ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6950/2007

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la 24 august 2005

reclamantele E.O.M., E.A.C., R.M.D., S.G.R. și G.E.M. au solicitat instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimații Municipiul

Constanța, prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului

Constanța, să dispună anularea Dispoziției nr. 2423 emisă de primar, obligarea

pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren

în suprafață de 533,90 mp situat în Constanța.

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul în litigiu a aparținut

lui E.T.C. și a fost naționalizat la poziția 304.

Imobilul este

ocupat de chiriași iar parterul este ocupat de o societate comercială.

Prin sentința

civilă nr. 1328 din 19 iunie 2006 Tribunalul Constanta, secția civilă, a admis

acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2423 emisă la 11 iulie 2007 de Primarul

Municipiului Constanța și i-a obligat pe pârâți să restituie în natură imobilul

compus din construcție și teren în suprafață de 533,90 mp situat în Constanța,

astfel cum este identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de ing.

S.T.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare transcris

sub nr. 1138/1911 și actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2078/1914

autorul reclamanților, C.T.E., a dobândit un drept de proprietate cu privire la

suprafața de 260,90 mp situat în Constanța, lotul 3 din careul 62 și respectiv

557 mp situat în Constanța.

Prin contractul de schimb transcris sub nr. 1915 S.T.E. îi lasă în

deplină proprietate

fratelui său C.T.E. suprafața de 273 mp teren

, lotul 1 din careul nr. 62.

S-a probat fără echivoc exercitarea dreptului de proprietate de către

C.T.E.

asupra întregului imobil

până la data naționalizării.

De asemenea, s-a probat fără echivoc, prin actele de stare civilă și

certificatele de

calitate de moștenitori, calitatea reclamanților de succesori legali de

pe urma defunctului

C.T.E.

Apelul exercitat împotriva acestei sentințe de pârâții Municipiul

Constanța, prin

primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța a

fost respins ca

nefondat prin decizia civilă nr. 372 C din 13 decembrie 2006 pronunțată

de Curtea de

Apel

Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și

pentru

cauze privind conflictele

de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că instanța

de fond a

reținut

în mod corect că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul

de

vânzare-cumpărare

transcris sub nr. 1138/1911, actul de vânzare-cumpărare transcris sub

nr. 2078/1914,

contractul de schimb transcris sub nr. 1915. Toate aceste acte au format

convingerea instanței

în sensul că autorul intimaților reclamanți C.T.E. a edificat construcția care

a fost naționalizată prin Decretul nr. 92/1950.

Aceste acte se coroborează cu expertiza tehnică care confirmă faptul că

este vorba

de

unul și același imobil situat în Constanța.

În privința calității procesual active a intimatelor reclamante,

instanța de fond a reținut în mod corect că actele de stare civilă și

certificatul de calitate de moștenitor au demonstrat că ele sunt moștenitoarele

legale de pe urma defunctului C.T.E.

Împotriva acestei hotărâri pârâții au declarat recurs critica, motivată

în drept pe

dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte.

Din documentația depusă la dosar rezultă că la Comisia de Legea nr.

10/2001

petenții

nu au depus actele necesare dovedirii dreptului de proprietate și a calității.

S-a

încălcat

astfel art. 22 din Legea nr. 10/2001 care a stabilit un termen până la care să

fie

depuse aceste acte. Până la

1 iulie 2003 notificarea nu a fost completată cu actele

doveditoare ale calității de moștenitori a

reclamanților precum și actele de proprietate ale lui C.T.E.

Nici actele

depuse la instanță nu au făcut dovada calității procesuale active a

reclamantelor.

Nu s-a făcut

dovada identității dintre imobilul inițial și cel pretins în cauză, expertul

neputând să adauge ori modifica actele de proprietate deținute de părți.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin

motivele de recurs și

în raport

de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat

că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 23

din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori,

după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum

și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz,

înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot

fi depuse până la data soluționării notificării.

Expresia

„soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează

soluționarea acesteia în oricare din cele două etape, administrativă, înaintea

persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a

instanței de judecată.

Nicio prevedere

a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară.

A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la

justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate

rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice

notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o

bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage

pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita injustiție măsuri

reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru

nerespectarea termenului de trimitere a notificării.

Cât privește

dovada calității de moștenitori a reclamantelor, instanțele de fond au reținut

în mod corect faptul că certificatul de calitate de moștenitor nr. 28 din 17

ianuarie 1998 face această dovadă. De altfel, recurenții nu au arătat de ce

consideră că înscrisurile administrate nu probează calitatea reclamantelor de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, simpla afirmație în acest sens neavând valoarea unei critici în

etapa recursului.

După cum, prin raportul de expertiză s-a stabilit că imobilul din str.

C. nr.

47 este în prezent cel

înscris la nr. 43 D și 43 C. Deși au beneficiat de asistență juridică

calificată pârâții au arătat că nu formulează obiecțiuni împotriva acestui

raport de expertiză.

Având în vedere

cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond

au făcut aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente în cauză,

motiv pentru care

criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

În raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la cheltuieli

de judecată către intimatele reclamante.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

exercitat de pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul Local

Constanța împotriva deciziei civile nr. 372 C din 13 decembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de

familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări

sociale.

Obligă pe recurenți la 1337,60 lei

cheltuieli de judecată către intimatele reclamante E.O.M., E.A.C., R.M.D.,

S.G.R. și G.E.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2007.