ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 14 iunie 2007, reclamanta T.F. a solicitat Instanței

ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună anularea Hotărârii nr. 21211 din data de 16 mai 2007 emisă de

pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică

și ca atare se impune anularea acesteia întrucât împreună cu familia a fost

nevoită să se refugieze din motive etnice din localitatea Bica, județul Cluj în

localitatea Rîșca, ca urmare a stării de teroare instituite de regimul hortist

și a pericolului permanent care plana asupra locuitorilor din localitate,

dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii

autentificate de notarul public.

Prin sentința nr.

411 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.F., a

dispus anularea Hotărârii nr. 21211 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

începând cu 1 ianuarie 2007.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și

declarațiile sub prestare de jurământ date în fața Instanței, de către martorii

T.M. și B.F., reclamanta a făcut dovada că, împreună cu familia sa s-au

refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate în luna octombrie

1941 și până în anul 1945, din motive de persecuție etnică.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare

recurenta a arătat că Instanța de Fond în mod greșit a admis acțiunea

reclamantei întrucât aceasta s-a refugiat dintr-o localitate aflată pe

teritoriul statului român respectiv localitatea Bica, județul Cluj, într-o altă

localitate, respectiv Rîșca astfel că, schimbul de domiciliu nu se justifică ca

fiind urmare a refugiului din motive de persecuție etnică.

Examinând cauza

și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Cum,

în cauză, reclamanta a făcut dovada refugiului din motive de persecuție etnică

din localitatea de domiciliu Bica, județul Cluj împreună cu familia sa și prin

suplimentarea probatoriului dispus de către Instanța de Fond, reclamanta a

depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 322 din 7 septembrie 2006

pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, care atestă acordarea drepturilor compensatorii

prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru sora acesteia aflată în aceeași situație

juridică cu cea a intimatei, Înalta Curte constată că Instanța de Fond în mod

corect a admis acțiunea, astfel că recursul se dovedește a fi nefondat și în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 411 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.