ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4442/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 629 din 3 mai 2007, Tribunalul București a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 3667/2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3640 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul V.I.A. Instanța a reținut că prin cererea sa condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii susmenționată, invocând motivul prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv necesitatea audierii martorului B.F., cu care să dovedească împrejurarea că a sunat la ora 6,30 la interfonul societății la care era angajat iar, pe de altă parte, că hotărârea de condamnare este întemeiată pe probe contradictorii.

Pentru a respinge cererea, instanța a constatat că motivele invocate nu sunt dintre cele expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen. Apelul condamnatului revizuient a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 219 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând să se constate că este nevinovat. Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este nefondat. Prin sentința penală nr. 1463 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul București l-a achitat pe inculpatul V.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constatând în aceea că, la data de 3 iunie 2004, aproximativ orele 6,30, a deposedat prin violență pe Str. Mărgeanului din București pe partea vătămată S.L.

de un lanț din aur. Prin decizia penală nr. 115 din 17 februarie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și l-a condamnat pe inculpatul V.I.A. la 7 ani închisoare, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3640 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cursul judecății inculpatul, actual revizuient, și-a formulat apărări în sensul susținerilor din cererea de revizuire și care au fost verificate de instanță. De urmare, cererea condamnatului de a se prelungi probațiunea în dovedirea aceleiași împrejurări, pe calea extraordinară de atac a revizuirii și de a face, în aceeași cale de atac, o nouă apreciere a probelor, nu se întemeiază pe niciunul din cazurile prev. de art. 394 C. proc.

pen. Aceasta fiind, și motivarea hotărârilor instanțelor împotriva cărora condamnatul a exercitat prezenta cale de atac, recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.I.A. împotriva deciziei penale nr. 219 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2007.