ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului P.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din prevenție arestul începând cu data de 27 august 2007, până la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor corpuri delicte: 2 saci cu îmbrăcăminte pătată cu sânge și 1 sac cu securea folosită de inculpat, ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu în faza de urmărire și judecată, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocațial Sălaj. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 26 august 2007, pe pășunea comunală, inculpatul P.D. și victima K.I. au avut un conflict verbal și fizic. După ce inculpatul a imobilizat victima, aceasta scăpând din mână securea cu care era înarmată și fugind, a alergat-o aproximativ un kilometru și, după ce a prins-o, a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele. Victima și-a pierdut cunoștința, iar inculpatul a târât-o, trăgând-o de mână până la locuința acesteia și i-a tăiat gâtul cu toporul.

Din raportul de constatare medico-legală nr. l552/IM/158 din 12 octombrie 2007 al S.M.L. Sălaj rezultă că leziunea din regiunea cervicală a fost aplicată post-mortem. Moartea victimei s-a datorat rupturii de cord cu hemopericard și tamponadă cardiacă, în cadrul unui politraumatism cu multiple fracturi costale și de stern, precum și rupturi de organe interne. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (pumn, picior), victima fiind căzută la pământ în timpul aplicării loviturilor în zona toracică și abdominală. Între leziunile constatate la autopsie și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate (dosar urmărire penală). Inculpatul a recunoscut fapta comisă, autodenunțându-se.

Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, expertiză medico-legală, examen A.D.N., expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor O.D. și O.V., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței primei instanțe și judecând pe fond cauza, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât inculpatul cât și fapta acestuia prezintă un pericol social ridicat prin modul de comitere a infracțiunii și a urmărilor produse, suprimarea vieții unui om.

Arată că, în favoarea inculpatului în mod nejustificat au fost reținute circumstanțe atenuante întrucât recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale nu impuneau aplicarea art. 74 C. pen., fără a fi coroborate cu alte elemente care puneau în valoare pericolul social sporit al faptei și al făptuitorului. În mod greșit s-a menționat în sentința tribunalului doar aplicarea art. 71 C. pen., fără a se arăta în mod expres ce drepturi îi sunt interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 40/ A din 11 martie 2008, a admis apelul declarat de Parchet, a desființat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale și, rejudecând, l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. Potrivit art. 88 C. pen. și art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 27 august 2007 la zi. S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare reprezintă un mod corect de individualizare a pedepsei prin punerea în evidență a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și în acord cu dispozițiile art. l C. pen., care prevăd că legea apără persoana, drepturile și libertățile acestuia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept.

În cauză s-a făcut și aplicarea pedepsei accesorii ce se omisese a fi dispusă de către instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.D., solicitând casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În subsidiar, a solicitat menținerea sentinței instanței de fond. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de apel a procedat în mod just majorând pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond, dar a greșit exagerând în stabilirea cuantumului acestei pedepse. În evaluarea criteriilor generale de individualizare, Înalta Curte constată că nu s-au apreciat în mod corespunzător datele referitoare la gravitatea și pericolul social al infracțiunii comise în raport de cele referitoare la persoana inculpatului.

Inculpatul a acționat cu intenția directă neechivocă de a ucide victima; a urmărit-o, a legat-o, a lovit-o în mod atât de puternic încât i-a provocat ruptură de cord, a târât-o până la casa acesteia și i-a tăiat gâtul cu toporul. Fapta comisă este încărcată de duritate și ură. Întrebarea firească și necesară pe care trebuie să și-o pună instanța de fond este ce anume a determinat și alimentat acest comportament. Probele dosarului răspund la această problemă cu semnificații și consecințe pentru procesul de stabilire a ripostei sociale oportune. Inculpatul P.D. a fost amenințat cu moartea de către victimă, cu două zile înainte de producerea evenimentelor Tot victima a fost cea care, în noaptea de 26 august 2007, a provocat incidentul, cerându-i inculpatului să iasă din casă și amenințându-l că îl va omorî cu securea.

Pentru o persoană care are intelectul la granița celui liminar cu debilitatea mintală, care prezintă tendințe psihonevrotice (depresive, schizoide), dorință de răzbunare, nesupunere, acumulări de afecte, toate manifestările victimei, arătate mai sus, au reprezentat limita rezistenței sale psihice, firea sa impulsivă, predispusă la emoții puternice, determinându-l să acționeze în felul descris. Însă imediat după ce a săvârșit fapta, inculpatul și-a asumat integral consecințele acesteia, s-a autodenunțat și a ajutat organele de urmărire penală la stabilirea adevărului în cauză. El a avut o poziție constant sinceră și a manifestat regret pentru comiterea infracțiunii. Este neîndoielnic că inculpatul a avut un comportament neobișnuit care nu poate fi explicat decât prin caracteristicile personalității sale ce au reacționat specific la stimulul pe care persoana victimei l-a reprezentat pentru P.D.

În condițiile în care în cauză nu s-a putut reține legitima apărare, deoarece condițiile materiale ale acesteia nu erau îndeplinite și nici scuza provocării, întrucât relațiile conflictuale dintre părți erau notorii și nu s-au constituit într-un act provocator, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este deplin justificată, în drept și în fapt, aplicarea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, dar și după comiterea acesteia, astfel cum s-a reținut, prin comportamentul în fața autorităților judiciare, cooperarea cu acestea, sinceritatea manifestată, autodenunțarea.

Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., Înalta Curte îl va condamna pe condamnatul P.D. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Înalta Curte constată că în acest cuantum, pedeapsa aplicată inculpatului se poate constitui într-un mijloc necesar și îndestulător de constrângere, dar și de prevenire a săvârșirii de alte infracțiuni, realizându-se scopul punitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj vor fi casate, urmând a se dispune ca în precedent.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului, de la 27 august 2007, la zi. Potrivit dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj și, rejudecând, Face aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. și condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 august 2007 la 30 mai 2008. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.