ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul D.V., în baza art. 178 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare. În temeiul art. 81 și 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani. Inculpatul a fost obligat la 15.000 RON cu titlu de daune materiale și la 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.Ș. Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 31 mai 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul D.V.

conducea autoturismul marca Dacia 1300, pe strada Andrei Șoguna din loc. Sânnicolau-Mare. Ajungând la imobilul cu nr. X, inculpatul a redus viteza, intenționând să efectueze o manevră de mers înapoi cu scopul de a parca autoturismul pe partea opusă direcției de mers într-un loc de parcare amenajat. În același timp, din aceeași direcție de deplasare circula cu o motocicletă marca Honda și victima B.Ș.C. În timp ce inculpatul era angajat în manevra de mers înapoi, victima, ajungând în apropierea autoturismului, a intenționat depășirea acestuia, prin ocolire prin spate, trecând pe banda de circulație în sens invers. Manevra de depășire nu s-a mai finalizat întrucât s-a produs coliziunea celor două autovehicule, impactul realizându-se între partea frontală a motocicletei și partea laterală stânga spate a autoturismului.

Urmare coliziunii, motocicleta a fost proiectată în stâlpul de înaltă tensiune din apropiere, victima B.Ș.C. fiind proiectată pe asfalt și suferind un șoc traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu fracturi multiple de bazin și membre, contuzii pulmonare multiple, ruptură de vezică urinară, toate conducând la deces. În cauză au fost efectuate trei expertize de specialitate precum și un supliment, concluziile a două dintre ele fiind în sensul că accidentul se datorează culpei atât a inculpatului, care nu s-a asigurat la executarea manevrei de mers înapoi, cât și victimei, care a circulat cu viteză peste limita legală în localitate. În considerarea culpei comune a inculpatului și a victimei și în raport de sumele pe care partea civilă B.Ș.

le-a pretins cu titlu de daune și dovedite, instanța a făcut aplicația art. 14 și 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., obligând inculpatul la plata sumei de 15.000 RON daune materiale și a sumei de 50.000 RON daune morale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei și în considerarea culpei comune reținute, reducerea și a sumei la care a fost obligat cu titlu de daune morale, precum și partea civilă, care nu și-a motivat cererea. În fața instanței de apel partea civilă și-a retras apelul. Prin decizia penală nr. 66 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului, desființând sentința atacată și în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

A redus de la 50.000 lei, la suma de 30.000 lei, cuantumul despăgubirilor morale la plata cărora îl obligă pe inculpat față de partea civilă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A luat act de retragerea apelului de către partea civilă. Instanța de control judiciar a constatat că este neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la nereținerea în exclusivitate a culpei victimei, cele două expertize și celelalte probe demonstrând fără dubiu și culpa inculpatului, care, prin efectuarea manevrei de mers înapoi fără să se asigure că prin aceasta nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic, a încălcat dispozițiile art. 165 alin. (2) din H.G. nr. 58/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.

nr. 195/2002. În raport de culpa comună reținută, instanța de apel a apreciat că se impune și reducerea pedepsei și cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin motivele scrise și concluziile orale, personal și prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei și a despăgubirilor cu titlu de daune morale, precum și de către partea civilă B.Ș. care a criticat, prin motivele scrise, dispozițiile de reducere a pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor civile. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată cele ce urmează: Recursul inculpatului D.V., susținut pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., este fondat. În cauză inculpatul nu a criticat reținerea, de către instanțe, a vinovăției sale în producerea accidentului de circulație care a avut ca urmare decesul motociclistului B.Ș.C., ci doar greșita reținere a proporției culpei sale în raport cu cea a victimei. Nici Curtea, examinând din oficiu hotărârea atacată, nu constată existența vreunei stări, situații sau împrejurări care să fi precedat sau să fi existat în timpul producerii accidentului de circulație și să nu fi putut fi prevăzută de inculpat, de natură să înlăture caracterul penal al faptei. Atât expertiza criminalistică efectuată de I.N.E.C. – Laboratorul Interjudețean Timișoara, cât și expertiza criminalistică efectuată de I.N.E.C.

– București, concluzionează argumentat că accidentul de circulație s-a produs din cauza angajării inculpatului D.V. într-o manevră de mers înapoi, fără să se asigure față de ceilalți participanți la trafic, evenimentul fiind favorizat și de faptul că victima B.Ș.C. a circulat cu o viteză peste cea maximă legal admisă. Aceasta demonstrează existența culpei comune a inculpatului și a victimei, în producerea evenimentului rutier, cu consecința decesului acesteia din urmă. În planul răspunderii penale instanțele în precedent nu au dat semnificația corespunzătoare acestor circumstanțe privitoare la faptă. Asemenea, din datele cauzei rezultă că inculpatul se află la prima faptă de încălcare a legii, având anterior o conduită bună, integrat în societate și asigurând existența sa și a familiei, în care se află și un copil, prin activități utile.

În cursul procesului a avut o conduită corespunzătoare, cooperând pentru stabilirea adevărului. Toate aceste împrejurări pot și vor fi apreciate ca circumstanțe atenuante, dintre cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. Cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale este neîntemeiată. Partea civilă a pretins 100.000 lei (RON) daune morale. Instanța de fond, în considerarea culpei comune în producerea faptului prejudiciabil, a acordat daune morale în sumă de 50.000 lei (RON), cuantum redus la 30.000 lei (RON) de instanța de apel, sumă apreciată ca fiind o justă și legală despăgubire.

Curtea constată că suma de 30.000 lei (RON) stabilită de instanța de apel cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este corect determinată față și de culpa victimei în producerea accidentului. În recursul părții civile B.Ș., atât cu privire la latura penală cât și la cea civilă, toate argumentele de mai sus impun respingerea acestuia ca nefondat. Față de cele ce preced, recursul inculpatului D.V. va fi admis și casând hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, va face aplicația art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Recursul părții civile B.Ș.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei. Face aplicarea art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., suspendă executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.Ș.

împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2008.