ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie

2008, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului P.D., la pedeapsa de 5

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

S-a menținut măsura arestării preventive și

s-a dedus din prevenție arestul începând cu data de 27 august 2007, până la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea următoarelor corpuri delicte: 2 saci cu îmbrăcăminte pătată cu

sânge și 1 sac cu securea folosită de inculpat, ce se află la Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Sălaj.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de

2500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă

onorariul avocațial din oficiu în faza de urmărire și judecată, ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocațial Sălaj.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 26 august 2007, pe pășunea

comunală, inculpatul P.D. și victima K.I. au avut un conflict verbal și fizic.

După ce inculpatul a imobilizat victima, aceasta scăpând din mână securea cu

care era înarmată și fugind, a alergat-o aproximativ un kilometru și, după ce a

prins-o, a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele.

Victima și-a pierdut cunoștința, iar inculpatul

a târât-o, trăgând-o de mână până la locuința acesteia și i-a tăiat gâtul cu

toporul.

Din raportul de constatare medico-legală nr. l552/IM/158

din 12 octombrie 2007 al S.M.L. Sălaj rezultă că leziunea din regiunea

cervicală a fost aplicată post-mortem.

Moartea victimei s-a datorat rupturii de cord

cu hemopericard și tamponadă cardiacă, în cadrul unui politraumatism cu

multiple fracturi costale și de stern, precum și rupturi de organe interne.

Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (pumn,

picior), victima fiind căzută la pământ în timpul aplicării loviturilor în zona

toracică și abdominală.

Între leziunile constatate la autopsie și

decesul victimei există legătură directă de cauzalitate (dosar urmărire

penală).

Inculpatul a recunoscut fapta comisă,

autodenunțându-se.

Situația de fapt și vinovăția au fost

stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de

cercetare a locului faptei, planșe fotografice, expertiză medico-legală, examen

A.D.N., expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare

medico-legală, declarațiile martorilor O.D. și O.V., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj solicitând admiterea acestuia, desființarea

sentinței primei instanțe și judecând pe fond cauza, înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei

pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor

calificat, întrucât inculpatul cât și fapta acestuia prezintă un pericol social

ridicat prin modul de comitere a infracțiunii și a urmărilor produse,

suprimarea vieții unui om.

Arată că, în favoarea inculpatului în mod

nejustificat au fost reținute circumstanțe atenuante întrucât recunoașterea

faptei și lipsa antecedentelor penale nu impuneau aplicarea art. 74 C. pen.,

fără a fi coroborate cu alte elemente care puneau în valoare pericolul social

sporit al faptei și al făptuitorului.

În mod greșit s-a menționat în sentința

tribunalului doar aplicarea art. 71 C. pen., fără a se arăta în mod expres ce

drepturi îi sunt interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii

și până la terminarea executării pedepsei.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 40/

A din 11 martie 2008, a admis apelul declarat de Parchet, a desființat

hotărârea atacată sub aspectul laturii penale și, rejudecând, l-a condamnat pe

inculpatul P.D., în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen. și art. 381 C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul

preventiv, începând cu data de 27 august 2007 la zi.

S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii

atacate.

S-a constatat că nu există constituire de

parte civilă în cauză.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea

executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa

aplicată de 15 ani închisoare reprezintă un mod corect de individualizare a

pedepsei prin punerea în evidență a criteriilor generale prevăzute de art. 72

C. pen., dar și în acord cu dispozițiile art. l C. pen., care prevăd că legea

apără persoana, drepturile și libertățile acestuia, proprietatea precum și

întreaga ordine de drept.

În cauză s-a făcut și aplicarea pedepsei

accesorii ce se omisese a fi dispusă de către instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs inculpatul P.D., solicitând casarea hotărârii atacate și

reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În subsidiar, a solicitat menținerea

sentinței instanței de fond.

Temeiul juridic al recursului îl constituie

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este fondat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a procedat în mod just

majorând pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond, dar a greșit

exagerând în stabilirea cuantumului acestei pedepse.

În evaluarea criteriilor generale de

individualizare, Înalta Curte constată că nu s-au apreciat în mod corespunzător

datele referitoare la gravitatea și pericolul social al infracțiunii comise în

raport de cele referitoare la persoana inculpatului.

Inculpatul a acționat cu intenția directă

neechivocă de a ucide victima; a urmărit-o, a legat-o, a lovit-o în mod atât de

puternic încât i-a provocat ruptură de cord, a târât-o până la casa acesteia și

i-a tăiat gâtul cu toporul.

Fapta comisă este încărcată de duritate și

ură.

Întrebarea firească și necesară pe care

trebuie să și-o pună instanța de fond este ce anume a determinat și alimentat

acest comportament.

Probele dosarului răspund la această problemă

cu semnificații și consecințe pentru procesul de stabilire a ripostei sociale

oportune.

Inculpatul P.D. a fost amenințat cu moartea

de către victimă, cu două zile înainte de producerea evenimentelor

Tot victima a fost cea care, în noaptea de 26

august 2007, a provocat incidentul, cerându-i inculpatului să iasă din casă și

amenințându-l că îl va omorî cu securea.

Pentru o persoană care are intelectul la

granița celui liminar cu debilitatea mintală, care prezintă tendințe

psihonevrotice (depresive, schizoide), dorință de răzbunare, nesupunere,

acumulări de afecte, toate manifestările victimei, arătate mai sus, au

reprezentat limita rezistenței sale psihice, firea sa impulsivă, predispusă la emoții

puternice, determinându-l să acționeze în felul descris.

Însă imediat după ce a săvârșit fapta,

inculpatul și-a asumat integral consecințele acesteia, s-a autodenunțat și a

ajutat organele de urmărire penală la stabilirea adevărului în cauză.

El a avut o poziție constant sinceră și a

manifestat regret pentru comiterea infracțiunii.

Este neîndoielnic că inculpatul a avut un

comportament neobișnuit care nu poate fi explicat decât prin caracteristicile

personalității sale ce au reacționat specific la stimulul pe care persoana

victimei l-a reprezentat pentru P.D.

În condițiile în care în cauză nu s-a putut

reține legitima apărare, deoarece condițiile materiale ale acesteia nu erau

îndeplinite și nici scuza provocării, întrucât relațiile conflictuale dintre

părți erau notorii și nu s-au constituit într-un act provocator, în sensul art.

73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este deplin justificată, în drept

și în fapt, aplicarea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Inculpatul a avut o conduită bună înainte de

săvârșirea infracțiunii, dar și după comiterea acesteia, astfel cum s-a

reținut, prin comportamentul în fața autorităților judiciare, cooperarea cu

acestea, sinceritatea manifestată, autodenunțarea.

Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. a) C. pen., Înalta Curte îl va condamna pe condamnatul P.D. pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C.

pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Înalta Curte constată că în acest cuantum,

pedeapsa aplicată inculpatului se poate constitui într-un mijloc necesar și

îndestulător de constrângere, dar și de prevenire a săvârșirii de alte

infracțiuni, realizându-se scopul punitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

inculpatului va fi admis, decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 9

din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj vor fi casate, urmând a se dispune ca

în precedent.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor

fi menținute.

În baza art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce timpul arestării preventive a

inculpatului, de la 27 august 2007, la zi.

Potrivit dispozițiilor art. 189 C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.D.

împotriva deciziei penale nr. 40 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Casează decizia recurată și în parte sentința

penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj și, rejudecând,

Face aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. a) C. pen. și condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și

c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 27 august 2007 la 30 mai 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai

2008.