CtEDO 05.10.2006 Auto

AFFAIRE SODADJÏEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
05.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 6-1 (durée);Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SODADJÏEV c. BULGARIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA SODADJIEV c. BULGARIA (solicitarea nr. 58733/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 octombrie 2006 DEFINITIVF 05/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Sodadjiev c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Lorenzen președintele Botoucharova dnii Jungwiert Butkevych Tsatsa-Nikolovska dnii Maruste, Villiger, judecători și ale dlui Westerdiek, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 septembrie 2006, înmânând hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 58733/00) îndreptată împotriva Republicii Bulgaria, printre care și un resortisant al acestui stat, dl. Mitko Simeonov Sodadjiev ( Dl Kotzeva, de la Ministerul Justiției. La 8 noiembrie 2004, prima secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. La 1 aprilie 2006, cererea a fost atribuită celei de-a cincea secțiuni nou constituite. CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Procedura penală împotriva reclamantului Reclamantul s-a născut în 1970 și locuiește în Plovdiv. La 29 iulie 1993, reclamantul a fost interogat de un investigator al poliției din Plovdiv după ce a fost prins cu un complice în flagrant furt de două sticle de gaz aparținând unui individ. În cadrul anchetei preliminare efectuate, au fost interogați și alți oameni și s-a efectuat o evaluare a obiectelor furate. La 5 august 1993, reclamantul și presupusul său complice au fost acuzați în mod oficial și trimiși în fața Tribunalului de District (районен съд) din Plovdiv. La prima audiere care a avut loc la 12 august 1993, tribunalul a considerat că ancheta nu era completă și că era necesară o expertiză medicală pentru a determina capacitatea de discernământ a inculpaților în momentul faptelor, întrucât aceștia erau sub influența alcoolului și că copreventul reclamantului declara că nu își aduce aminte nimic. În consecință, el a trimis dosarul la Parchet pentru efectuarea acestei expertize, dar nu s-a efectuat nici un act de cercetare până la 1 septembrie 1999, când anchetatorul care se ocupa de caz a interogat doi martori. La 2 septembrie 1999, acesta a efectuat o nouă acuzare, l-a audiat pe reclamant și i-a notat dosarul de cercetare. În aceeași zi, investigatorul a ordonat efectuarea expertizei medicale solicitate de instanță. Potrivit raportului de expertiză depus la 7 septembrie 1999, la data faptelor, reclamantul nu prezenta tulburări psihice ca urmare a stării sale de beție. 11. La 8 septembrie, s-a efectuat o nouă acuzație împotriva presupusului complice al reclamantului, printr-un act de acuzare din 15 decembrie 1999, care a fost trimis la judecată. aprilie 2000, la care instanța a încheiat procedura și a homologizat tranzacția dintre Parchet și cei doi inculpați, care au fost asistați de un avocat. Potrivit acestei tranzacții, reclamantul se considera vinovat de furt și i se impunea o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare. La 5 aprilie 2000, avocatul reclamantului a solicitat să consulte dosarul penal la grefa Tribunalului Districtual Plovdiv, ceea ce i-a fost refuzat pe motiv că cazul era încheiat și i s-a permis să consulte dosarul penal la 7 aprilie 2000, după ce a depus o nouă cerere. 14. În urma comunicării cererii adresate guvernului pârât, avocatul reclamantului a solicitat din nou consultarea dosarului penal și i s-a răspuns că dosarul nu era disponibil în instanță, fiind transmis agentului guvernului Ministerului Justiției. 15. Reclamantul susține că durata procedurii penale în speță nu a respectat un termen rezonabil și că nu dispunea de o cale de atac eficientă în dreptul intern care să poată remedia acest aspect. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 16. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la admisibilitate 17. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod evident nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea arată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II și Portington c. Grecia , Hotărârea din 23 septembrie 1998, Culegerea hotărârilor și a Deciziilor 1998-VI, p. 2630, punctul 21). 19. În ceea ce privește această specie, Comisia constată că procedura a început cu audierea reclamantului la 29 iulie 1993 și a încetat la 3 aprilie 2000 ca urmare a omologării de către Tribunal a acordului tranzacțional încheiat între reclamant și procuror și, prin urmare, a durat șase ani și opt luni. 20. Curtea ia notă de faptul că cauza, care se referea la un caz banal de furt, nu prezenta o complexitate specială; inculpații recunoșteau faptele și principala întrebare era aceea a capacității lor de discernământ în momentul comisiei pentru încălcarea dreptului comunitar 21. În ceea ce privește comportamentul autorităților, Curtea arată că, între 12 august 1993, când Tribunalul a trimis dosarul pentru o suplimentară anchetă, și 1 September 1999, fie timp de aproape șase ani, procedura a rămas la punctul mort și nu s-a realizat niciun act. Guvernul nu a furnizat nicio justificare pentru această perioadă de inactivitate. În plus, Curtea nu arată că aceasta s-ar datora comportamentului reclamantului. 22. Având în vedere aceste observații, Curtea consideră că durata procedurii în speță a depășit termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, încălcând această dispoziție. Cu privire la existența unei căi de atac efective 23. Curtea reamintește că art. 13 din Convenție garantează existența în dreptul intern a unei acțiuni care să permită invocarea drepturilor și libertăților consacrate acesteia. Prin urmare, această dispoziție are drept consecință solicitarea unei acțiuni interne care să permită examinarea conținutului unui În lumina concluziei sale de mai sus cu privire la durata procedurii, Curtea consideră că reclamantul dispunea de un Curtea amintește în această privință că domeniul de aplicare al obligației pe care art. 13 o impune statelor contractante variază în funcție de natura plângerii în cauză. Curtea a hotărât deja că, pentru a fi să împiedice apariția sau continuarea presupusei încălcări sau să furnizeze persoanei în cauză o redresare adecvată pentru orice încălcare care s-a produs deja (Kudła citată anterior, punctul 158). 26. În lipsa unor observații din partea guvernului, Curtea nu dispune de niciun element care să indice existența în dreptul bulgar în momentul faptelor unei căi de atac care ar putea accelera cursul unei proceduri penale sau care să ofere persoanelor vizate o despăgubire pentru întârzierile care au avut loc deja 27. Prin urmare, Curtea concluzionează că încălcarea articolului 13 din Convenție nu dispunea de o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a remedia motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii penale. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 28. În plus, reclamantul se plânge că procedura a fost încălcată, în special că expertiza destinată evaluării facultăților sale de discernământ a fost efectuată la doar șase ani după fapte și, în plus, după încheierea anchetei. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 29. În această privință, Curtea reamintește că nici litera, nici spiritul articolului 6 § 1 nu împiedică o persoană să renunțe la garanțiile care sunt consacrate în mod expres sau tacit; cu toate acestea, o astfel de renunțare trebuie să fie stabilită fără echivoc și să nu se confrunte cu niciun interes public important (Håkansson și Sturesson c. Suedia, Hotărârea din 21 februarie 1990, seria A n 20 alin. 66). În cazul în care o persoană renunță la dreptul său la o instanță în materie penală printr-o tranzacție care are ca efect încetarea acțiunii publice, printre condițiile care trebuie îndeplinite se numără, în orice caz, absența constrângerilor (Deweer c. Belgia, Hotărârea din 27 februarie 1980, seria A n 35, p. 25, § 49). 30. În cazul de față, reclamantul a încheiat cu procurorul o tranzacție în temeiul căreia s-a considerat vinovat și a acceptat impunerea unei pedepse cu închisoarea cu suspendare, în timp ce acesta era asistat de un avocat și în măsură să cunoască consecințele acestei acceptări. Curtea ia notă de faptul că, de altfel, nu a susținut nici în fața instanței interne care a omologat acordul, nici în cadrul prezentei proceduri, că consimțământul său ar fi fost obținut prin constrângere sau altfel contrar dreptului la apărare. În aceste împrejurări, Curtea consideră că reclamantul a renunțat în mod neechivoc să se prevaleze de garanțiile unui proces echitabil. 31. Prin urmare, acest motiv este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND ARTICOLUL 34 DIN CONVENȚIA 32. În observațiile sale ulterioare comunicării cererii, reclamantul se plânge de faptul că avocatul său nu a putut consulta dosarul penal în mai 2005 pe motiv că acesta a fost transmis agentului guvernamental. Curtea poate fi sesizată cu o cerere de către orice persoană fizică, organizație guvernamentală sau grup de persoane care se pretinde a fi victima unei încălcări de către una dintre Înaltele P ă r i contractante a drepturilor recunoscute în Convenie sau în protocoalele sale.Înaltele p ă r i contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exercitarea efectivă a acestui drept. 33. Reclamantul consideră că autoritățile interne l-au împiedicat astfel să consulte dosarul penal necesar pentru a prezenta observații în fața Curții și, în special, pentru a indica acesteia data exactă la care a fost trimis în instanță în august 1993. În plus, consideră că transmiterea documentelor din dosar părții care se opune procedurii în fața Curții este contrară dreptului intern și adaugă că guvernul a reținut dosarul penal fără a prezenta observații în fața Curții. 34. Ca răspuns, guvernul arată că dreptul intern conferă agentului competența de a solicita transmiterea dosarelor judiciare. De asemenea, acesta arată că reclamantul a avut acces la dosarul penal atunci când a solicitat acest lucru în aprilie 2000 și a putut obține documentele necesare pentru depunerea cererii sale. În sfârșit, consideră că insinuările reclamantului în sensul că dosarul ar fi fost reținut în scopul de a-l împiedica să aibă acces la acesta sunt complet nefondate și că, în cazul în care guvernul nu a prezentat efectiv observații cu privire la admisibilitate și la justificarea cererii, acesta a transmis totuși Curții toate documentele relevante, în special cele care atestă faptele la care se referă reclamantul. 35. Curtea reamintește că, pentru ca mecanismul de recurs individual instituit prin art. 34 din Convenție să fie eficient, este de cea mai mare importanță ca reclamanții, declarați sau potențiali, să fie liberi să comunice cu instituțiile Convenției, fără ca autoritățile să le solicite în nici un fel să retragă sau să modifice obiecțiile (a se vedea, printre altele, Akdivar și alții c. Turcia, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Rec., 1996-IV, p. 1219, § 105, și Tanr Electroluxkulu c. Turcia [GC], nr 23763/94, §§ 130-131, CEDH 1999-IV. În plus, în temeiul articolului 47 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul său de procedură, orice cerere formulată în temeiul articolului 34 din convenție trebuie să fie însoțită de o trimitere la art. 47 alineatul (1) litera (h) din convenție. copii ale tuturor documentelor relevante și, în special, ale hotărârilor judecătorești sau de altă natură referitoare la obiectul cererii 36. Cu toate acestea, în această specie, Curtea arată că reclamantul a avut posibilitatea de a consulta dosarul și de a obține copii ale documentelor atunci când a solicitat acest lucru în momentul depunerii cererii în aprilie 2000. În plus, Comisia constată că guvernul a transmis Curții întregul dosar penal, în special documentul la care face trimitere reclamantul. Prin urmare, acest motiv este în mod evident nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit ca urmare a încălcării articolelor 6 alineatul (1) și 13.40. Guvernul apreciază aceste pretenții excesive. 41. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 000 EUR pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 778 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, din care 1 680 EUR de onorarii de avocat și 98 EUR de cheltuieli. Acesta prezintă un număr de cont al muncii efectuate pentru un total de 24 de ore la o rată orară de 70 EUR, precum și documente ale cheltuielilor angajate și solicită ca sumele alocate de Curte să fie plătite direct avocaților săi. 43. Guvernul consideră nejustificat tariful orar de 70 EUR, în special atunci când se aplică unor activități precum fotocopierea. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 600 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) privind durata procedurii penale și al articolului 13 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție ca urmare a duratei excesive a procedurii penale A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în levuri bulgare în conformitate cu ratele aplicabile în momentul plății 000 EUR (mii EUR) pentru daune morale ii. 600 EUR (șase sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie plătite în contul bancar indicat de avocații reclamantului iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 5 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-08-10
0,97
AFFAIRE PADALOV c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE PADALOV c. BULGARIE (Requête n o 54784/00) ARRÊT STRASBOURG 10 août 2006 DÉFINITIF 10/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-10-12
0,97
AFFAIRE MLADENOV c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE MLADENOV c. BULGARIE ( Requête n o 58775/00) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2006 DÉFINITIF 12/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-09-28
0,97
AFFAIRE KAYADJIEVA c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE KAYADJIEVA c. BULGARIE (Requête n o 56272/00) ARRÊT STRASBOURG 28 septembre 2006 DÉFINITIF 28/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2007-02-15
0,97
AFFAIRE KRASIMIR YORDANOV c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE KRASIMIR YORDANOV c. BULGARIE (Requête n o 50899/99) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2007 DÉFINITIF 15/05/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2006-06-08
0,96
AFFAIRE V.M. c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE V.M. c. BULGARIE (Requête n o 45723/99) ARRÊT STRASBOURG 8 juin 2006 DÉFINITIF 08/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă