ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2007

Asupra recursului de față, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanța întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data

de 4 aprilie 2005, reclamantul S.J.E. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună desființarea dispoziției nr. 530 din 28 februarie 2005

emisă de acesta, prin care i s-au respins notificările nr. 2358/2001 și nr.

2359/2001. A solicitat restituirea în natură a imobilului construcție aflat în

localitatea Feldioara județul Brașov, cu drept de folosință asupra terenului pe

durata existenței construcției, sau acordarea de măsuri reparatorii constând în

despăgubiri bănești, reprezentând echivalentul valoric al imobilului și

cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat în esență că

pârâtul i-a respins notificările deoarece antecesorii săi au solicitat

preluarea în proprietatea statului a imobilului ca urmare a cererii de plecare

definitivă din țară.

A mai arătat pârâtul că preluarea

imobilului nu s-a făcut abuziv, ci în temeiul dispozițiilor Decretului nr.

223/1974, iar titularii dreptului de proprietate au fost îndestulați prin

prețul primit.

Or, arată reclamantul, această

preluare a fost abuzivă în raport cu dispozițiile Constituției din 1965, ale

tratatelor internaționale și ale Codului civil.

Prin sentința civilă nr. 1512 din 20

decembrie 2005 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut prin cererea

nr. 3218/1988 a autorilor reclamantului, deci nu s-a făcut abuziv, titularii

dreptului de proprietate au fost îndestulați prin prețul primit în baza

Decretului nr. 223/1974.

Preluarea imobilului a avut loc cu

titlu valabil, fiind respectate condițiile impuse de Decretul 223/1974, iar

autorii reclamantului aveau posibilitatea de a contesta nelegalitatea deciziei

de preluare ceea ce nu au făcut. Față de dispozițiile pct. 1.4 lit. B), pct. 2

și pct. 1.5 din H.G. nr. 498/2003 dispoziția de respingere a notificării este

legală.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a formulat apel arătând că sunt incidente dispozițiile Legii nr.

10/2001 art. 1 și art. 2 lit. h) și g).

Imobilele preluate în baza

Decretului nr. 223/1974 sunt, în sensul legii, preluate abuziv, iar

dispozițiile pct. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 încalcă flagrant

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 439 din 13

octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a confirmat

soluția instanței de fond în baza acelorași considerente.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul arată că Decretul nr.

223/1974 nu face parte din cazurile exceptate de Legea nr. 10/2001, prin urmare

imobilele preluate în temeiul acestui act normativ sunt considerate în sensul

legii ca fiind preluate abuziv.

Dispozițiile art. 1.4. lit. B) pct.

2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 vin în contradicție

cu dispozițiile legii și tind la modificarea legii, ceea ce duce la încălcarea

principiului legalității și ierarhiei actelor normative.

Prin întâmpinare Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor urma.

Prin dispoziția art. 2 lit. h) din

Legea nr. 10/2001 au fost definite a fi preluate abuziv și acele imobile

preluate de stat cu titlu valabil astfel cum acesta este definit de art. 6

alin. (1) din Legea nr. 213/1998, categorie în care se încadrează și imobilele

preluate de acesta ca urmare a aplicării Decretului nr. 223/1974.

Preluarea lucrărilor în aplicarea

decretului mai sus arătat este abuzivă indiferent dacă imobilul a fost trecut

în proprietatea statului ca acțiune aplicată persoanelor care au plecat fraudulos

din țară sau dacă acesta a fost înstrăinat către stat de către persoana care a

făcut cerere de plecare definitivă din țară, ambele situații fiind reglementate

prin dispozițiile Decretului nr. 223/1974.

Distincția făcută sub acest aspect

prin dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată de către

recurent nu poate fi primită întrucât se constituie într-o interpretare de

natura să restrângă sfera de aplicare a dispoziției art. 2 lit. h) din lege,

ceea ce nu este permis și, ca atare, norma menționată poate fi avută în vedere

și aplicată în analiza cererilor formulate de persoanele îndreptățite numai în

măsura în care ea explicitează conținutul dispoziției legale la care se referă.

Așa fiind, în mod greșit instanța de

fond (și în baza acelorași considerente instanța de apel) a reținut că imobilul

preluat în baza Decretului nr. 223/1974 nu intră în sfera de aplicare a Legii

nr. 10/2001 și, oprindu-se la această constatare, nu a intrat în cercetarea

fondului.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceluiași tribunal, care făcând o analiză pertinentă și coroborată a

probatoriilor pentru a determina în mod cert împrejurările esențiale ale

cauzei, va analiza temeinicia și legalitatea cererii în raport de dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și după distincțiile prevăzute de aceasta.

Pentru aceste considerente Înalta

Curte urmează ca în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ. să

admită recursul și apelul declarat de reclamant și să desființeze sentința

civilă nr. 1512 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul S.J.E. împotriva deciziei nr. 439 din 13 octombrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, și admițând apelul declarat de reclamant

desființează sentința civilă 1512 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2007.