ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1869/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N. la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus prevenția de la 11 august 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că numitul D.C. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat coada unei unelte agricole și fragmentul din lemn, corpuri delicte individualizate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului. A fost obligat inculpatul la 827 lei către I.M.L.

Craiova 290 lei onorariu apărător oficiu și la 700 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, în dimineața zilei de 11 august 2007, după ce au consumat băuturi alcoolice între inculpat și mama sa, respectiv victima D.S. a izbucnit un conflict generat de îndeplinirea îndatoririlor de familie și de împrejurarea că fiica inculpatului nu se găsea în domiciliu. În timpul conflictului inculpatul a recurs la acte de agresiune lovind-o pe mamă cu o coadă de unealtă agricolă, aceasta rupându-se. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 2948/ A3 din 17 septembrie 2007 rezultă că agresiunile au vizat zona toracică, zona abdominală, moartea victimei fiind determinată de leziunile produse, pe lângă șocul traumatic reținându-se și cel hemoragic.

Ca mecanism de lovire, s-a prevăzut „lovire cu și de corpuri dure”, leziunile de violență producându-se prin loviri repetate cu un corp dur alungit. Între leziunile de violență și deces, se concluzionează în raportul medico-legal, există legătură directă, necondiționată. Instanța de fond a mai reținut că fapta, așa cum a fost detaliată de inculpat. Este confirmată de martori, unii dintre ei (O.F.) auzind inițial conflictul verbal care a avut loc între cele două părți. Toți martorii au confirmat împrejurarea că inculpatul Ie-a făcut cunoscut imediat după agresarea victimei și ulterior intervenirii decesului acesteia, fapta ce a săvârșit-o, solicitând anunțarea organelor de cercetare penală. În ce privește individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere împrejurările faptei, circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale), atitudinea sinceră manifestată pe parcursul ambelor faze procesuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, arătând într-un memoriu depus la dosar că motivul conflictului pe care l-a avut cu victima l-a reprezentat faptul că aceasta i-ar fi dat copilul către familia P.Șt. în schimbul unui purcel și că el nu este de acord sub nicio formă ca minora să rămână la această familie. Oral, apelul a fost motivat în sensul reducerii pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 51 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, a fost admis apelul inculpatului, desființată în parte sentința în sensul interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-a apreciat de către instanța de apel că starea de fapt și încadrarea juridică au fost bine reținute de prima instanță, nefiind contestată de către inculpat.

Este posibil ca un motiv intim al conflictului să îl fi constituit „părerea” inculpatului în sensul că victima „i-a vândut” copilul, părere ce i s-a accentuat pe fondul consumului de alcool, însă probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile inculpatului. Oricum, chiar dacă acest aspect a reprezentat elementul declanșator al incidentului, el nu justifică totuși modul în care a reacționat inculpatul și nu poate constitui o circumstanță atenuantă. De aceea, instanța de apel a apreciat că s-a făcut o aplicare justă a criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen și ca fiind corect stabilită pedeapsa pe care a aplicat-o prima instanță. Apelul a fost totuși considerat admisibil sub aspectul pedepsei accesorii, întrucât natura faptei și modul în care a fost comisă nu are legătură cu exercitarea dreptului electoral de a alege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.N., reiterând criticile formulate în apel și solicitând în esență redozarea pedepsei, considerată a fi prea severă în raport cu motivația care a stat la baza comiterii faptei. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. În urma analizei probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești, s-a reținut în mod judicios săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de 11 august 2007, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o în mod repetat pe mama sa, victima D.S., cu un corp contondent (coadă de unealtă agricolă), producându-i leziuni care au condus la decesul victimei.

Multitudinea leziunilor constatate în raportul medico-legal de necropsie, localizarea acestora (în zone vitale ale corpului), ca și natura obiectului vulnerant (bucată din lemn-coada unei sape, care s-a și rupt în timpul aplicării loviturilor) conturează latura subiectivă a infracțiunii de omor calificat, respectiv intenția indirectă, inculpatul acceptând posibilitatea producerii unui rezultat letal, ca o consecință a faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit. Motivația invocată de către inculpat în sensul că lovirea victimei a fost determinată de conduita anterioară a acesteia (care îi „vânduse” fetița), nu poate fi primită ca o justificare a unei fapte de o gravitate extremă cum este cea dedusă judecății și nu poate conduce la o atenuare a răspunderii penale.

Așa cum a solicitat inculpatul atât în fața instanței de apel, cât și a celei de recurs. Pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului reflectă criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, circumstanțele în care aceasta s-a produs (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool), vârsta victimei (64 de ani) și relațiile în care se găsea cu inculpatul (mama acestuia), circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale), atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal (dincolo de justificarea pe care a încercat să o ofere pentru fapta comisă). În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare este un mijloc de constrângere corespunzător faptei comise de inculpat, fiind de natură a asigura reeducare sa și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât nu se justifică reducerea ei sub limita stabilită de prima instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, deducând prevenția la zi și obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2007 la 27 mai 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.