ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6950/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la 24 august 2005 reclamantele E.O.M., E.A.C., R.M.D., S.G.R. și G.E.M. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimații Municipiul Constanța, prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, să dispună anularea Dispoziției nr. 2423 emisă de primar, obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 533,90 mp situat în Constanța. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul în litigiu a aparținut lui E.T.C.

și a fost naționalizat la poziția 304. Imobilul este ocupat de chiriași iar parterul este ocupat de o societate comercială. Prin sentința civilă nr. 1328 din 19 iunie 2006 Tribunalul Constanta, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2423 emisă la 11 iulie 2007 de Primarul Municipiului Constanța și i-a obligat pe pârâți să restituie în natură imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 533,90 mp situat în Constanța, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. S.T. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1138/1911 și actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2078/1914 autorul reclamanților, C.T.E., a dobândit un drept de proprietate cu privire la suprafața de 260,90 mp situat în Constanța, lotul 3 din careul 62 și respectiv 557 mp situat în Constanța.

Prin contractul de schimb transcris sub nr. 1915 S.T.E. îi lasă în deplină proprietate fratelui său C.T.E. suprafața de 273 mp teren , lotul 1 din careul nr. 62. S-a probat fără echivoc exercitarea dreptului de proprietate de către C.T.E. asupra întregului imobil până la data naționalizării. De asemenea, s-a probat fără echivoc, prin actele de stare civilă și certificatele de calitate de moștenitori, calitatea reclamanților de succesori legali de pe urma defunctului C.T.E. Apelul exercitat împotriva acestei sentințe de pârâții Municipiul Constanța, prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 372 C din 13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1138/1911, actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2078/1914, contractul de schimb transcris sub nr. 1915. Toate aceste acte au format convingerea instanței în sensul că autorul intimaților reclamanți C.T.E. a edificat construcția care a fost naționalizată prin Decretul nr. 92/1950. Aceste acte se coroborează cu expertiza tehnică care confirmă faptul că este vorba de unul și același imobil situat în Constanța. În privința calității procesual active a intimatelor reclamante, instanța de fond a reținut în mod corect că actele de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor au demonstrat că ele sunt moștenitoarele legale de pe urma defunctului C.T.E.

Împotriva acestei hotărâri pârâții au declarat recurs critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte. Din documentația depusă la dosar rezultă că la Comisia de Legea nr. 10/2001 petenții nu au depus actele necesare dovedirii dreptului de proprietate și a calității. S-a încălcat astfel art. 22 din Legea nr. 10/2001 care a stabilit un termen până la care să fie depuse aceste acte. Până la 1 iulie 2003 notificarea nu a fost completată cu actele doveditoare ale calității de moștenitori a reclamanților precum și actele de proprietate ale lui C.T.E. Nici actele depuse la instanță nu au făcut dovada calității procesuale active a reclamantelor. Nu s-a făcut dovada identității dintre imobilul inițial și cel pretins în cauză, expertul neputând să adauge ori modifica actele de proprietate deținute de părți.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării. Expresia „soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape, administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita injustiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării. Cât privește dovada calității de moștenitori a reclamantelor, instanțele de fond au reținut în mod corect faptul că certificatul de calitate de moștenitor nr. 28 din 17 ianuarie 1998 face această dovadă.

De altfel, recurenții nu au arătat de ce consideră că înscrisurile administrate nu probează calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, simpla afirmație în acest sens neavând valoarea unei critici în etapa recursului. După cum, prin raportul de expertiză s-a stabilit că imobilul din str. C. nr. 47 este în prezent cel înscris la nr. 43 D și 43 C. Deși au beneficiat de asistență juridică calificată pârâții au arătat că nu formulează obiecțiuni împotriva acestui raport de expertiză. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la cheltuieli de judecată către intimatele reclamante. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei civile nr. 372 C din 13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenți la 1337,60 lei cheltuieli de judecată către intimatele reclamante E.O.M., E.A.C., R.M.D., S.G.R. și G.E.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2007.