ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1620 din 25

februarie 2005 și să se constate că este beneficiară a drepturilor recunoscute

de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cât a fost deportată, împreună cu

familia, în Transnistria, începând cu primăvara anului 1942 și până în toamna

anului 1944.

Prin sentința civilă nr. 315 din 7

septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M. și

cererea de intervenție formulată de Partida Romilor Social Democrată din

România. A anulat hotărârea nr. 1620 din 25 februarie 2005, emisă de Casa

Județeană de Pensii Botoșani și a stabilit că reclamanta este beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 -

septembrie 1944.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor fac

dovada că reclamanta a fost obligată să își schimbe domiciliul din România, în

Transnistria, din motive etnice, împreună cu familia, fapt istoric notoriu.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani care a motivat că nici

reclamanta și nici martorii nu au putut să dovedească faptul că au fost

persoane deportate, din motive etnice, în perioada stabilită de legiuitor, în

raionul Transnistria.

Recursul este întemeiat, întrucât

probele administrate în fața instanței de fond nu sunt concludente în dovedirea

calității reclamantei, de deportată în Transnistria.

Declarațiile martorilor nu sunt

pertinente, întrucât nici unul dintre aceștia nu a probat afirmațiile susținute

prin declarații, cu un act oficial din care să rezulte situația deportării în Transnistria,

în intervalele menționate.

În consecință, se impune

suplimentarea probatoriului, cu acte oficiale și martori, care să dovedească cu

acte că s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Față de cele ce preced, se impune

admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 315 din 7 septembrie 2005 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.