ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 309/ P din 30 octombrie 2007, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. Pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată prin încheierea din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Bihor. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului executat de la 24 martie 2006 la 23 noiembrie 2006. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii, cantitatea de 795 gr. cocaină depusă la C.C.D.D.P. a I.G.P., iar conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cârja tip baston și cadrul metalic, obiecte depuse la C.C.D.D.P. a I.P.J. Bihor, la 26 aprilie 2006. În temeiul art. 357 lit. c) C. proc. pen., s-au restituit inculpatului următoarele sume: - 5100 euro, 1630 dolari S.U.A. și 1306 lei depuse la B.C.R., sucursala Bihor în G.R.O.P.

nr. 180 din 25 mai 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în baza probelor strânse la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești ca situație de fapt, următoarele: La data de 24 martie 2006, în jurul prânzului, martorul Ț.V., cunoscut al inculpatului, a fost rugat de acesta să-l transporte cu autoturismul proprietate personală, din localitatea Zăvoi – Bihor în municipiul Oradea. Inculpatul a explicat martorului scopul deplasării la Oradea, unde urma să se întâlnească cu o persoană, căreia trebuia să-i restituie un cadru metalic și o cârjă, obiecte pe care le avea asupra sa, în privința cărora susținea că i-au fost împrumutate. Cunoscând că inculpatul are probleme de sănătate, martorul a fost convins de realitatea celor spuse de inculpat.

Ajunși în Oradea, martorul a parcat autoturismul în zona stadionului, fiind rugat de inculpat, timp de 5 - 10 minute. După trecerea acestui interval de timp, în locul descris au sosit organele de cercetare penală, procedându-se la tăierea celor două obiecte, în interiorul barelor de metal ce le compuneau găsindu-se 843 grame cocaină, împachetată în folie de plastic. Identificarea drogului s-a făcut urmare efectuării narcotestului, concluziile fiind consemnate în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 261105 din 27 martie 2006. La momentul depistării cantității de drog, de către organele de urmărire penală, inculpatul a susținut că nu cunoștea nimic despre existența acestuia.

În justificarea celor două obiecte în interiorul cărora fusese ascunsă și în acest mod transportată cocaina, inculpatul a susținut că acestea i-au fost predate la 23 martie 2006 de o persoană necunoscută în Timișoara, loc unde făcuse o deplasare la penitenciar pentru a-și vizita fiul, F.A., arestat preventiv pentru trafic de cocaină. La rugămintea persoanei necunoscute, în schimbul sumei de 50 lei, inculpatul pretinde că a acceptat să transporte aceste obiecte la Oradea, în ziua de 24 martie 2006, la hotelul Eden, urmând să le predea persoanei cazate la camera 1800. Ulterior, inculpatul pe parcursul cercetărilor și-a construit o altă apărare, susținând că preluarea cocainei de la persoana necunoscută din Timișoara, despre care credea că este prietenul celuilalt fiu al său F.V.D., aflat în Ecuador, condamnat pentru trafic de droguri, a constituit un act de colaborare cu organele de urmărire penală ce desfășurau cercetări asupra fiului său F.A.

și, astfel, urma să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Instanța de fond a reținut neverosimilă apărarea inculpatului, față de succesiunea desfășurării activității infracționale, fiind de neexplicat în situația unei astfel de colaborări neintervenția organelor de urmărire penală la momentul predării către acestea a obiectelor de către persoana necunoscută, împrejurare în care s-ar fi ajuns la identificarea sa ca participant la traficul internațional de droguri. Pe de altă parte, s-a reținut ca lipsită de logică, împrejurarea că inculpatul a fost legitimat în holul hotelului, înainte de momentul întâlnirii cu persoane căreia urma să-i predea cadrul metalic și cârja tip baston, pretinsa „colaborare” neatingându-și finalitatea.

Apreciind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. S-a dat relevanță juridică în acest sens, datelor care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, lipsit de antecedente penale, cum și stării sănătății sale, afectată de o boală gravă, cancer. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii. Astfel, s-a solicitat, schimbarea modalității de executare a pedepsei, considerând că afecțiunea de care suferă, justifică aplicarea dispozițiilor art. 86 1 sau 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv suspendarea condiționată.

Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 33/ A și 15 aprilie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, considerând că în raport de circumstanțele reale, pedeapsa a fost proporționalizată just prin coborâre sub limita minimă prevăzută de text, modalitatea de executare, privare de libertate, fiind de natură să răspundă scopului enunțat de art. 52 C. pen. În termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând critica ce vizează individualizarea pedepsei, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Se solicită să se dea eficiență mai mare efectelor circumstanțelor atenuante recunoscute în favoarea sa, să se aplice dispozițiile art. 86 1 C. pen., motivate de starea precară de sănătate.

Recursul inculpatului este nefondat. Prima instanță, printr-o interpretare judicioasă a criteriilor legale de individualizare enumerate de art. 72 C. pen., a stabilit atât sub aspectul cuantumului cât și modalității de executare a pedepselor de natură să asigure îndeplinirea scopului educativ, preventiv așa cum este enunțat de art. 52. Starea precară a sănătății inculpatului este unul din criteriile de individualizare, ce nu trebuie apreciat exclusiv în stabilirea modalității de executare a pedepsei. Astfel, nu poate fi ignorat pericolul social al infracțiunii demonstrat de cantitatea mare de droguri traficată, cum și faptul că toți membrii familiei, cei doi fii și soția sa, sunt condamnați pentru acest gen de infracțiune.

Toate aceste împrejurări, imposibilitatea inculpatului de a evalua exact gravitatea infracțiunii care are consecințe devastatoare asupra sănătății potențialilor consumatori, conving instanța că nu există motive pentru care pedeapsa să fie redusă și schimbată modalitatea de executare. Cum la examinarea din oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare a hotărârii, recurentul inculpat va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.