ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta K.E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 274 din 3 iulie

2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu - Mare și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că părinții săi au fost expulzați din satul Unimăt comuna Acâș,

județul Satu - Mare în perioada martie 1941 - octombrie 1945 de către autoritățile

maghiare și s-au stabilit în localitatea Țintea, județul Prahova, reclamanta fiind

născută în refugiu la data de 23 mai 1942

Prin sentința civilă nr. 138/

CA din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.E. și a anulat

Hotărârea nr. 274 din 3 iulie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Satu - Mare.

A obligat pârâta la recunoașterea

calității reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 23

mai 1942 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 23 mai 1942 în

comuna Țintea, județul Prahova, în timpul refugiului părinților săi care și-au

părăsit locuința din cauza persecuțiilor etnice.

Împotriva sentinței susmenționate

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu - Mare, care a motivat că

reclamanta s-a născut după refugiul părinților săi și nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu – Mare, împotriva sentinței civile nr. 138/ CA

din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.