- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 24 mai 2007
Decizia nr. 2683/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2007, reclamantul T.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.N., anularea Hotărârii nr. 11.298 din 28 decembrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 23 din 19 februarie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din lege, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, încadrându-se la art. 1 lit. c), drepturile acordându-se începând cu data de 1 ianuarie 2007. Instanța a reținut că refugiul familiei reclamantului s-a produs ca urmare a ocupării Ardealului în condițiile istorice date, neavând relevanță împrejurarea că acesta nu era născut la data refugiului câtă vreme acesta a dobândit prin naștere statutul de refugiat al părinților, pentru perioada cuprinsă între data nașterii sale și aceea a încetării stării de refugiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.N. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul s-a născut la 2 ani după refugiul părinților, pe teritoriul aflat sub administrarea statului român și, în consecință, nu are calitatea de persoană persecutată din motive etnice, nefiind satisfăcute cerințele O.G. nr. 105/1999, modificată și completată. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. În speță, în mod corect Instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a suferit familia, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt și asupra sa. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: opisul alfabetic din anii 1940 - 1943 al refugiaților din Ardeal și acte de stare civilă.
În consecință, soluția Instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P.N. împotriva sentinței civile nr. 23 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.