ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1869/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția

penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.N. la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 11 august 2007 la zi și s-a menținut starea

de arest a inculpatului.

S-a luat act că numitul D.C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat coada unei unelte

agricole și fragmentul din lemn, corpuri delicte individualizate prin

procesul-verbal de cercetare la fața locului.

A fost obligat inculpatul la 827 lei către I.M.L. Craiova 290 lei

onorariu apărător oficiu și la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în dimineața zilei de 11 august 2007, după ce au

consumat băuturi alcoolice între inculpat și mama sa, respectiv victima D.S. a

izbucnit un conflict generat de îndeplinirea

îndatoririlor

de familie și de împrejurarea că fiica inculpatului nu se

găsea în

domiciliu. În timpul conflictului inculpatul a recurs la acte de agresiune

lovind-o pe mamă cu o coadă de unealtă agricolă, aceasta rupându-se. Din

raportul medico-legal de necropsie nr. 2948/ A3 din 17 septembrie 2007 rezultă

că agresiunile au vizat zona toracică, zona abdominală, moartea victimei fiind

determinată de leziunile produse, pe lângă șocul traumatic reținându-se și cel

hemoragic. Ca mecanism de lovire, s-a prevăzut „lovire cu și de corpuri dure”, leziunile

de violență producându-se prin loviri repetate cu un corp dur alungit. Între

leziunile de violență și deces, se concluzionează în raportul medico-legal, există

legătură directă, necondiționată.

Instanța de fond a mai reținut că fapta, așa cum a fost detaliată de

inculpat. Este confirmată de martori, unii dintre ei (O.F.) auzind inițial

conflictul verbal care a avut loc între cele două părți. Toți martorii au

confirmat împrejurarea că inculpatul Ie-a făcut cunoscut imediat după agresarea

victimei și ulterior intervenirii decesului acesteia, fapta ce a săvârșit-o, solicitând

anunțarea organelor de cercetare penală.

În ce privește individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere

împrejurările faptei, circumstanțele personale ale inculpatului (fără

antecedente penale), atitudinea sinceră manifestată pe parcursul ambelor faze

procesuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, arătând într-un

memoriu depus la dosar că motivul conflictului pe care l-a avut cu victima l-a

reprezentat faptul că aceasta i-ar fi dat copilul către familia P.Șt. în schimbul

unui purcel și că el nu este de acord sub nicio formă ca minora să rămână la

această familie. Oral, apelul a fost motivat în sensul reducerii pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 51 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Craiova,

secția penală, a fost admis apelul inculpatului, desființată

în parte sentința în sensul interzicerii

drepturilor

prevăzută de

art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a apreciat de către instanța de apel că starea de fapt și încadrarea

juridică au fost bine reținute de prima instanță, nefiind contestată de către

inculpat.

Este posibil ca un motiv intim al conflictului să îl fi constituit

„părerea” inculpatului în sensul că victima „i-a vândut” copilul, părere ce i

s-a accentuat pe fondul consumului de alcool, însă probele administrate în

cauză nu au confirmat susținerile inculpatului.

Oricum, chiar dacă acest aspect a reprezentat elementul declanșator al

incidentului, el nu justifică totuși modul în care a reacționat inculpatul și

nu poate constitui o circumstanță atenuantă.

De aceea, instanța de apel a apreciat că s-a făcut o aplicare justă a

criteriilor de individualizare

prevăzută de

art. 72 C. pen și ca fiind corect stabilită pedeapsa pe care a

aplicat-o prima instanță.

Apelul a fost totuși considerat admisibil sub aspectul pedepsei

accesorii, întrucât natura faptei și modul în care a fost comisă nu are

legătură cu exercitarea dreptului electoral de a alege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.N., reiterând

criticile formulate în apel și solicitând în esență redozarea pedepsei, considerată

a fi prea severă în raport cu motivația care a stat la baza comiterii faptei.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a

cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

În urma analizei probatoriului

administrat în cauză în faza de

urmărire penală și cu

ocazia cercetării judecătorești, s-a reținut în mod judicios săvârșirea cu

vinovăție de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, constând

în aceea că în data de 11 august 2007, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o

în mod repetat pe mama sa, victima D.S., cu un corp contondent (coadă de

unealtă agricolă), producându-i leziuni care au condus la decesul victimei.

Multitudinea leziunilor constatate în

raportul medico-legal de

necropsie, localizarea acestora (în

zone vitale ale corpului), ca și natura obiectului vulnerant (bucată din

lemn-coada unei sape, care s-a și rupt în timpul aplicării loviturilor)

conturează latura subiectivă a infracțiunii de omor calificat, respectiv

intenția indirectă, inculpatul acceptând posibilitatea producerii unui rezultat

letal, ca o

consecință a faptei sale, chiar

dacă nu l-a urmărit.

Motivația invocată de către inculpat în sensul că lovirea victimei a

fost determinată de conduita anterioară a acesteia (care îi „vânduse” fetița), nu

poate fi primită ca o justificare a unei fapte de o gravitate extremă cum este

cea dedusă judecății și nu poate conduce la o atenuare a răspunderii penale. Așa

cum a solicitat inculpatul atât în fața instanței de apel, cât și a celei de

recurs.

Pedeapsa ce i-a fost aplicată

inculpatului reflectă criteriile de

individualizare

prevăzută de

art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, circumstanțele în care

aceasta s-a produs (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool), vârsta

victimei (64 de ani) și relațiile în care se găsea cu inculpatul (mama

acestuia), circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale),

atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal (dincolo de

justificarea

pe care a încercat să o ofere

pentru fapta comisă).

În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare este

un mijloc de constrângere corespunzător faptei comise de inculpat, fiind de

natură a asigura reeducare sa și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel

încât nu se justifică

reducerea ei sub

limita stabilită de prima instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat, deducând prevenția la zi și obligându-l la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.

împotriva deciziei penale nr. 51 din 26 martie

2008 a Curții

de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2007 la 27 mai 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai

2008.