ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6287/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței să dispună restrângerea dreptului pârâtei A.M. la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu motivarea că pârâta a fost returnată din Italia la data de 15 septembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a), și ale art. 52 din Legea nr. 248/2005. Tribunalul, prin sentința nr. 1702 din 6 decembrie 2006, a respins cererea ca nefondată.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei nr. 102 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Pentru a adopta această soluție, instanțele anterioare au reținut că pârâta A.M. a depus la dosar hotărârea judecătorească de anulare a decretului de expulzare din Italia, precum și a tuturor actelor subsecvente, ce au stat la baza aplicării efective a acordului de readmisie ratificat de România prin Legea nr. 173/1997. În condițiile în care autoritățile italiene competente au constatat că șederea pârâtei A.M. pe teritoriul Italiei a fost legală, încât măsura expulzării acesteia și a aplicării acordului de readmisie apare ca fără nici un suport legal, instanțele au conchis că ipoteza art. 38 lit. a), din Legea nr. 248/2005 nu este îndeplinită.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte. În motivarea cererii de recurs este reiterată situația de fapt, returnarea pârâtei din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, susținându-se că pârâta ar fi recunoscut că ar fi fost returnată pentru nerespectarea condițiilor de intrare și de ședere în Italia, că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci doar de a lua act de această măsură și de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislația națională, respectiv dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Recurenta mai afirmă că „susținerile instanței de apel referitoare la aplicabilitatea Directivei 2004/38/CE sunt nefondate”. Recursul este nefondat, criticile prezentate încadrabile în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind formulate de circumstanță, fără legătură cu considerentele în raport cu care instanțele anterioare au respins demersul în justiție al reclamantei.

Contrar afirmației recurentei, în speță, nu autoritatea judecătorească națională a cenzurat legalitatea și temeinicia actului de returnare, ci doar a constatat, urmare a evaluării probatoriului administrat, că decretul de expulzare privind pe pârâta A.M., emis de Prefectul Provinciei Savona, Italia, la data de 15 septembrie 2006, în baza căruia aceasta a fost returnată în România la aceeași dată, a fost anulat la 29 noiembrie 2006 de autoritatea competentă din Italia, judecătorul de pace din Savona, în cadrul recursului exercitat de A.M., cu consecința recunoașterii dreptului pârâtei de a circula liber în această țară și a neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005 pentru adoptarea soluției preconizate de reclamantă.

Trimiterea făcută de recurentă la pretinsa referire a instanței de apel la aplicabilitatea Directivei nr. 2004/38/CE nu are corespondent în considerentele deciziei recurate, situație în care Curtea constată inutilă analiza pe fond a acestei critici. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 102 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.