ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4415/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.C., cu privire la executarea sentinței penale nr. 24 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, menținută prin decizia penală nr. 5105 din 7 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 24 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău s-a dispus în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentul C.C. împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Ulterior, soluția a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție care investită cu judecarea recursului formulat de petent, l-a respins ca neîntemeiat, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nemulțumit fiind de soluțiile celor două instanțe cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare, petentul C.C. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 460 și următoarele C. proc. pen., solicitând exonerarea de la plata acestor cheltuieli. Curtea de Apel Bacău, investită cu soluționarea contestației la executare a respins-o, constatând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 460 C. proc. pen., în sensul că cererea petentului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres de textele de lege invocate.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs petiționarul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare. Recursul nu este întemeiat. Dispozițiile art. 461 C. proc. pen., prevăd expres cazurile de contestație la executare, cel din urmă caz, la care se referă art. 461 lit. d) C. proc. pen., lăsând la îndemâna instanțelor posibilitatea de a analiza în cadrul procesual al contestației la executare și orice alt incident ivit în cursul executării”, cu condiția îndeplinirii cerințelor legale, respectiv incidentul să se ivească în cursul executării pedepsei și să se refere la executarea hotărârii, fără a fi afectată în vreun fel activitatea de lucru judecat al hotărârii definitive.

Este evident așadar că pentru a fi admisibilă o contestație la executare trebuie să privească o hotărâre de condamnare, susceptibilă de executare, iar pe de altă parte motivul invocat să se refere la executarea unei hotărâri definitive, fără a se modifica în vreun fel autoritatea de lucru judecat ala cesteia. Revenind la cauză se constată că cererea formulată de petiționar nu îndeplinește condițiile impuse de legiuitor, fiind doar o încercare a acestuia de a obține pe această cale o rejudecare a cauzei sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat, inadmisibilă în raport cu prevederile art. 460 și următoarele C. proc. pen. Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins, ca atare, contestația la executare formulată de petiționar, astfel încât și recursul declarat de acesta apare ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2007.