ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7802/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 martie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitul M.V. În motivare s-a susținut că pârâtul a fost returnat din Anglia, la data de 29 august 2006 și în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație. În drept au fost invocate dispozițiile art. 5, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civila nr. 619 din 12 aprilie 2007 pronunțata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 1657/86/2007, a fost respinsa acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului M.V., cu motivarea că măsurile restrictive privind dreptul la libera circulație a cetățenilor români trebuie dispuse, începând cu 1 ianuarie 2007 în conformitate cu prevederile Tratatului de la Maastricht, ale Directivei nr. 64/221, precum și ale Protocolului adițional nr. 4 al CEDO, în cauza de față nefiind invocata incidența vreunuia dintre cele trei motive ce ar putea justifica interdicția de acces pe teritoriul unui stat membru ale U.E.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, motivat de faptul ca, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005,"până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român in baza unui acord de readmisie încheiat intre România si un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 40, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare", urmând ca ulterior acestei date, măsura să se aplice doar pentru statul din care a fost returnat, împrejurare în care se impune restrângerea la libera circulație față de pârât pentru perioada de cel mult 3 ani, în Anglia.

Prin decizia civilă nr. 185 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că, începând cu 1 ianuarie 2007, cetățenilor romaâi nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale U.E., în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Or, în declarația dată la returnare (fila 5 dosar fond), pârâtul a recunoscut că a părăsit România la data de 24 iulie 2005 și a locuit fără forme legale până la data de 24 august 2006, în Anglia, dată la care a fost returnat în țară.

Această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii. Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia pe timp de 1 an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 185 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 619 din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava și rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului M.V. pe timp de 1 an, pe teritoriul Angliei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2007.