CtEDO 03.10.2006 AI

AFFAIRE E.T. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
03.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 5-4;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE E.T. c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE

CAUZA

E.T. c. FRANȚA

(Cerere nr. 7217/05)

3 octombrie 2006

03/01/2007

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite de art. 44 § 2 din Convenție. Ea poate suferi retușuri de formă.

În cauza E.T. c. Franța,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședință într-o cameră compusă din:

Domnii A.B. Baka, președinte,

J.-P. Costa,

Doamnele A. Mularoni,

și Doamna S. Dollé, grefier de secțiune,

După deliberare în camera de consiliu pe 12 septembrie 2006,

Adoptă hotărârea următoare, adoptată la această dată:

I.

„Pacienta prezintă o demență erotomoniacă bine controlată care a fost la baza tulburărilor comportamentului apărute față de terapeutul ei și fiul acesteia. În ciuda unor declarații de circumstanță, nu pare a fi în prezent conștientă de caracterul patologic al tulburărilor sale. Cu toate acestea, ea face dovadă de o determinare de a-și continua studiile, ceea ce pare compatible cu spitalizarea sa.

În consecință, spitalizarea de ofițiu trebuie menținută, dar putem cere ieșiri la încercare cu revenire la spital, a fi gestionate de echipa medicală urmând programul cursurilor sale."

„De la 15 aprilie, beneficiază de ieșiri la încercare pentru a se întoarce la părinți, pentru a-și continua studiile sau pentru a căuta muncă.

Ținând seama că nu are critici cu privire la tulburări comportamentului, spitalizarea de ofițiu trebuie menținută sub forma ieșirilor la încercare pentru o lună de la 30 aprilie 2004."

„Pacienta prezintă o neîncredere exagerată, o dificultate de a relua îngrijirile psihiatrice cu alt psihiatra decât obiectul hărțuirii sale, (...), convingerea de a opri tratamentul imediat după ridicarea spitalizării de ofițiu legată de lipsa totală de conștiin a tulburărilor psihiatrice. Oprirea oricărui tratament psihiatric ar putea avea ca rezultat reia tulburărilor comportamentului. Această stare este compatibilă cu o ieșire la încercare, dar cadrul HO este încă necesar pentru a continua îngrijirile psihiatrice și tratamentul farmacologic.

În aceste condiții, spitalizarea de ofițiu trebuie deci menținută sub formă de ieșire la încercare pentru o nouă durată de o lună de la 1 iunie 2004."

„Noi (...) am rendat ordonanța următoare

Doamna (...)

În prezent spitalizată în serviciul de psihiatrie al spitalelor din Léman la Thonon-les-Bains a adresat o cerere de ieșire la domnul judecător al libertăților și detenției printr-o cerere din data de 3 aprilie 2004, în aplicarea articolului L 3211-12 din codul sănătății publice și articolului 49 din legea din 15 iunie 2000;

De care,

Noi, Judecător al Libertăților și Detenției, hotărând sub forma procedurilor de urgență,

Având în vedere articolul L 3211-12 din codul sănătății publice și art. 49 din legea din 15 iunie 2000,

Ținând seama că expertiza Doctorului B. confirmă necesitatea de a continua măsura contestată în cadrul unei ieșiri la încercare.

Respingem recursul E.T. împotriva măsurii spitalizării de ofițiu din data de 1 aprilie 2004."

Pe 2 iulie 2004, a făcut apel împotriva ordonanței judecătorului libertăților și detenției.

„Pacienta dovedește o bună integrare socio-profesională (a obținut bacalaureatul, poate lucra temporar, are proiecte școlare). Cu toate acestea, a telefonat Doctorului T. pentru a-i vorbi despre HO și pentru a amenința cu publicarea istoriei medicale pe Internet, ceea ce dovedește persistența tulburărilor psihiatrice care încă influențează comportamentul. O reintegrare la spital nu este necesară, dar spitalizarea de ofițiu trebuie menținută sub forma ieșirii la încercare pentru o nouă durată de o lună de la 22 iulie 2004."

„De la o lună, pacienta nu a prezentat tulburări comportamentului manifestate printr-un hărțuire oarecare la adresa Doctorului T.

Pe de altă parte, spune că acceptă tratamentul medicamentos și urmărirea psihiatrică și continuă să aibă o bună integrare socio-profesională. De altfel, spune că vrea să urmeze studii la Lyon de la septembrie 2004, ceea ce pune distanțe fizice benefice între ea și Doctorul T.

În acest context spitalizarea de ofițiu sub formă de ieșire la încercare poate fi ridicată conform articolului L 3213-1 și așa mai departe ... (ilizibil)."

II.

Articolul L. 3211-12

„O persoană spitalizată fără consimțământ sau reținută în orice stabiliment care primește bolnavi tratați pentru tulburări mentale, tutorul acesteia dacă este minor, tutorul sau curatorul acesteia dacă, majoră, a fost pusă sub tutelă sau în curatorie, soțul sau concubinul, un membru de familie sau o persoană susceptibilă de a acționa în interesul bolnavului și eventual curatorul persoanei pot, în orice moment, apela cu o simplă cerere devant președintele tribunalului din locul situării stabilimentului care, hotărând sub forma procedurilor de urgență după dezbatere contradictorie și după verificările necesare, ordonează, dacă este cazul, ieșirea imediată.

(...)."

Articolul L. 3213-1

„La Paris, prefectul poliției și, în departamente, reprezentanții Statului pronunță prin hotărâre, în baza unui certificat medical circumstanțiat, spitalizarea de ofițiu într-un stabiliment menționat la articolul L. 3222-1 al persoanelor ale căror tulburări mentale necesită îngrijiri și compromit siguranța persoanelor sau prejudiciază, în mod grav, ordinea publică. Certificatul medical circumstanțiat nu poate proveni de la un psihiatra care exercită în stabilimentul care primește bolnavul. Hotărârile prefecturale sunt motivate și enumeră cu precizie circumstanțele care au facut spitalizarea necesară (...)"

I.

„Orice persoană privată de libertate prin arest sau detenție are dreptul de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe în termen scurt asupra legalității detenției și să ordoneze eliberarea sa dacă detenția este ilegală."

A.

Privind grievul despris din durata procedurii

Privind admisibilitatea

Privind fondul

Adaugă că termenele care s-au scurs pentru depunerea raportului de expertiză și apoi pentru fixarea ședinței sunt, de asemenea, constitutive ale unei încălcări a articolului 5 § 4.

De altfel, curtea de apel s-a pronunțat mai mult de patru luni și jumătate după ce fusese sesizată.

Expune că nu a avut niciodată acces la dosarul judecătorului libertăților și detenției. Adaugă că nicio dezbatere contradictorie nu fusese organizată de judecător. Administrația prefecturală nefiind reprezentată, ea nu a avut cunoștință despre concluziile și motivele de opoziție la ieșire. În fine, în ordonanța din 9 iunie 2004, judecătorul nu rezumase niciun argument al părților.

Reclamanta se plânge de altfel de faptul că nu a putut accesa informații nici în cursul procedurii în fața curții de apel, înainte ca măsura spitalizării de ofițiu să fie ridicată.

De altfel, în fața curții de apel, avocatul care o reprezenta nu ar fi-o informat de incompatibilitatea mandatului cu cel de consilier municipal, în timp ce decizia inițială de internare fusese luată de primar. Se mai plânge curții de apel de a nu fi ridicat din oficiu nulitățile care afectau ordonanțele primului judecător și de a o fi condamnat s-o plătească costurile.

Reclamanta concluzionează că nu a beneficiat de un proces echitabil.

Privind admisibilitatea

De altfel, ordonanța în cauză fiind rendata sub forma recursurilorm de urgență, nu putea fi opusă mai târziu judecătorului fondului.

Estimează că pentru ca ea să poată fi considerată neavând epuizat căile de atac interne, ar fi trebuit ca ea să obțină ieșire sa administrativă fără a se fi sesizat curții de apel.

Din aceasta rezultă că această ramură a grievului trebuie respinsă pentru neepuizare a căilor de atac interne, în aplicarea articolelor 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

II.

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată echitabil (...) de o instanță (...), care va decide (...) contestații asupra drepturilor și obligațiilor sale de natură civă (...)"

De altfel, ținând seama de ansamblul elementelor în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască de pretensiile formulate, Curtea nu a observat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele sale.

Din aceasta rezultă că acest grief trebuie respins ca fiind manifestamente mal fondat, în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

III.

Din aceasta rezultă că acest grief trebuie declarat inadmisibil, ca manifestamente mal fondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.

IV.

A.

Pagubă

B.

Frais și dépens

C.

Dobânzi moratorii

petiția admisibilă cât privește grievul despris din durata examinării cererii de ieșire imediată a reclamantei din spitalul psihiatric și inadmisibilă pentru restul;

că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție;

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, 5.000 EUR (cinci mii euro) pentru prejudiciu moral și 600 EUR (șase sute euro) pentru frais și dépens, plus orice sumă care poate fi datorată la titlu de impozit;

b) că de la expirarea acestui termen și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale;

cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.

Întocmit în franceză, apoi comunicat în scris pe 3 octombrie 2006 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulament.

A.B. Baka

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-10
0,96
AFFAIRE S.U. c. FRANCE
DEUXIEME SECTION AFFAIRE S.U. c. FRANCE (Requête n o 23054/03) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affai
CtEDO 2006-12-19
0,96
AFFAIRE BITTON c. FRANCE (N°1)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BITTON c. FRANCE N o 1 ( Requête n o 22992/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-04-04
0,96
AFFAIRE BITTON c. FRANCE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BITTON c. FRANCE (N o 2) ( Requête n o 41828/02) ARRÊT STRASBOURG 4 avril 2006 DÉFINITIF 04/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2005-12-20
0,96
AFFAIRE P.D. c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE P.D. c. FRANCE (Requête n o 54730/00) ARRÊT STRASBOURG 20 décembre 2005 DÉFINITIF 12/04/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2006-04-25
0,96
AFFAIRE MACHARD c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MACHARD c. FRANCE (Requête n o 42928/02) ARRÊT STRASBOURG 25 avril 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă