ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.M. a chemat în

judecată C.J.P.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună anularea Hotărârii nr. 1654 din 25 februarie 2005 emisă de pârâtă și să

constate că este beneficiara drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada cât a fost deportată împreună cu familia în Transnistria

(începând cu primăvara anului 1942 și până în toamna anului 1944).

Prin sentința nr. 405 din 7

decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantă

și cererea de intervenție formulată de P.R.S.D.R., dispunând anularea Hotărârii

nr. 1654 din 25 februarie 2005 emisă de C.J.P.B. și stabilind că reclamanta

este beneficiara drepturilor stabilite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

octombrie 1942 – 1 septembrie 1944.

Recursul declarat de

C.J.P.B. împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, casată

sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că

instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, probele administrate nefiind

concludente.

Rejudecând cauza, instanța

de fond a procedat la completarea probatoriului și a reținut că declarația dată

de M.M. (în cursul rejudecării cauzei după casare) coroborată și cu

declarațiile autentificate date de B.A. și B.T. fac dovada că reclamanta a fost

obligată să-și schimbe domiciliul din România în Transnistria sat Varvaroca

comuna Koronika din motive etnice.

Referitor la perioada pentru

care se acordă drepturile, instanța de fond reține că aceasta este 1 octombrie

1942 – 1 septembrie 1944 așa cum au declarat martorii și intervenienta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.B.

Recurenta a susținut în

esență că declarațiile martorilor nu sunt pertinente, întrucât nici unul nu a

probat afirmațiile susținute prin declarații cu un act oficial, din care să

rezulte situația deportării în Transnistria, în intervalele menționate.

A mai susținut că potrivit

pct. 3 din adresa din 19 iulie 2002 „în cazul rromilor care dovedesc prin

adeverințe eliberate de A.D.C. „Împreună” că în intervalul 1942 – 1944 au fost

deportați în Transnistria, perioada de persecuție etnică poate fi considerată 1

iulie 1942 – 1 iulie 1944 ori nici în acest caz perioada deportării în

Transnistria nu a putut fi dovedită.

Recursul este fondat și

urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 314 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost deplin stabilite.

Art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, prevede că în cazul admiterii recursului, instanța de recurs,

casând sentința, rejudecă litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu

trimitere.

În speță, materialul

probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei

împrejurări de fapt deplin stabilite.

Astfel, se impune

completarea probatoriului întrucât de la dosarul cauzei lipsește cererea de

intervenție formulată de P.R.S.D.R. deși instanța de fond s-a pronunțat asupra

acesteia prin sentința nr. 223 din 4 octombrie 2006, admițând-o.

De asemenea, la dosarul

cauzei nu s-a depus de către martorul M.M. hotărârea din care să rezulte că

este beneficiar al Legii nr. 189/2000 așa cum menționează acesta în declarația

de martor aflată la dosarul nr. 1430/1/2006.

În consecință probatoriul

fiind insuficient pentru soluționarea pe fond a cauzei recursul va fi admis,

sentința atacată casată și cauza trimisă la aceeași instanță pentru completarea

probatoriului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.B., împotriva sentinței civile nr. 223 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.