ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4442/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 629

din 3 mai 2007, Tribunalul București a respins cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 3667/2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.

3640 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de

condamnatul V.I.A.

Instanța a reținut că prin

cererea sa condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii susmenționată, invocând

motivul prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv necesitatea audierii

martorului B.F., cu care să dovedească împrejurarea că a sunat la ora 6,30 la

interfonul societății la care era angajat iar, pe de altă parte, că hotărârea de

condamnare este întemeiată pe probe contradictorii.

Pentru a respinge cererea,

instanța a constatat că motivele invocate nu sunt dintre cele expres și

limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.

Apelul condamnatului

revizuient a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 219 din 18

iunie 2007 a Curții de Apel București.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând să se constate că este

nevinovat.

Verificând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că

recursul este nefondat.

Prin sentința penală nr. 1463

din 18 noiembrie 2004, Tribunalul București l-a achitat pe inculpatul V.I.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constatând în aceea că, la data de 3 iunie

2004, aproximativ orele 6,30, a deposedat prin violență pe Str. Mărgeanului din

București pe partea vătămată S.L. de un lanț din aur.

Prin decizia penală nr. 115

din 17 februarie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și

l-a condamnat pe inculpatul V.I.A. la 7 ani închisoare, hotărârea rămânând

definitivă prin decizia penală nr. 3640 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În cursul judecății

inculpatul, actual revizuient, și-a formulat apărări în sensul susținerilor din

cererea de revizuire și care au fost verificate de instanță.

De urmare, cererea condamnatului

de a se prelungi probațiunea în dovedirea aceleiași împrejurări, pe calea

extraordinară de atac a revizuirii și de a face, în aceeași cale de atac, o

nouă apreciere a probelor, nu se întemeiază pe niciunul din cazurile prev. de art.

394 C. proc. pen.

Aceasta fiind, și motivarea hotărârilor

instanțelor împotriva cărora condamnatul a exercitat prezenta cale de atac,

recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul V.I.A. împotriva deciziei penale nr. 219 din

18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2007.