ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7802/2007

Deliberând în condițiile art.

256 C. proc. civ. asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 martie 2007,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării

dreptului la liberă

circulație în Anglia

pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitul M.V.

În motivare s-a susținut că

pârâtul a fost returnat din Anglia, la data de 29

august 2006 și în baza Acordului de Readmisie

încheiat de România cu această

țară, se

poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 5, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civila nr. 619

din 12 aprilie 2007 pronunțata de Tribunalul

Suceava in dosarul nr.

1657/86/2007, a fost respinsa acțiunea reclamantei Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului

M.V., cu motivarea că

măsurile restrictive

privind dreptul la libera circulație a cetățenilor români trebuie

dispuse, începând cu 1 ianuarie 2007 în

conformitate cu prevederile Tratatului de la

Maastricht, ale Directivei nr. 64/221, precum și ale Protocolului adițional

nr. 4 al

CEDO, în cauza de față

nefiind invocata incidența vreunuia dintre cele trei motive

ce ar putea justifica interdicția de acces pe

teritoriul unui stat membru ale U.E.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat apel reclamanta

Direcția Generala de Pașapoarte

solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii

acțiunii, motivat de faptul ca,

potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005,"până la data

aderării României la

Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român in

baza unui acord de

readmisie încheiat intre România si un stat membru al Uniunii

Europene, măsura

restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate, instituită în

condițiile art. 40,

trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state cu excepția

celor cu privire la care persoana în cauză

face dovada că are drept de intrare", urmând ca ulterior acestei date,

măsura să se aplice doar pentru statul din care a

fost returnat, împrejurare în care se impune restrângerea la libera

circulație față de

pârât pentru perioada de cel mult 3 ani, în Anglia.

Prin decizia civilă nr. 185 din 5 iunie 2007, Curtea

de Apel Suceava, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, cu

motivarea că, începând cu 1 ianuarie 2007, cetățenilor romaâi nu li se poate

aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state

membre ale U.E., în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate

limita exercițiul dreptului la circulație pe teritoriul statelor membre ale

Uniunii Europene.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în

tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea

dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel

mult 3 ani, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea

României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie

anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata

directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat

membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar

restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile

restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Or, în declarația dată la returnare (fila 5 dosar

fond), pârâtul a recunoscut că a părăsit România la data de 24 iulie 2005 și a locuit

fără forme legale până la data de 24 august 2006, în Anglia, dată la care a

fost returnat în țară.

Această conduită a pârâtului este evident contrară

ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27

alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și

rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă

cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și

criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se

limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia pe timp

de 1 an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 185 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 619

din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava și rejudecând admite cererea,

dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului M.V.

pe timp de 1 an, pe teritoriul Angliei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 15 noiembrie 2007.