ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2511/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2511/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
La data de 8 ianuarie 2008 s-a
înregistrat la Tribunalul București, secția a II-a penală, cererea de revizuire
împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, formulată
de condamnata C.L., privind sentința penală nr. 847 din 12 iulie 2006 a
Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă, prin decizia penală
nr. 4302 din 19 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii,
condamnata a arătat că urmărirea penală și judecata s-au făcut în lipsa sa și,
tot în lipsă, a fost condamnată, deși ea ar fi fost în țară, în tot acest timp.
Părțile vătămate M.G. și M.L. au de fapt ură personală pe ea, în urma unor
vechi certuri de familie. Revizuienta nu i-ar fi putut nici înșela și nici constrânge,
de vreme ce ea și soții M. nici măcar nu-și vorbeau. Dosarul penal i-a fost
fabricat, ea nu a fost confruntată cu părțile vătămate, a fost condamnată pe
baza unor prezumții și nu pe baza unor dovezi solide concrete.
Revizuienta a solicitat
rejudecarea dosarului, cu consecința diminuării pedepsei.
Prin sentința penală nr. 355
din 27 martie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins,
cererea de revizuire formulată de petentă.
Prima instanță, și-a
argumentat soluția prin aceea că motivul invocat de revizuientă și anume
rejudecarea dosarului, cu consecința diminuării pedepsei, nu constituie caz de
revizuire, deoarece ar presupune și încălcarea autorității de lucru judecat.
Apelul declarat de
condamnata revizuientă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat,
de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, prin decizia penală nr. 158/ A din 12 iunie 2008.
Împotriva acestei din urmă
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, fără a-l motiva în
scris.
Inculpata nu și-a motivat
recursul nici ulterior, susținând doar, prin apărătorul din oficiu, ideea
casării, cu trimiterea pentru a se completa probatoriul administrat, cu ocazia
judecării în fond a cauzei.
Recursul este nefondat.
Niciunul din argumentele
invocate de revizuientă în susținerea cererii sale de revizuire nu se înscrie
în motivele concrete și limitativ prevăzute de lege, pentru a justifica
admiterea unei astfel de cereri.
În atare situație, hotărârea
de respingere a cererii de revizuire ca și hotărârea de menține a acelei
hotărâri, este temeinică și legală, nefiind motive de casare a lor.
Așa fiind, Curtea va trebui să
privească recursul de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, menținând,
astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea
plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat ce
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuienta condamnată C.L. împotriva deciziei penale nr. 158
din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta revizuientă
la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 august 2008.