ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6287/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7

noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței să dispună restrângerea

dreptului pârâtei A.M. la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru

o perioadă de cel mult trei ani, cu motivarea că pârâta a fost returnată din

Italia la data de 15 septembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat

de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a), și ale art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Tribunalul, prin sentința nr. 1702

din 6 decembrie 2006, a respins cererea ca nefondată.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei

nr. 102 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele anterioare au reținut că pârâta A.M. a depus la dosar hotărârea

judecătorească de anulare a decretului de expulzare din Italia, precum și a

tuturor actelor subsecvente, ce au stat la baza aplicării efective a acordului

de readmisie ratificat de România prin Legea nr. 173/1997.

În condițiile în care autoritățile

italiene competente au constatat că șederea pârâtei A.M. pe teritoriul Italiei

a fost legală, încât măsura expulzării acesteia și a aplicării acordului de

readmisie apare ca fără nici un suport legal, instanțele au conchis că ipoteza

art. 38 lit. a), din Legea nr. 248/2005 nu este îndeplinită.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte.

În motivarea cererii de recurs este

reiterată situația de fapt, returnarea pârâtei din Italia în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară, susținându-se că pârâta ar fi

recunoscut că ar fi fost returnată pentru nerespectarea condițiilor de intrare

și de ședere în Italia, că autoritățile române nu au competența de a cerceta și

a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit

de autoritățile străine, ci doar de a lua act de această măsură și de a pune în

executare prevederile corespunzătoare din legislația națională, respectiv

dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Recurenta mai afirmă că „susținerile

instanței de apel referitoare la aplicabilitatea Directivei 2004/38/CE sunt

nefondate”.

Recursul este nefondat, criticile

prezentate încadrabile în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. fiind formulate de circumstanță, fără legătură cu considerentele în

raport cu care instanțele anterioare au respins demersul în justiție al

reclamantei.

Contrar afirmației recurentei, în

speță, nu autoritatea judecătorească națională a cenzurat legalitatea și

temeinicia actului de returnare, ci doar a constatat, urmare a evaluării

probatoriului administrat, că decretul de expulzare privind pe pârâta A.M.,

emis de Prefectul Provinciei Savona, Italia, la data de 15 septembrie 2006, în

baza căruia aceasta a fost returnată în România la aceeași dată, a fost anulat

la 29 noiembrie 2006 de autoritatea competentă din Italia, judecătorul de pace

din Savona, în cadrul recursului exercitat de A.M., cu consecința recunoașterii

dreptului pârâtei de a circula liber în această țară și a neîndeplinirii

cerințelor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005 pentru adoptarea

soluției preconizate de reclamantă.

Trimiterea făcută de recurentă la

pretinsa referire a instanței de apel la aplicabilitatea Directivei nr.

2004/38/CE nu are corespondent în considerentele deciziei recurate, situație în

care Curtea constată inutilă analiza pe fond a acestei critici.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative împotriva deciziei nr. 102 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2007.