ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2294/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 631 din

16 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta G.S., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

– A.N.V., prin care solicita anularea Ordinului nr. 4632 din 21 martie 2006, de

aplicare a sancțiunii „mustrare scrisă".

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției

răspunderii disciplinare, invocată

de

reclamantă, că ordinul contestat a fost emis în cadrul termenului de 6

luni,

prevăzut de lege, în raport cu data de 6 octombrie 2005, când pârâta a luat

cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare.

Instanța de fond a reținut, de

asemenea, că ordinul contestat este legal și că susținerile reclamantei

referitoare la lipsa din cuprinsul

actului

administrativ atacat a elementelor esențiale, prevăzute de art. 35

din H.G.

nr. 1210/2003, nu sunt întemeiate. Cu privire la acest aspect, prima instanță a

apreciat că, potrivit art. 65 alin. (3) lit.

a)

coroborat cu art. 66 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, nu era necesară

indicarea

în cuprinsul ordinului contestat a motivelor pentru care au fost înlăturate

apărările formulate de funcționarul public în timpul

cercetării disciplinare prealabile. Ca atare, reține instanța de fond,

lipsa

mențiunii respective nu atrage nulitatea ordinului contestat.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta G.S.,

invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se

arată, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția

prescripției răspunderii disciplinare și a apreciat că ordinul de sancționare

ar conține toate elementele esențiale, prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C

.

proc. civ.

, Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Prin ordinul

contestat, reclamanta, având calitatea de inspector

vamal asistent la B.V.B., a fost sancționată disciplinar cu „mustrare

scrisă", conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999,

pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu cu

privire la supravegherea

perimetrului biroului vamal în care își

desfășura activitatea.

În cuprinsul ordinului contestat

nu se regăsesc, însă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările

formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile,

împrejurare care atrage sancțiunea nulității absolute a actului administrativ sancționator,

conform art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr.

1210/2003,

privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină

și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice. Sub

acest aspect, prima instanță în mod greșit a reținut că, potrivit art. 65 alin.

(3) lit. a) coroborat cu art. 66 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, nu ar fi

fost necesară indicarea în cuprinsul ordinului a motivelor pentru

care au fost înlăturate apărările reclamantei,

dispozițiile legale invocate

neprevăzând acest lucru. Mai mult decât

atât, conform art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, „Sancțiunile

disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei

săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public

trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității."

De asemenea, așa cum rezultă din

cuprinsul referatului din 2 februarie 2006, întocmit de secretariatul comisiei

de disciplină a A.N.V. (dosar fond), dar și din întâmpinarea formulată în

cauză, data săvârșirii abaterii disciplinare reținute în sarcina

recurentei-reclamante este 19 septembrie 2005, iar data emiterii actului

administrativ sancționator este 21 martie 2006.

Or, potrivit art. 35 alin. (6)

din H.G. nr. 1210/2003 dar și art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

„Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data

săvârșirii abaterilor disciplinare". Legea face, așadar, referire la data

„săvârșirii" abaterii, iar nu la data „luării la cunoștință", de

către autoritatea publică, de săvârșirea faptei, așa cum în mod greșit și

neîntemeiat a reținut instanța de fond.

Așa fiind, raportat la

prevederile legale mai sus citate, cum perioada cuprinsă între data săvârșirii

abaterii disciplinare și data emiterii ordinului de sancționare este mai mare

de 6 luni, rezultă că, în speță, a intervenit prescripția răspunderii

disciplinare a recurentei-reclamante, pentru fapta reținută prin ordinul

contestat.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii

acțiunii formulate de reclamantă, anulându-se Ordinul nr. 4632 din 21 martie

2006, emis de pârâta A.N.A.F. – A.N.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta G.S., împotriva

sentinței civile nr. 631 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, în fond, admite

acțiunea formulată de reclamanta G.S.

Anulează Ordinul nr. 4632 din 21 martie 2006, emis de

pârâta A.N.A.F. – A.N.V.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.