ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3040/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3040/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3145/109 din 18 aprilie 2006 pe rolul
Tribunalului Argeș, reclamanții A.C., M.F., T.V. și A.D.N. au chemat în
judecată pe pârâta Primăria comunei Tigveni, solicitând ca, prin sentința ce se
va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 41/2006 emisă de aceasta și
acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele situate în comuna Tigveni,
județul Argeș și preluate abuziv de la autorul A.G.I.
În motivarea acțiunii, reclamanții
au arătat că, prin dispoziția contestată, le-a fost respinsă notificarea
formulată în baza Legii nr. 10/2001 pe motiv că nu au depus actele ce dovedesc
preluarea abuzivă, soluție nelegală față de împrejurarea că aceștia au depus
toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 73 din 13
martie 2007, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanți,
reținând, în esență, că reclamanții nu au probat cu certitudine amplasamentul,
dimensiunile și elementele constructive ale imobilelor solicitate, expertiza extrajudiciară
depusă la dosar, având în vedere numai declarațiile acestora, nu și alte probe.
Apelul declarat de reclamanți
împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Pitești care, prin
decizia nr. 363/A din 18 octombrie 2007, a schimbat sentința, în sensul că a
admis contestația, a desființat dispoziția nr. 41 din 7 martie 2006 a
Primarului comunei Tigveni și a constatat îndreptățirea pretențiilor de a primi
despăgubiri pentru gospodăria morii, compusă din casă de locuit, din lemn (de
circa 8x4 m), moară din lemn (de circa 8x6 m), piuă de circa 12x4 m, grajd
pentru animale de circa 9 m, adăpost pentru atelaje, fântână (tuburile
exterioare, aducțiunea de apă și împrejmuire din ulucă de scândură; a menținut
dispoziția în partea privitoare la utilaje și plantații.
Din considerentele deciziei
pronunțate de Curtea de Apel Pitești rezultă că instanța a pus în discuție
suplimentarea probatoriului în vederea determinării elementelor constructive
ale bunurilor despre care prima instanță a reținut că într-adevăr au fost
contestate, constatându-se că nici imobilele nici instalațiile și utilajele
deținute în mod indiscutabil de către autorul reclamanților nu mai există în
prezent.
A mai reținut instanța de apel, în
motivarea deciziei pronunțate, că legiuitorul permite despăgubirea pentru
construcții, nu și pentru utilajele și instalațiile inexistente, distruse,
astfel că soluția tribunalului este parțial fondată, respectiv în ceea ce le
privește pe acestea din urmă, dar nefondată în ceea imobilele, iar în privința
plantațiilor, s-a reținut că acestea au fost avute în vedere la reconstituirea
dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei civile nr. 363 A
din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești au declarat recurs atât
reclamanții, cât și pârâtele Primăria comunei Tigveni și Comuna Tigveni.
Criticând decizia instanței de apel
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au
susținut, în motivarea recursului, că această decizie a fost pronunțată cu
încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, completată prin Legea
nr. 247/2005.
Au mai susținut reclamanții, în
motivarea recursului, că Legea nr. 10/2001 permite acordarea despăgubirilor
pentru morile preluate abuziv de către statul comunist, ceea ce înseamnă că
trebuie acordate despăgubiri atât pentru clădiri, dar și pentru utilajele și
instalațiile specifice unei mori, căci moara presupune și existența
instalațiilor și utilajelor necesare.
Prin motivele de recurs formulate,
pârâtele Primăria comunei Tigveni și Comuna Tigveni au invocat, de asemenea,
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au formulat următoarele critici:
reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilelor de către stat de
la autorul acestora; nici prin probele administrate în fața instanței
reclamanții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din
Legea nr. 10/2001 republicată.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, se constată că instanța de
apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) ale art. 10
alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, în
situația în care imobilele construcții preluate abuziv au fost demolate, foștii
proprietari, respectiv moștenitorii acestora, sunt îndreptățiți să primească
măsuri reparatorii.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.
(2) din aceeași lege, măsurile reparatorii pot privi utilajele și instalațiile
preluate odată cu imobilul, însă numai în cazul în care ele nu au fost
înlocuite, casate sau distruse.
Suplimentând probatoriul în vederea
determinării elementelor constructive ale imobilelor solicitate și constatând
că nici imobilele, nici instalațiile și nici utilajele deținute în mod
indiscutabil de către autorul reclamanților nu mai există în prezent, în mod
corect a reținut instanța de apel că reclamanții sunt îndreptățiți să primească
despăgubiri pentru gospodăria morii, inclusiv fântâna, aducțiunea de apă și
împrejmuirea gospodăriei morii, fiind neîntemeiate pretențiile referitoare la
utilaje și plantații.
Astfel fiind, constatându-se
neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va face
aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursurile ca
nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.C., M.F., T.V. și A.D. și
pârâtele Primăria comunei Tigveni și comuna Tigveni prin Primar împotriva
deciziei nr. 363 A din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.