SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 39382/05 prezentată de Selami ASLAN împotriva Franței și Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecătorii S. Dolle, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 noiembrie 2005, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. Având în vedere observațiile prezentate de guvernele pârâte, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Selami Aslan, este un resortisant turc, născut în 1972. A. Salfati, avocat la Paris. Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl E. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurentul, de origine kurdă, provine din districtul Elskirt, județul Agri (Ararat). A ajuns în Franța la sfârșitul lunii octombrie 2004. La 20 martie 2005, a fost interpelat la Paris. Neavând nici un document care să ateste valabilitatea șederii sale în Franța, a făcut obiectul aceleiași zile a unui ordin de reținere la frontieră și a fost plasat într-un centru de detenție. La 22 martie 2005, Tribunalul Administrativ din Paris a înaintat o cerere în anulare, sau subsidiară, în suspendare, de rejudecare la frontieră. printr-o hotărâre pronunțată la 23 martie 2005, Tribunalul a respins cererea. Reclamantul a solicitat, dar instanța administrativă din Paris a respins cererea printr-o ordonanță pronunțată la 13 iunie 2005. La 29 aprilie 2005, reclamantul a depus o cerere de azil politic la Oficiul pentru protecția refugiaților și a apatrizilor (OFPRA). El a susținut în special, documente în sprijinul, că a fost arestat și torturat împreună cu tatăl său în 1999 și 2004 pentru susținerea Partidului Popular Democrat (HADEP), apoi Partidul Democrat Popular (DEHAP). El a păstrat urme pe corp, precum și un bâlbâit. La 2 noiembrie 2005, reclamantul a fost arestat în mod accidental la Compiègne și plasat în detenție administrativă. La 4 noiembrie 2005, reclamantul a fost prezentat judecătorului pentru libertăți și detenție în apropierea tribunalului de mare instanță din Soisons. Acesta, printr-o ordonanță pronunțată în aceeași zi, l-a numit pe recurentul cu reședința la domnul Celik, la Soisons, în așteptarea deciziei OFPRA. La 5 noiembrie 2005, reclamantul a fost interpelat și condus la Paris, unde se îmbarca sub escortă polițienească într-un zbor spre Istanbul. Atât autoritățile franceze, cât și turcești confirmă că a debarcat liber la Istanbul, în posesia unei cărți de identitate turcă. GRIFS Invocând art. 5 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 7 La Convenție, reclamantul susținea că expulzarea sa în Turcia, în ciuda ordonanței contrare a judecătorului libertăților și detenției, constituia o negare a justiției; el sublinia că întoarcerea sa în Turcia în aceste condiții poate fi extrem de gravă pentru securitatea sa sau chiar pentru viața sa și, prin urmare, contrar articolului 3 din Convenție. Acesta se referea, de asemenea, la art. 1 din Protocolul nr. 6 la Convenție privind o posibilă aplicare a pedepsei cu moartea în Turcia. PROCEDURA La 12 decembrie 2005, președintele Camerei a decis să aducă cererea la cunoștința guvernelor pârâte, invitându-le să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia obiecțiunilor formulate în temeiul articolelor 3 și 5 din convenție, precum și al articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Președintele Camerei a decis, de asemenea, în temeiul art. 41 din Regulamentul Curții, că cererea va fi tratată cu prioritate. Guvernul francez și-a prezentat observațiile la 9 februarie 2006, iar guvernul turc și-a prezentat observațiile la 22 martie 2006. Prin scrisoarea din 31 martie 2006, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns. Reclamantul nu a prezentat observații în termenul stabilit și nu a formulat o cerere de prelungire. O scrisoare de rechemare i-a fost transmisă prin recomandare, cu confirmare de primire la data de 3 Iulie 2006. Această scrisoare a atras atenția asupra posibilităților de eliminare a rolului, prin aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, în caz de absență a răspunsului. Prin scrisoarea din 9 iulie 2006, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la voința clientului său de a se retrage din cererea sa în termenii următori: Nu mi se pare oportun să prelungesc o controversă juridică și după consultarea rudelor clientului meu, care sunt convinși de faptul că acesta din urmă nu ar fi făcut obiectul unei arestări sau al unei detenții la întoarcerea sa în Turcia în noiembrie 2005, vă informez că consider că cauza este în prezent lipsită de obiect și că nu mai trebuie să o mențină în rolul Curții. La 25 iulie 2006, guvernele pârâte au fost informate în acest sens. ÎN DREPT, Curtea constată că, la 9 iulie 2006, a fost informată prin scrisoarea Consiliului reclamantului cu privire la disponibilitatea clientului său de a se retrage din cererea sa și că această dezmințire este lipsită de ambiguitate. Curtea constată, prin urmare, că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A. B AKA Președinte
Requête n
o
39382/05
présentée par Selami ASLAN
contre la France et la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 3
octobre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
I.
Cabral Barreto
,
M
mes
A.
Mularoni
,
E.
Fura-Sandström
,
D.
Jočienė,
M.
D.
Popović,
juges
,
et
de
M
me
greffière de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 novembre 2005,
Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour.
Vu les observations soumises par les gouvernements défendeurs,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Selami Aslan, est un ressortissant turc, né en 1972. Il est représenté devant la Cour par M
e
me
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, d’origine kurde, provient du district d’Eleskirt, département d’Agri (Ararat). Il arriva en France fin octobre 2004.
Le 20 mars 2005, il fut interpellé à Paris. Ne possédant aucun document établissant la validité de son séjour en France, il fit l’objet le même jour d’un arrêté de reconduite à la frontière et fut placé en centre de rétention.
Le 22 mars 2005, il soumit au tribunal administratif de Paris une requête en annulation, ou subsidiairement, en suspension, de l’arrêté de reconduite à la frontière. Par un jugement rendu le 23 mars 2005, le tribunal rejeta la requête. Le requérant interjeta appel mais la cour administrative d’appel de Paris rejeta la requête par une ordonnance rendue le 13 juin 2005.
Le 29 avril 2005, le requérant soumit à l’Office de protection des réfugiés et des apatrides (OFPRA) une demande d’asile politique. Il expliquait que sa région d’origine était un des théâtres d’affrontement entre la guérilla et l’armée, et son village une des cibles des forces de l’ordre. Il alléguait notamment, documents à l’appui, qu’il avait été arrêté et torturé avec son père en 1999 et en 2004 pour avoir soutenu le Parti populaire démocratique (HADEP), puis le Parti démocratique populaire (DEHAP). Il en garderait des traces sur le corps ainsi qu’un bégaiement. Le dossier était alors en instance d’examen par l’OFPRA.
Le 2 novembre 2005, le requérant fut arrêté fortuitement à Compiègne et placé en rétention administrative.
Le 4 novembre 2005, le requérant fut présenté au juge des libertés et de la détention près le tribunal de grande instance de Soissons. Celui-ci, par une ordonnance rendue le même jour, assigna le requérant à résidence chez M.
Celik, à Soissons, dans l’attente de la décision de l’OFPRA.
Le 5 novembre 2005, le requérant était interpellé et conduit à Paris où il embarquait sous escorte policière sur un vol pour Istanbul.
Aussi bien les autorités françaises que turques confirment qu’il a débarqué libre à Istanbul, en possession d’une carte d’identité turque.
Invoquant l’article 5 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
7 à la Convention, le requérant alléguait que son expulsion vers la Turquie, malgré l’ordonnance contraire du juge des libertés et de la détention, constituait un déni de justice. Il soulignait que son retour en Turquie dans ces conditions pouvait être d’une extrême gravité pour sa sécurité, voire sa vie, et donc contraire à l’article 3 de la Convention.
Il se référait également à l’article 1 du Protocole n
o
6 à la Convention concernant une application éventuelle de la peine de mort en Turquie.
Le 12 décembre 2005, le président de la chambre a décidé de porter la requête à la connaissance des gouvernements défendeurs, en les invitant à présenter par écrit leurs observations sur la recevabilité et le bien-fondé des griefs tirés des articles 3 et 5 de la Convention, ainsi que de l’article 1 du Protocole n
o
7 à la Convention. Le président de la chambre a également décidé, en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour, que la requête serait traitée en priorité.
Le gouvernement français a présenté ses observations le 9 février 2006 et le gouvernement turc a présenté les siennes le 22 mars 2006.
Par lettre du 31 mars 2006, le requérant a été invité à présenter ses observations en réponse. Le requérant ne présenta pas d’observations dans le délai imparti et ne formula pas de demande de prorogation. Une lettre de rappel lui a été transmise par recommandé avec accusé de réception le 3
juillet 2006. Cette lettre a attiré son attention sur les possibilités de radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction.
Par lettre du 9 juillet 2006, le représentant du requérant informa la Cour de la volonté de son client de se désister de sa requête dans les termes suivants
:
«
Il ne me paraît pas opportun de prolonger une polémique juridique et après consultation des proches de mon client, rassurés par l’affirmation que ce dernier n’aurait fait l’objet ni d’une arrestation ni d’une détention à son retour en
Turquie
en novembre 2005, je vous informe que je considère que l’affaire est désormais sans objet et qu’il n’y a plus lieu de la maintenir au rôle de la Cour.
»
Le 25 juillet 2006, les gouvernements défendeurs en furent informés.
La Cour note que, le 9 juillet 2006, elle a été informée par lettre du conseil du requérant de la volonté de son client de se désister de sa requête. Il ressort de cette lettre que ce désistement est dénué de toute ambiguïté. La Cour constate donc que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 41 du règlement de la Cour et de rayer la requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
AKA
Greffière
Président