ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4415/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59

din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, contestația

la executare formulată de contestatorul C.C., cu privire la executarea

sentinței penale nr. 24 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, menținută prin

decizia penală nr. 5105 din 7 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 24 din 1 iunie 2006

a Curții de Apel Bacău s-a dispus în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentul C.C. împotriva

unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale și a fost obligat acesta la

plata cheltuielilor judiciare către stat. Ulterior, soluția a fost menținută de

Înalta Curte de Casație și Justiție care investită cu judecarea recursului

formulat de petent, l-a respins ca neîntemeiat, obligându-l pe recurent la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumit fiind de

soluțiile celor două instanțe cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare, petentul C.C. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile

art. 460 și următoarele C. proc. pen., solicitând exonerarea de la plata

acestor cheltuieli.

Curtea de Apel Bacău,

investită cu soluționarea contestației la executare a respins-o, constatând că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 460 C. proc. pen., în sensul că

cererea petentului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute

expres de textele de lege invocate.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs petiționarul, care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și

exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare.

Recursul nu este întemeiat.

Dispozițiile art. 461 C.

proc. pen., prevăd expres cazurile de contestație la executare, cel din urmă

caz, la care se referă art. 461 lit. d) C. proc. pen., lăsând la îndemâna

instanțelor posibilitatea de a analiza în cadrul procesual al contestației la

executare și orice alt incident ivit în cursul executării”, cu condiția

îndeplinirii cerințelor legale, respectiv incidentul să se ivească în cursul

executării pedepsei și să se refere la executarea hotărârii, fără a fi afectată

în vreun fel activitatea de lucru judecat al hotărârii definitive.

Este evident așadar că

pentru a fi admisibilă o contestație la executare trebuie să privească o

hotărâre de condamnare, susceptibilă de executare, iar pe de altă parte motivul

invocat să se refere la executarea unei hotărâri definitive, fără a se modifica

în vreun fel autoritatea de lucru judecat ala cesteia.

Revenind la cauză se

constată că cererea formulată de petiționar nu îndeplinește condițiile impuse

de legiuitor, fiind doar o încercare a acestuia de a obține pe această cale o

rejudecare a cauzei sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor

judiciare către stat, inadmisibilă în raport cu prevederile art. 460 și

următoarele C. proc. pen.

Așa fiind, în mod corect

prima instanță a respins, ca atare, contestația la executare formulată de

petiționar, astfel încât și recursul declarat de acesta apare ca nefondat și va

fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva sentinței penale nr. 59 din

28 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul

contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 septembrie 2007.