ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2007

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 octombrie 2004 și 23 noiembrie 2004, reclamantul I.A. a chemat în judecată (prin cereri separate, cu același conținut, adresate Tribunalului Galați și, respectiv, Tribunalului București) pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei nr. 86 din 14 septembrie 2004 și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Galați. În motivarea contestației, întemeiate pe art. 109 C. proc. civ.

și prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - imobilul situat la adresa menționată (teren și construcție) a aparținut defuncților săi părinți, care l-au “donat” statului în anul 1976, conform Decretului nr. 478/1954; - prin dispoziția criticată pârâta i-a respins cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu a prezentat hotărârea judecătorească definitivă de anulare a donației; - această soluție este greșită deoarece art. 2 alin. (1) lit. c) din legea precizată impune condiția anulării exclusiv donațiilor făcute statului potrivit dreptului comun. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 43 din 12 ianuarie 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, reținând că pricina trebuie soluționată de tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin încheierea din 7 iunie 2005, a dispus conexarea celor două cereri și apoi, prin sentința nr. 1014 din 13 septembrie 2005, a respins contestația, ca neîntemeiată. S-a reținut că imobilul autorilor reclamantului a fost donat statului potrivit dreptului comun, astfel că acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de anulare a donației. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 493 din 19 septembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința, în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției atacate și obligării pârâtei la emiterea unei propuneri de despăgubiri în condițiile legii speciale, doar pentru terenul de 161 mp.

S-a reținut că: - în apel, a fost depusă la dosar sentința civilă nr. 1107 din 14 februarie 2006, definitivă și irevocabilă, prin care Judecătoria Galați a constatat nulitatea absolută a donației făcute statului, în anul 1971, de către autorii reclamantului; - această donație a avut ca obiect exclusiv terenul de 161 mp, situat în Galați, dobândit de autorii reclamantului în anul 1931, prin act autentic; - terenul menționat este ocupat funcțional de SC Ș.N.D. Galați SA și evidențiat în patrimoniul aceleiași societăți privatizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul și pârâta au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul acordării de despăgubiri pentru întregul imobil (teren de 181 mp și construcție demolată ulterior donației) și, respectiv, respingerii apelului și menținerii sentinței.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamantul a susținut că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil deoarece statul a preluat tot terenul de 181 mp și a demolat imediat construcția de 80,64 mp, fără să dea autorilor săi posibilitatea autodemolării și valorificării materialelor rezultate din această operațiune. La rândul său, pârâta, care și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că decizia instanței de apel ar fi nelegală deoarece: - reclamantul a prezentat hotărârea definitivă și irevocabilă de anulare a donației după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea existentă la data soluționării notificării) pentru depunerea actelor doveditoare; - pe de altă parte, contrar art. 22.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamantul nu a depus la dosarul administrativ copii legalizate sau certificate de pe actele ce dovedeau proprietatea și calitatea de moștenitor. Criticile formulate de reclamant, a căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate deoarece: - potrivit înscrisurilor depuse la dosar, statul a preluat abuziv de la autorii reclamantului doar terenul de 161 mp, menționat în oferta de donație (care exclude expres casa de locuit) și decizia de acceptare a acestei oferte; - reclamantul nu și-a dovedit afirmațiile referitoare la preluarea abuzivă de către stat a construcției și diferenței de teren. De asemenea, sunt nefondate și criticile formulate de pârâtă deoarece: - termenul prevăzut de textul invocat de recurentă (în prezent art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu o altă redactare) nu era unul de decădere, iar principiul realizării dreptului prevalează în raport de cel al respectării procedurii; - în dispoziția atacată, recurenta și-a motivat soluția de respingere a notificării exclusiv pe lipsa hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de anulare a donației, fără nicio referire la eventuala încălcare a prevederilor art. 22.2 din H.G.

nr. 498/2003. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul I.A. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 493 A din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.