ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2007

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 26 octombrie 2004 și 23 noiembrie

2004, reclamantul I.A. a chemat în judecată (prin cereri separate, cu același

conținut, adresate Tribunalului Galați și, respectiv, Tribunalului București)

pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei nr. 86 din 14 septembrie 2004

și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în

Galați.

În motivarea contestației,

întemeiate pe art. 109 C. proc. civ. și prevederile Legii nr. 10/2001,

reclamantul a susținut că:

- imobilul situat la adresa menționată (teren și

construcție) a aparținut defuncților săi părinți, care l-au

“donat”

statului în anul 1976, conform

Decretului nr. 478/1954;

- prin dispoziția criticată pârâta i-a respins

cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu a prezentat

hotărârea judecătorească definitivă de anulare a donației;

- această soluție este greșită deoarece art. 2 alin.

(1) lit. c) din legea precizată impune condiția anulării exclusiv donațiilor

făcute statului potrivit dreptului comun.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 43 din 12 ianuarie 2005, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului București, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001,

reținând că pricina trebuie soluționată de tribunalul în a cărui circumscripție

se află sediul unității deținătoare.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin încheierea din 7 iunie 2005, a dispus conexarea celor două cereri

și apoi, prin sentința nr. 1014 din 13 septembrie 2005, a respins contestația,

ca neîntemeiată.

S-a reținut că imobilul autorilor

reclamantului a fost donat statului potrivit dreptului comun, astfel că

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este

condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

de anulare a donației.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 493 din

19 septembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat

sentința, în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției atacate și

obligării pârâtei la emiterea unei propuneri de despăgubiri în condițiile legii

speciale, doar pentru terenul de 161 mp.

S-a reținut că:

- în apel, a fost depusă la dosar

sentința civilă nr. 1107 din 14 februarie 2006, definitivă și irevocabilă, prin

care Judecătoria Galați a constatat nulitatea absolută a donației făcute

statului, în anul 1971, de către autorii reclamantului;

- această donație a avut ca obiect

exclusiv terenul de 161 mp, situat în Galați, dobândit de autorii reclamantului

în anul 1931, prin act autentic;

- terenul menționat este ocupat

funcțional de SC Ș.N.D. Galați SA și evidențiat în patrimoniul aceleiași

societăți privatizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 27

din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul și pârâta au declarat

recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

acordării de despăgubiri pentru întregul imobil (teren de 181 mp și construcție

demolată ulterior donației) și, respectiv, respingerii apelului și menținerii

sentinței.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, reclamantul a susținut că este îndreptățit la

măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil deoarece statul a

preluat tot terenul de 181 mp și a demolat imediat construcția de 80,64 mp,

fără să dea autorilor săi posibilitatea autodemolării și valorificării

materialelor rezultate din această operațiune.

La rândul său, pârâta, care și-a

întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că decizia instanței

de apel ar fi nelegală deoarece:

- reclamantul a prezentat hotărârea

definitivă și irevocabilă de anulare a donației după expirarea termenului

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea existentă la data

soluționării notificării) pentru depunerea actelor doveditoare;

- pe de altă parte, contrar art.

22.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamantul nu a

depus la dosarul administrativ copii legalizate sau certificate de pe actele ce

dovedeau proprietatea și calitatea de moștenitor.

Criticile formulate de reclamant, a

căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., sunt nefondate deoarece:

- potrivit înscrisurilor depuse la

dosar, statul a preluat abuziv de la autorii reclamantului doar terenul de 161

mp, menționat în oferta de donație (care exclude expres casa de locuit) și

decizia de acceptare a acestei oferte;

- reclamantul nu și-a dovedit

afirmațiile referitoare la preluarea abuzivă de către stat a construcției și

diferenței de teren.

De asemenea, sunt nefondate și

criticile formulate de pârâtă deoarece:

- termenul prevăzut de textul

invocat de recurentă (în prezent art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu o altă

redactare) nu era unul de decădere, iar principiul realizării dreptului

prevalează în raport de cel al respectării procedurii;

- în dispoziția atacată, recurenta

și-a motivat soluția de respingere a notificării exclusiv pe lipsa hotărârii

judecătorești definitive și irevocabile de anulare a donației, fără nicio

referire la eventuala încălcare a prevederilor art. 22.2 din H.G. nr. 498/2003.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamantul I.A. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 493 A

din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2007.