ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309/

P din 30 octombrie 2007, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul F.C., la

pedeapsa principală de 3 ani închisoare și cea complementară de 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată prin încheierea

din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Bihor.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului executat de la 24 martie 2006

la 23 noiembrie 2006.

În temeiul art. 118 lit. f) C.

pen., s-a confiscat în vederea distrugerii, cantitatea de 795 gr. cocaină

depusă la C.C.D.D.P. a I.G.P., iar conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a

confiscat de la inculpat cârja tip baston și cadrul metalic, obiecte depuse la

C.C.D.D.P. a I.P.J. Bihor, la 26 aprilie 2006.

În temeiul art. 357 lit. c) C.

proc. pen., s-au restituit inculpatului următoarele sume:

- 5100 euro, 1630 dolari S.U.A.

și 1306 lei depuse la B.C.R., sucursala Bihor în G.R.O.P. nr. 180 din 25 mai

2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în baza probelor strânse la urmărirea penală, cât și în faza

cercetării judecătorești ca situație de fapt, următoarele:

La data de 24 martie 2006,

în jurul prânzului, martorul Ț.V., cunoscut al inculpatului, a fost rugat de

acesta să-l transporte cu autoturismul proprietate personală, din localitatea

Zăvoi – Bihor în municipiul Oradea.

Inculpatul a explicat

martorului scopul deplasării la Oradea, unde urma să se întâlnească cu o

persoană, căreia trebuia să-i restituie un cadru metalic și o cârjă, obiecte pe

care le avea asupra sa, în privința cărora susținea că i-au fost împrumutate.

Cunoscând că inculpatul are

probleme de sănătate, martorul a fost convins de realitatea celor spuse de

inculpat.

Ajunși în Oradea, martorul a

parcat autoturismul în zona stadionului, fiind rugat de inculpat, timp de 5 - 10

minute.

După trecerea acestui

interval de timp, în locul descris au sosit organele de cercetare penală,

procedându-se la tăierea celor două obiecte, în interiorul barelor de metal ce

le compuneau găsindu-se 843 grame cocaină, împachetată în folie de plastic.

Identificarea drogului s-a

făcut urmare efectuării narcotestului, concluziile fiind consemnate în raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 261105 din 27 martie 2006.

La momentul depistării

cantității de drog, de către organele de urmărire penală, inculpatul a susținut

că nu cunoștea nimic despre existența acestuia.

În justificarea celor două

obiecte în interiorul cărora fusese ascunsă și în acest mod transportată

cocaina, inculpatul a susținut că acestea i-au fost predate la 23 martie 2006

de o persoană necunoscută în Timișoara, loc unde făcuse o deplasare la

penitenciar pentru a-și vizita fiul, F.A., arestat preventiv pentru trafic de

cocaină.

La rugămintea persoanei

necunoscute, în schimbul sumei de 50 lei, inculpatul pretinde că a acceptat să

transporte aceste obiecte la Oradea, în ziua de 24 martie 2006, la hotelul

Eden, urmând să le predea persoanei cazate la camera 1800.

Ulterior, inculpatul pe

parcursul cercetărilor și-a construit o altă apărare, susținând că preluarea

cocainei de la persoana necunoscută din Timișoara, despre care credea că este

prietenul celuilalt fiu al său F.V.D., aflat în Ecuador, condamnat pentru

trafic de droguri, a constituit un act de colaborare cu organele de urmărire

penală ce desfășurau cercetări asupra fiului său F.A. și, astfel, urma să

beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Instanța de fond a reținut

neverosimilă apărarea inculpatului, față de succesiunea desfășurării

activității infracționale, fiind de neexplicat în situația unei astfel de

colaborări neintervenția organelor de urmărire penală la momentul predării

către acestea a obiectelor de către persoana necunoscută, împrejurare în care

s-ar fi ajuns la identificarea sa ca participant la traficul internațional de

droguri.

Pe de altă parte, s-a

reținut ca lipsită de logică, împrejurarea că inculpatul a fost legitimat în

holul hotelului, înainte de momentul întâlnirii cu persoane căreia urma să-i

predea cadrul metalic și cârja tip baston, pretinsa „colaborare” neatingându-și

finalitatea.

Apreciind dovedită vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată, instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă redusă sub limita minimă

prevăzută de textul incriminator prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

reținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

S-a dat relevanță juridică

în acest sens, datelor care caracterizează pozitiv persoana inculpatului,

lipsit de antecedente penale, cum și stării sănătății sale, afectată de o boală

gravă, cancer.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii.

Astfel, s-a solicitat,

schimbarea modalității de executare a pedepsei, considerând că afecțiunea de

care suferă, justifică aplicarea dispozițiilor art. 86

1

sau 81 C.

pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv

suspendarea condiționată.

Curtea de Apel, prin decizia

penală nr. 33/ A și 15 aprilie 2008, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, considerând că în raport de circumstanțele reale, pedeapsa a fost

proporționalizată just prin coborâre sub limita minimă prevăzută de text,

modalitatea de executare, privare de libertate, fiind de natură să răspundă

scopului enunțat de art. 52 C. pen.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs, reiterând critica ce vizează individualizarea pedepsei, ce

se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Se solicită să se dea

eficiență mai mare efectelor circumstanțelor atenuante recunoscute în favoarea

sa, să se aplice dispozițiile art. 86

1

C. pen., motivate de starea

precară de sănătate.

Recursul inculpatului este

nefondat.

Prima instanță, printr-o

interpretare judicioasă a criteriilor legale de individualizare enumerate de art.

72 C. pen., a stabilit atât sub aspectul cuantumului cât și modalității de

executare a pedepselor de natură să asigure îndeplinirea scopului educativ,

preventiv așa cum este enunțat de art. 52.

Starea precară a sănătății

inculpatului este unul din criteriile de individualizare, ce nu trebuie

apreciat exclusiv în stabilirea modalității de executare a pedepsei.

Astfel, nu poate fi ignorat

pericolul social al infracțiunii demonstrat de cantitatea mare de droguri

traficată, cum și faptul că toți membrii familiei, cei doi fii și soția sa,

sunt condamnați pentru acest gen de infracțiune. Toate aceste împrejurări,

imposibilitatea inculpatului de a evalua exact gravitatea infracțiunii care are

consecințe devastatoare asupra sănătății potențialilor consumatori, conving

instanța că nu există motive pentru care pedeapsa să fie redusă și schimbată modalitatea

de executare.

Cum la examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare a hotărârii, recurentul

inculpat va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 15

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2008.