ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 649/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 464 din 3 martie 2006 a Tribunalului lași, secția penală, pronunțată în dosar nr. 5739/2005, inculpatul S.I. a fost condamnat la: - 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege; - în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) și b), C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția, de la 30 mai 2004 la 6 decembrie 2005, și a fost menținută, în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 5 decembrie 2005. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. Totodată, s-a dispus, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 Euro, sau echivalentul în lei a acestei sume calculat la cursul B.N.R.

de la data plății, bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă R.V. În fine, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2.300 RON, din care 80 RON pentru plata onorariilor avocaților din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul Ș.I., prin intermediul surorii sale V.F.

L. (aflată pe teritoriul Greciei), a intrat în legătură cu doi cetățeni greci, „Grigore” și „Thomas”, care făceau parte dintr-o grupare infracțională organizată, aderând la gruparea respectivă, și că, în perioada decembrie 2002 - mai 2003, în baza unei rezoluții infracționale unice, a racolat un număr de 9 tinere, cărora Ie-a promis locuri de muncă bine plătite în Grecia, Ie-a ajutat să obțină pașapoarte și Ie-a plătit contravaloarea transportului până în insula KOS în scopul exploatării lor sexuale de către doi cetățeni greci, prin obligarea la practicarea prostituției. în schimbul acestei activități inculpatul a primit de la cei doi cetățeni greci importante sume de bani. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, inculpatul Ș.I.

și partea civilă R.V. Parchetul a solicitat desființarea sentinței și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/200,1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul Ș.I. a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 51 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane. Partea civilă R.V. a solicitat desființarea sentinței și admiterea cererii de despăgubiri morale astfel cum aceasta a fost formulată.

Prin decizia penală nr. 20 din 22 martie 2007, Curtea de Apel lași, secția minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, de partea civilă R.V. și de inculpatul Ș.I., menținând sentința apelată. Au fost obligați inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare juridică a faptelor comise și la o justă individualizare a pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Totodată, s-a apreciat că nu există probe certe de vinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori de către inculpatul Ș.I.

Cu privire la apelul părții civile, s-a apreciat că nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între activitatea infracțională a inculpatului și starea de depresie și anxietate pe care aceasta a prezentat-o, respingându-i-se, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul Ș.I. , a declarat recursul de fată la dezbaterea căruia, 22 februarie 2008, nu s-a prezentat, solicitând, prin apărător din oficiu, achitarea sa pentru ambele infracțiuni. Totodată, potrivit motivelor scrise de recurs, inculpatul a solicitat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen., casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece decizia este nemotivată, motiv de recurs nesusținut oral de către apărătorul său din oficiu. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând decizia atacată în raport cu motivele de casare invocate (oral și în scris ), constată că recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză, rezultă că instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și a dat o justă încadrare juridică faptelor imputate acestuia. Este în mod cert stabilit faptul că inculpatul Ș.I., prin intermediul surorii sale V.F.L.

a intrat în legătură cu cei doi cetățeni greci, numiții „Grigore” și „Thomas”, persoane ce făceau parte dintr-o grupare infracțională organizată și, aderând la acea grupare, în perioada decembrie 2002 - mai 2003, a racolat un număr de nouă tinere pe care Ie-a trimis în insula Kos din Grecia în scopul exploatării sexuale, prin obligarea acestora la practicarea prostituției, obținând în schimb importante sume de bani. Această activitate de racolare a victimelor a fost făcută prin inducerea lor în eroare, realizată prin false promisiuni privind obținerea de slujbe bine remunerate în străinătate. Totodată, sub aspectul laturii subiective, s-a dovedit că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Situația de fapt reținută a fost confirmată de probele administrate în cauză: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate N.M., R.M., P.F., C.C. și R.V., conținutul proceselor - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și declarațiile martorilor. Așa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpatului, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, și în apel și respinsă, ca nefondată, cu o motivare convingătoare, chiar dacă aceasta este succintă, de către instanța de apel. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că decizia recurată este legală și temeinică, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 22 martie 2007 a Curții de Apel lași, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate N.M., R. M., P.F., C.C.M., I.C. l., T.G. (O), D.R.G. și C. A.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2008.