ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63

din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul

D.V.,

în baza art. 178 alin. (2) C.

pen., la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 81 și 82 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 5

ani.

Inculpatul a fost obligat la

15.000 RON cu titlu de daune materiale și la 50.000 RON cu titlu de daune

morale către partea civilă B.Ș.

Inculpatul a fost obligat la

700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 1500 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că la data de 31 mai 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul D.V. conducea

autoturismul marca Dacia 1300, pe strada Andrei Șoguna din loc. Sânnicolau-Mare.

Ajungând la imobilul cu nr. X, inculpatul a redus viteza, intenționând să efectueze

o manevră de mers înapoi cu scopul de a parca autoturismul pe partea opusă

direcției de mers într-un loc de parcare amenajat.

În același timp, din aceeași

direcție de deplasare circula cu o motocicletă marca Honda și victima B.Ș.C. În

timp ce inculpatul era angajat în manevra de mers înapoi, victima, ajungând în

apropierea autoturismului, a intenționat depășirea acestuia, prin ocolire prin

spate, trecând pe banda de circulație în sens invers.

Manevra de depășire nu s-a

mai finalizat întrucât s-a produs coliziunea celor două autovehicule, impactul

realizându-se între partea frontală a motocicletei și partea laterală stânga

spate a autoturismului.

Urmare coliziunii,

motocicleta a fost proiectată în stâlpul de înaltă tensiune din apropiere,

victima B.Ș.C. fiind proiectată pe asfalt și suferind un șoc traumatic și

hemoragic consecutiv unui politraumatism cu fracturi multiple de bazin și

membre, contuzii pulmonare multiple, ruptură de vezică urinară, toate conducând

la deces.

În cauză au fost efectuate

trei expertize de specialitate precum și un supliment, concluziile a două

dintre ele fiind în sensul că accidentul se datorează culpei atât a

inculpatului, care nu s-a asigurat la executarea manevrei de mers înapoi, cât

și victimei, care a circulat cu viteză peste limita legală în localitate.

În considerarea culpei

comune a inculpatului și a victimei și în raport de sumele pe care partea

civilă B.Ș. le-a pretins cu titlu de daune și dovedite, instanța a făcut

aplicația art. 14 și 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C.

civ., obligând inculpatul la plata sumei de 15.000 RON daune materiale și a

sumei de 50.000 RON daune morale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei și în

considerarea culpei comune reținute, reducerea și a sumei la care a fost

obligat cu titlu de daune morale, precum și partea civilă, care nu și-a motivat

cererea.

În fața instanței de apel

partea civilă și-a retras apelul.

Prin decizia penală nr. 66

din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului,

desființând sentința atacată și în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat la 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen.

A redus de la 50.000 lei, la

suma de 30.000 lei, cuantumul despăgubirilor morale la plata cărora îl obligă

pe inculpat față de partea civilă.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A luat act de retragerea

apelului de către partea civilă.

Instanța de control judiciar

a constatat că este neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la

nereținerea în exclusivitate a culpei victimei, cele două expertize și

celelalte probe demonstrând fără dubiu și culpa inculpatului, care, prin

efectuarea manevrei de mers înapoi fără să se asigure că prin aceasta nu

periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic, a încălcat

dispozițiile art. 165 alin. (2) din H.G. nr. 58/2003 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

În raport de culpa comună

reținută, instanța de apel a apreciat că se impune și reducerea pedepsei și

cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin motivele scrise și

concluziile orale, personal și prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei și

a despăgubirilor cu titlu de daune morale, precum și de către partea civilă B.Ș.

care a criticat, prin motivele scrise, dispozițiile de reducere a pedepsei

aplicate inculpatului și a despăgubirilor civile.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată cele ce urmează:

Recursul inculpatului D.V.,

susținut pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., este fondat.

În cauză inculpatul nu a

criticat reținerea, de către instanțe, a vinovăției sale în producerea

accidentului de circulație care a avut ca urmare decesul motociclistului B.Ș.C.,

ci doar greșita reținere a proporției culpei sale în raport cu cea a victimei.

Nici Curtea, examinând din

oficiu hotărârea atacată, nu constată existența vreunei stări, situații sau

împrejurări care să fi precedat sau să fi existat în timpul producerii

accidentului de circulație și să nu fi putut fi prevăzută de inculpat, de

natură să înlăture caracterul penal al faptei.

Atât expertiza

criminalistică efectuată de I.N.E.C. – Laboratorul Interjudețean Timișoara, cât

și expertiza criminalistică efectuată de I.N.E.C. – București, concluzionează

argumentat că accidentul de circulație s-a produs din cauza angajării

inculpatului D.V. într-o manevră de mers înapoi, fără să se asigure față de

ceilalți participanți la trafic, evenimentul fiind favorizat și de faptul că

victima B.Ș.C. a circulat cu o viteză peste cea maximă legal admisă.

Aceasta demonstrează

existența culpei comune a inculpatului și a victimei, în producerea

evenimentului rutier, cu consecința decesului acesteia din urmă.

În planul răspunderii penale

instanțele în precedent nu au dat semnificația corespunzătoare acestor

circumstanțe privitoare la faptă.

Asemenea, din datele cauzei

rezultă că inculpatul se află la prima faptă de încălcare a legii, având

anterior o conduită bună, integrat în societate și asigurând existența sa și a

familiei, în care se află și un copil, prin activități utile.

În cursul procesului a avut

o conduită corespunzătoare, cooperând pentru stabilirea adevărului.

Toate aceste împrejurări pot

și vor fi apreciate ca circumstanțe atenuante, dintre cele prevăzute de art. 74

lit. a), c) și alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen.

Cererea inculpatului de

reducere a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale este neîntemeiată.

Partea civilă a pretins

100.000 lei (RON) daune morale.

Instanța de fond, în

considerarea culpei comune în producerea faptului prejudiciabil, a acordat

daune morale în sumă de 50.000 lei (RON), cuantum redus la 30.000 lei (RON) de

instanța de apel, sumă apreciată ca fiind o justă și legală despăgubire.

Curtea constată că suma de

30.000 lei (RON) stabilită de instanța de apel cu titlu de despăgubiri pentru

daune morale este corect determinată față și de culpa victimei în producerea

accidentului.

În recursul părții civile B.Ș.,

atât cu privire la latura penală cât și la cea civilă, toate argumentele de mai

sus impun respingerea acestuia ca nefondat.

Față de cele ce preced,

recursul inculpatului D.V. va fi admis și casând hotărârea atacată numai cu

privire la individualizarea pedepsei, va face aplicația art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) și alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. d)

C. pen., reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Recursul părții civile B.Ș.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 10 aprilie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală

atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Face aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și reduce

pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin.

(2) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen.,

suspendă executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă B.Ș. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta parte

civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2008.