. It appears that the newspaper’s management complied with this request in a timely manner. Accordingly, the production and distribution of the newspaper was terminated and the moral compensation was paid to T.K. by the end of 2001. On 8 May 2002 the applicant, on behalf of the newspaper’s editorial board, filed a cassation appeal with the Supreme Court. He claimed that the Court of Appeal had committed the same errors of fact and law as the district court. On 31 July 2002 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal and upheld the Court of Appeal’s judgment. According to the Government, although the production and distribution of the Femida newspaper had been terminated, the newspaper’s editorial staff continued their activities through Femida’s legal successor, a newspaper called Femida 007. The applicant noted that Femida 007 was simply an addendum to the newspaper and not its legal successor. “233.1. A [first-instance] judgment enters into legal force after one month from the date of its delivery, unless an appeal has been filed against it [with the appellate court]. 233.2. A judgment, which [has been appealed but] has not been quashed on appeal, enters into legal force upon the delivery of the appellate court’s judgment [upholding the first-instance judgment]. ... “A judgment is subject to execution after its entry into legal force ...” “A judgment of the appellate-instance court enters into legal force from the moment of its delivery.” “413.0. Upon a petition by a party to the case, the cassation-instance court may suspend, until the end of the cassation proceedings, the execution of the appellate court’s judgment and the related judgment of the first-instance court ...”